Decizia nr. 155/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) și

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Rosina Krauss în Dosarul nr. 6.324/117/2006 al Curții de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.385D/2007, care are același obiect al excepției de neconstituționalitate.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, având în vedere că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 .

Reprezentantul Ministerului Public este de acord ca aceste dosare să fie conexate.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor, în temeiul prevederilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.385D/2007 la Dosarul nr. 792D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 7 mai 2007 și din 12 iunie 2007, pronunțate în dosarele nr. 6.324/117/2006 și nr. 3.971/33/2006, Curtea de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) și

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Rosina Krauss și Peter Alexander Riedel.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că stabilirea termenului de 6 luni pentru depunerea notificării este neconstituțională, întrucât dreptul de proprietate este imprescriptibil. Mai mult, prin

Legea nr. 247/2005

s-a creat o discriminare între proprietari, după cum este vorba de imobile-terenuri ce intră sub incidența

Legii nr. 18/1991

sau imobile ce intră sub incidența

Legii nr. 10/2001 .

Curtea de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie consideră excepția neîntemeiată.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală apreciază excepția ca neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază excepția ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, invocând de asemenea jurisprudența Curții.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl reprezintă prevederile art. 1 alin. (1) și

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu următorul conținut:

- Art. 1 alin. (1): "Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza

Legii nr. 139/1940

asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi.";

- Art. 22 alin. (1): "Persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil."

Textele constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 44 alin. (1) referitor la dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Prevederile art. 1 alin. (1) și

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, prin mai multe decizii, ca, de exemplu,

Decizia nr. 557 din 25 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.056 din 26 noiembrie 2005,

Decizia nr. 592 din 19 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 23 august 2007, și

Decizia nr. 1.215 din 18 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 25 ianuarie 2008, Curtea a statuat că recunoașterea sine die a posibilității persoanei interesate de a declanșa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natură să genereze un climat de instabilitate juridică în domeniul proprietății imobiliare.

Făcând referire la jurisprudența anterioară, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, exercitarea dreptului de proprietate trebuie să se facă în limitele legii. Legiuitorul este așadar competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea dreptului de proprietate, instituind limitări rezonabile în valorificarea ca drept subiectiv garantat, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept.

În ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16 din Constituție, Curtea a decis că aceste dispoziții de lege se aplică în mod egal tuturor subiectelor de drept aflate în aceeași situație juridică, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile anterioare își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) și

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Rosina Krauss în Dosarul nr. 6.324/117/2006 al Curții de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie și de Peter Alexander Riedel în Dosarul nr. 3.971/33/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 februarie 2008.