Decizia nr. 357/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Popa - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Radu Petrescu - procuror

Valer-Vasilie Bica - magistrat asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Buda Gheorghe împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 33 din 24 februarie 1997 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30 septembrie 1997, în prezenta intimatei Societăți Comerciale "Duser" - S.A. Dumbraveni și a reprezentantului Public, în lipsa celorlalte părți, legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 14 octombrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Decizia nr. 33 din 24 februarie 1997, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, invocată de Buda Gheorghe, în Dosarul nr. 2.837/1996 al Judecătoriei Medias.

Pentru a decide astfel, completul de judecată a reținut, în esenta, următoarele:

- cu privire la constituționalitatea

art. 7 din Legea nr. 85/1992 , Curtea s-a mai pronunțat prin decizii definitive, constatând ca acesta, raportat la alte dispoziții constituționale decât cele ale art. 15 alin. (2) din Constituție, este constituțional;

- prin excepția ridicată nu s-a precizat care anume prevederi ale

Legii nr. 85/1992

sunt neconstituționale, fără a se distinge între textele modificate prin Legea nr. 76/1994 și textele nemodificate;

- nu este de competența Curții sa precizeze conținutul excepției, cat timp o asemenea precizare n-a fost facuta de titularul acesteia;

- toate ipotezele privind interpretarea

Legea nr. 85/1992

au în vedere aplicarea prevederilor sale, or soluționarea problemelor respective este de competența exclusiva a instanței judecătorești.

Împotriva acestei decizii, autorul excepției a declarat recurs în termen legal, pe motiv că nu a fost citat la proces și ca decizia de fond este nelegală, fără a arata, însă, în ce ar consta ilegalitatea.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile intimatei și ale procurorului, prevederile legale ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine:

Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în vigoare la data judecații în fond, în cazul în care judecătorul desemnat ca raportor considera ca excepția este vadit nefondata sau ca obiectul acesteia îl constituie prevederi legale a căror constituționalitate a fost stabilită prin decizii ale Curții Constituționale, va înștiința pe președinte pentru convocarea completului de judecată, care poate hotărî, cu unanimitate de voturi, sa respingă excepția, fără citarea părților.

În aceste condiții, motivul de recurs privind necitarea autorului excepției nu poate fi luat în considerare, instanța de fond procedând legal.

În legătură cu accesul la structurile judecătorești și la mijloacele procedurale, Plenul Curții Constituționale, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, a statuat ca acesta se face cu respectarea regulilor de competența și procedura de judecată stabilite de lege. Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este o astfel de lege, care stabilește și regulile de procedura în fața sa și care, în condițiile invederate, poate judeca fără citarea părților.

Potrivit art. 85 din Codul de procedură civilă, judecătorul nu hotărăște asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel. Astfel cum s-a mai invederat, Legea nr. 47/1992, în art. 24 alin. (2), dispune altfel, și anume permite completului de judecată respingerea ca vadit nefondata a unei excepții, fără citarea părților. Este de observat faptul ca în toate cazurile când s-a exercitat calea de atac, în condițiile stabilite de prevederile din Legea nr. 47/1992, în vigoare la data judecării cauzei, recursul s-a judecat, ca și în cazul de fața, cu citarea părților și a Ministerului Public.

În ceea ce privește motivul de recurs privind nelegalitatea deciziei instanței de fond, acesta nu este susținut și nu sunt dezvoltate considerentele pentru care recurentul califica astfel decizia de la fond. Practic, acest motiv nu poate fi considerat motiv de recurs, el urmând a fi respins.

În consecința, în temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) și art. 145 alin. (2) din Constituție, ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 25 și art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Buda Gheorghe împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 33 din 24 februarie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 1997.