Decizia nr. 737/2006

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, modificată prin

Legea nr. 247/2005 , excepție ridicată de Rodica Bilcea în Dosarul nr. 7.227/2005 al Tribunalului Alba - Secția civilă.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Autorul excepției solicită admiterea acesteia pentru motivele invocate în fața instanței de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 7.227/2005, Tribunalul Alba - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, modificată prin

Legea nr. 247/2005 .

Excepția a fost ridicată de Rodica Bilcea într-o cauză civilă ce are ca obiect contestația formulată împotriva Deciziei nr. 909 din 7 noiembrie 2005, emisă de primarul municipiului Alba Iulia.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat contravine art. 44 și art. 148 alin. (2) din Constituție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece impune un termen de depunere a notificării. De asemenea, consideră că sunt încălcate dispozițiile art. 480 și 481 din Codul civil.

Instanța de judecată apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că textul de lege criticat este constituțional.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), precum și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, devenit art. 22 alin. (5) în urma republicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005.

Textul de lege criticat are următoarea redactare: "Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent."

Prevederile constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 44 privind dreptul de proprietatea privată și ale art. 148 alin. (2) referitoare la integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, autorul excepției susține că sunt înfrânte și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la protecția proprietății.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

art. 22 și următoarele din Legea nr. 10/2001

a fost instituită o procedură administrativă ce are ca scop restituirea în natură a imobilelor - terenuri sau construcții - de către persoana juridică deținătoare, prin decizie sau dispoziție motivată a organelor sale de conducere.

Legiuitorul a circumscris exercitarea dreptului la restituire a imobilelor de respectarea unor termene, cum este și termenul de 6 luni, prevăzut de

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , în interiorul căruia trebuie trimisă notificarea către persoana juridică deținătoare a imobilului.

Acest termen nu este, însă, de natură să aducă atingere dreptului de proprietate privată, așa cum susține autorul excepției de neconstituționalitate. În jurisprudența Curții Constituționale (de exemplu în

Decizia nr. 344 din 18 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 5 noiembrie 2003), s-a statuat că "recunoașterea sine die a posibilității persoanei interesate de a declanșa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natură să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietății imobiliare (...)".

Potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, exercitarea dreptului de proprietate trebuie să se facă în limitele legii, iar, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, "legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat".

În acest sens, s-a pronunțat Curtea Constituțională și prin

Decizia nr. 557 din 25 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.056 din 26 noiembrie 2005,

Decizia nr. 655 din 8 decembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 23 ianuarie 2006, și

Decizia nr. 388 din 9 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 12 iunie 2006, cu prilejul soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor alin. (1) și (5) ale

art. 22 din Legea nr. 10/2001 .

Aceste considerente își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Rodica Bilcea în Dosarul nr. 7.227/2005 al Tribunalului Alba - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 octombrie 2006.