Decizia nr. 183/1997

Nicolae Popa - președinte

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent

-----------

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 12 martie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 3.638/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 și următoarele din Codul de procedură civilă, invocată de intimata-reclamanta Mihu Elena.

Din concluziile scrise depuse în motivarea excepției, rezultă ca aceasta privește doar art. 330 și art. 330^1 din Codul de procedură civilă.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile atacate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și ale art. 128 din Constituție, deoarece "permit Ministerului Public sa beneficieze de o cale de atac la care părțile în cauza nu au acces".

Exprimandu-și opinia potrivit art. 23 alin. (5) Legea nr. 47/1992, instanța suprema apreciază ca excepția este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile atacate raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea urmează să soluționeze excepția de neconstituționalitate a art. 330 și următoarele din Codul de procedură civilă, cu care a fost sesizată.

Asupra constituționalității art. 330, art. 330^2, art. 330^3 și art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, 251 din 17 octombrie 1996 și, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care, pe de o parte, s-a constatat ca prevederile art. 330, ale art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, iar, pe de altă parte, s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Având în vedere ca un text declarat, neconstitutional nu mai poate face obiectul unei noi excepții de neconstituționalitate, deoarece, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție și art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curții Constituționale sunt obligatorii erga omnes, rezultă ca excepția privind art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă este lipsită de obiect, urmând să fie respinsă ca vadit nefondata.

De asemenea, urmează să fie respinsă ca vadit nefondata și excepția privind dispozițiile art. 330, ale art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii constante a Curii Constituționale.

În ceea ce privește dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că prin Legea nr. 17/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând de către Ministerul Public, ci numai în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 2 din același cod.

Autoarea excepției de neconstituționalitate nu a pus însă în discuție legitimitatea constituțională a termenului de 6 luni în care poate fi declarat recursul în anulare, ci faptul acesta poate fi exercitat doar de Ministerul Public, celelalte părți, neavând acces la aceasta cale de atac.

Este de observat ca egalitatea părților în procesul civil nu poate fi redusă numai la exercitarea directa a căilor de atac, ci are determinări mult mai largi. De aceea principiul egalității nu exclude, ci chiar presupune un tratament diferențiat ținând seama de natura autorităților publice și de atribuțiile acestora. Competența Ministerului Public nu încalcă principiul egalității părților și dreptul părților acestora la un proces echitabil și, de asemenea, nu implica necesitatea garantarii pentru toate părțile dintr-un proces a accesului la toate căile extraordinare de atac. Ca urmare, și aceasta excepție urmează să fie respinsă ca vadit nefondata.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata, excepția de neconstituționalitate invocată de Mihu Elena în Dosarul nr. 3.638/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă, privind:

- dispozițiile art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă;

- dispozițiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

fiind lipsită de obiect.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 4 iunie 1997.