Decizia nr. 632/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Teleki Samoil împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 291 din 1 iulie 1997 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3 decembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 9 decembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Judecătoria Ramnicu Valcea, prin Încheierea din 27 martie 1997, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 112/1995 , ridicată de Teleki Samoil.

Prin Decizia nr. 291 din 1 iulie 1997, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate invocată. Pentru a pronunța aceasta soluție s-a reținut ca trecerea în proprietatea statului a bunurilor ce fac obiectul

Legii nr. 112/1995

a avut loc în temeiul unor reglementări legale adoptate sub imperiul altui regim constituțional, iar prin

Legea nr. 112/1995

nu se face altceva decât să se consacre o formă în care statul, în calitatea sa de proprietar, statorniceste regimul juridic al bunurilor ce-i aparțin. Problemele constituționalității unor prevederi ale

Legii nr. 112/1995

au fost examinate de Curtea Constituțională în Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, Teleki Samoil, care critica faptul ca

Legea nr. 112/1995

a fost considerată constituțională, evocand situația familiei sale persecutate în regimul comunist, precum și condițiile în care imobilul în cauza a fost trecut în proprietatea statului.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, întrucât asupra constituționalității

Legii nr. 112/1995

Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizii definitive, care sunt obligatorii potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile

Legii nr. 112/1995 , raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Prin recursul declarat de Teleki Samoil nu este criticata Decizia Curții Constituționale nr. 291 din 1 iulie 1997, ci este relatata situația de fapt din litigiul ce formează obiectul Dosarului nr. 1.369/1997 al Judecătoriei Ramnicu Valcea.

Potrivit practicii jurisdicționale a Curții Constituționale, aceasta nu statuează decât asupra problemelor de drept, aspectele privind situația de fapt și justificarea drepturilor subiective ale părților fiind de competența instanțelor judecătorești.

Fața de cele arătate, rezultă ca recursul declarat în cauza este neîntemeiat și urmează a fi respins.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Teleki Samoil împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 291 din 1 iulie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 1997.