Decizia nr. 431/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 42 alin. (4) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Fruvisat" - S.A. Satu Nou, județul Constanța, în Dosarul nr. 1.405/256/2006 al Tribunalului Constanța - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu contravine normelor constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele :

Prin Decizia nr. 504 din 11 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.405/256/2006, Tribunalul Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 42 alin. (4) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Fruvisat" - S.A. Satu Nou, județul Constanța.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate contravin normelor constituționale și a celor din actele internaționale invocate, întrucât restituirea către foștii proprietari a terenurilor proprietate a statului, afectate de plantații de vii sau pomi, nu are în vedere titularul actual al dreptului de proprietate și nici despăgubirile la care ar fi îndreptățit acesta.

Tribunalul Constanța - Secția civilă apreciază că excepția este admisibilă.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale ale art. 44. În acest sens, arată că art. 44 alin. (1), potrivit căruia Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege, precum și art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietății private "în condițiile legii organice", au în vedere tocmai circumstanțieri ale prerogativelor dreptului de proprietate. Potrivit acestor dispoziții, legiuitorul este, așadar, competent să reglementeze cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate. În consecință, consideră excepția neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 42 alin. (4) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările și completările ulterioare, având următorul conținut: "Plantațiile de vii sau pomi pot fi afectate în astfel de cazuri numai în situația în care nu există terenuri din altă categorie de folosință, pentru a fi atribuite în proprietate."

Textele constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 44 alin. (1) și (2) referitor la proprietatea privată. Este invocată și încălcarea art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Autorul excepției consideră că prevederile

art. 42 alin. (4) din Legea nr. 18/1991

contravin textelor constituționale invocate, întrucât este proprietarul plantațiilor viti-pomicole potrivit

art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990

privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, terenuri pentru care s-a validat punerea în posesie a foștilor proprietari.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că

art. 42 din Legea nr. 18/1991

prevede posibilitatea atribuirii terenurilor agricole proprietate a statului, în localitățile cu deficit de teren, către foștii proprietari sau moștenitorii acestora care nu au optat pentru acțiuni în condițiile art. 37 din lege, și cărora nu li se poate asigura suprafața minimă de teren prevăzută de această lege. Potrivit alin. (4) al acestui articol, în cazul în care pe aceste terenuri se află plantații de pomi sau vii, acestea nu pot fi restituite decât în situația în care nu există terenuri din altă categorie de folosință.

Analizând prevederile de lege criticate, Curtea constată că acestea nu contravin dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Constituție. Legiuitorul este competent să reglementeze cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate în accepțiunea principală conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind, astfel, limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat. Prin textul de lege criticat, legiuitorul nu a făcut altceva decât să dea expresie acestor imperative, în limitele și potrivit competenței sale.

Pe de altă parte, în jurisprudența sa ( Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005), Curtea a statuat că, în domeniul legilor fondului funciar, legiuitorul a rămas consecvent politicii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor pe vechile amplasamente, cu excepțiile prevăzute de lege. Aceste măsuri au ca finalitate soluționarea definitivă a problemei proprietății în sensul reparării unei mari nedreptăți istorice. Prin instituirea acestor reglementări, legiuitorul a avut, de asemenea, în vedere respectarea principiului restitutio în integrum, în deplină concordanță cu principiul garantării proprietății prevăzut la art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție, potrivit căruia "Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular." Pentru aceleași considerente, prevederile de lege criticate sunt în acord și cu art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 42 alin. (4) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Fruvisat" - S.A. Satu Nou, județul Constanța, în Dosarul nr. 1.405/256/2006 al Tribunalului Constanța - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 aprilie 2008.