Decizia nr. 768/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19, 21, 23, 24 și 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Mihai Valentin Chițu în Dosarul nr. 14.600/325/2007 al Judecătoriei Timișoara.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, considerând că textele legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale referitoare la prezumția de nevinovăție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 17 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 14.600/325/2007, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19, 21, 23 și 24 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , excepție ridicată de Mihai Valentin Chițu în cauza ce are ca obiect judecarea plângerii contravenționale formulate de autorul excepției.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile

art. 19, 21, 23, 24 și 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

contravin prevederilor art. 24, 124, 126 și 44 din Constituție pentru următoarele motive:

- este încălcat dreptul la apărare, deoarece procesul-verbal de contravenție poate fi încheiat chiar în lipsa contravenientului, iar susținerile agentului constatator se bucură de prezumția de legalitate;

- în fața instanței de judecată contravenientul este obligat să-și dovedească nevinovăția, fiind astfel încălcată prezumția de nevinovăție;

- faptul că agentul constatator aplică și sancțiunea constituie o încălcare a prevederilor constituționale potrivit cărora justiția se înfăptuiește de instanțe;

- agentul constatator poate stabili caracterul licit sau ilicit al dobândirii bunurilor de către persoana sancționată contravențional, ceea ce reprezintă o încălcare a prezumției caracterului licit al dobândirii averii.

Judecătoria Timișoara apreciază că excepția este neîntemeiată. Se arată că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile

art. 19, 21, 23, 24 și 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată prin

Legea nr. 180/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările și completările ulterioare.

Textele legale criticate reglementează condițiile referitoare la întocmirea și conținutul procesului-verbal de contravenție, modul de aplicare a sancțiunilor contravenționale, stabilirea despăgubirii, confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții, precum și anumite aspecte procedurale la instanța competentă să soluționeze plângerea.

Prevederile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justiției și ale art. 126 privind instanțele judecătorești.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că textele de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 183 din 8 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (1) și art. 34 alin. (1) ca neîntemeiată, reținând, în esență, că "utilizarea de către legiuitor a noțiunii de contravenient (...) nu are semnificația unei înfrângeri a prezumției de nevinovăție consacrate de art. 23 alin. (11) din Constituție". De asemenea, Curtea a statuat că "din procedura de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire și sancționare a contravenției nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare".

Prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 15 februarie 2002, Curtea a statuat că dispozițiile art. 19 alin. (1) nu încalcă dreptul la apărare consacrat de art. 24 alin. (1) din Constituție, "deoarece textul prevede suficiente garanții care să împiedice încheierea abuzivă a procesului-verbal fără participarea contravenientului. Astfel, această posibilitate nu intervine decât dacă nu există altă soluție pentru constatarea contravenției săvârșite. Totodată este de observat că dreptul la apărare este consacrat de art. 24 din Constituție în sfera activității judiciare, or constatarea săvârșirii unei contravenții, deși poate avea și consecințe judiciare, nu se înscrie în acest cadru. De altfel, alin. (2) al art. 24 din Constituție se referă chiar la «cursul procesului». Pe de altă parte, este de reținut și faptul că, potrivit dispozițiilor

art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, care se judecă de instanța judecătorească, iar în cadrul procesului contravenientul își poate angaja avocat și își poate face orice apărare pe care o consideră necesară. De asemenea, conform art. 34 alin. (1) din ordonanță, în cadrul procesului pot fi administrate probe în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată de Curte prin deciziile menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o sunt valabile și în prezenta cauză.

În legătură cu critica autorului excepției referitoare la prevederea aplicării sancțiunii de către agentul constatator, considerăm că aceasta este neîntemeiată. Prevederea legală nu contravine dispozițiilor art. 124 și art. 126 din Constituție, întrucât, potrivit art. 2 alin. (1) din ordonanță, "Prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili și sancționa contravenții în toate domeniile de activitate". Totodată, în baza art. 31-36 din aceeași ordonanță, persoana căreia i s-a aplicat sancțiunea contravențională și se consideră nedreptățită are deschis accesul la instanțele de judecată, unde poate contesta modalitatea în care aceasta i-a fost aplicată. În consecință, nu se poate susține că justiția se înfăptuiește în afara instanțelor judecătorești.

În ceea ce privește critica referitoare la posibilitatea agentului constatator de a stabili caracterul licit sau ilicit al dobândirii bunurilor de către persoana sancționată contravențional, considerăm că este, de asemenea, neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 44 alin. (9) din Constituție, bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenții pot fi confiscate în condițiile legii. Or,

art. 24 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , care prevede că persoana împuternicită să aplice sancțiunea dispune și confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții, este o aplicare a acestor prevederi constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19, 21, 23, 24 și 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Mihai Valentin Chițu în Dosarul nr. 14.600/325/2007 al Judecătoriei Timișoara.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 iunie 2008.