Decizia nr. 180/1997

----------

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 12 martie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 3.788/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 330^1 din Codul de procedură civilă și ale Decretului nr. 92/1950

privind naționalizarea unor imobile, invocată de intimata-reclamanta Berceanu Diaconescu Oana Maria Olga Alexandra.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile atacate contravin prevederilor art. 1 alin. (3), ale art. 15 și 125 din Constituție, deoarece nu prevăd "un termen pentru promovarea recursului în anulare".

Exprimandu-și opinia potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanța suprema apreciază ca excepția privind art. 330^1 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată, iar excepția privind

Decretul nr. 92/1950

nu poate fi admisă, deoarece nu vizează raporturi juridice stabilite după intrarea în vigoare a Constituției din 1991.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea urmează să soluționeze excepția cu care a fost legal sesizată.

Referitor la dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că prin Legea nr. 17/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând de către Ministerul Public, ci numai în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut la art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pentru motivul prevăzut la art. 330 pct. 2 din același cod. Motivele de neconstituționalitate invocate nu pot fi deci reținute. Rezultă din cele arătate ca excepția este lipsită de obiect, urmând a fi respinsă ca vadit nefondata.

Cat privește

Decretul nr. 92/1950 , Curtea constata ca acesta a avut o aplicare temporară, producand efecte doar la data emiterii lui și deci nu vizează raporturile juridice stabilite după intrarea în vigoare a Constituției din 1991. Ca urmare, excepția nu poate fi admisă, fiind vadit nefondata.

În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 3 din 2 februarie 1993, rămasă definitivă prin Decizia nr. 21 din 20 aprilie 1993, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 17 mai 1993.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca vadit nefondata, excepția de neconstituționalitate invocată de Berceanu Diaconescu Oana Maria Olga Alexandra în Dosarul nr. 3.788/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă, privind:

- dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă;

- dispozițiile

Decretului nr. 92/1950 ,

fiind lipsită de obiect.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 4 iunie 1997.