Decizia nr. 428/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată din oficiu de Curtea de Apel Oradea - Secția civilă mixtă în Dosarul nr. 458/83/2005 al acestei instanțe.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 180D/2008, care are același obiect al excepției de neconstituționalitate.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocatul Ilie Șerban, cu împuternicire avocațială la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, având în vedere faptul că sunt îndeplinite cerințele conexării prevăzute de

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 .

Apărătorul părții prezente nu se opune conexării celor două dosare.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord ca aceste dosare să fie conexate.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor, în temeiul prevederilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 180D/2008 la Dosarul nr. 1.166D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Avocatul părții prezente solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise anexate la încheierea de sesizare a Curții. Totodată, invocă și încălcarea prevederilor Cartei Europene a Drepturilor Omului.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 458/83/2005, și Încheierea din 16 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.738/97/2007, Curtea de Apel Oradea - Secția civilă mixtă și Tribunalul Hunedoara - Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Excepția a fost ridicată din oficiu de Curtea de Apel Oradea - Secția civilă mixtă și de Cristian Martin Florian Niedermayer.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prin

Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente au fost aduse modificări unor legi speciale din domeniile proprietății în ceea ce privește termenul de depunere a cererilor având ca obiect dreptul de proprietate, în sensul stabilirii unui nou termen. În cazul

Legii nr. 10/2001

nu a mai fost stabilit un nou termen pentru depunerea acestor cereri, or, acest lucru reprezintă o încălcare a prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție. În plus, mai susțin că termenul prevăzut de textul de lege criticat, fiind un termen de decădere, împiedică instanța de judecată să aplice regulile specifice instituției prescripției, și anume întreruperea sau suspendarea și chiar repunerea în termen.

Tribunalul Hunedoara - Secția civilă apreciază că textul de lege criticat este în acord atât cu dispozițiile Constituției, cât și cu prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, respectiv, cu cele ale Primului Protocol adițional la convenție.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază excepția ca fiind neîntemeiată. În acest sens, arată că legiuitorul a circumscris exercitarea dreptului de restituire de respectarea unor termene, cum este și termenul de 6 luni prevăzut de

art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , în interiorul căruia trebuie trimisă notificarea persoanei juridice deținătoare a imobilului. Acest termen nu este însă de natură să aducă atingere dreptului de proprietate. În sensul celor arătate, invocă jurisprudența Curții constituționale în materie.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional. În acest sens, arată că prevederile criticate sunt norme procedurale pentru exercitarea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, care sunt conforme cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție. Face referire la

deciziile Curții Constituționale nr. 50/2007 , nr. 1.215/2007 și nr. 1.036/2007.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în urma adoptării

Legii nr. 247/2005 , în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, având următorul cuprins: "Nerespectarea termenului de 6 luni*) prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent."

Autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (2), potrivit cărora nicio lege nu poate îngrădi accesul liber la justiție, și ale art. 44 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului de proprietate și a creanțelor asupra statului.

Analizând excepția, Curtea reține că prin

art. 22 și următoarele din Legea nr. 10/2001

a fost instituită o procedură administrativă ce are ca scop restituirea în natură a imobilelor - terenuri sau construcții - de către persoana juridică deținătoare, prin decizie sau dispoziție motivată a organelor sale de conducere.

Legiuitorul a circumscris exercitarea dreptului la restituire a imobilelor de respectarea unor termene, cum este și termenul de 6 luni prevăzut de

art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , în interiorul căruia trebuie trimisă notificarea către persoana juridică deținătoare a imobilului. Acest termen nu este, însă, de natură să aducă atingere dreptului de proprietate privată, așa cum susține autorul excepției de neconstituționalitate. În jurisprudența Curții Constituționale (de exemplu în

Decizia nr. 344 din 18 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 5 noiembrie 2003), s-a statuat că "recunoașterea sine die a posibilității persoanei interesate de a declanșa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natură să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietății imobiliare (...)".

Potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, exercitarea dreptului de proprietate trebuie să se facă în limitele legii, iar, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale ( Decizia nr. 737 din 26 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 21 noiembrie 2006, și

Decizia nr. 1.215 din 18 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 25 ianuarie 2008), "legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat".

Cele statuate în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată din oficiu de Curtea de Apel Oradea - Secția civilă mixtă în Dosarul nr. 458/83/2005, și de Cristian Martin Florian Niedermayer în Dosarul nr. 1.738/97/2007 al Tribunalului Hunedoara - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 aprilie 2008.