Decizia nr. 343/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Raul Petrescu - procuror

Valer-Vasilie Bica - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992

privind taxa pe valoarea adăugată, aprobată și modificată prin

Legea nr. 130/1992 , invocată de Societatea Comercială "Național" - S.R.L. Botosani, în Dosarul nr. 356/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3 septembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18 septembrie 1997 și apoi la data de 29 septembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 16 aprilie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 356/1996, Curtea Suprema de Justiție - Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992 , invocată de Societatea Comercială "Național" - S.R.L. Botosani.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile

art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992 , prin care societățile comerciale cu capital parțial sau majoritar de stat au beneficiat și beneficiază de reduceri de impozite și taxe aferente actelor juridice translative de proprietate imobiliară, care nu sunt opozabile și agenților economici cu capital integral privat, sunt în vădită discordanta cu dispozițiile art. 53 alin. (2) și ale art. 41 alin. (2) din Constituție.

Exprimandu-și opinia, Curtea Suprema de Justiție a apreciat ca excepția de neconstituționalitate este nefondata.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate este nefondata, motivele invocate de Societatea Comercială "Național" - S.R.L. Botosani fiind neintemeiate, în esenta, pentru următoarele argumente: conform

art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 17 august 1992, aprobată prin

Legea nr. 130/1992 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 12 decembrie 1995, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 2/1996 și prin Ordonanța Guvernului nr. 21/1996, "în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operațiunile cu plata, precum și cele asimilate acestora, efectuate de o maniera independenta de către persoanele fizice sau juridice, privind transferul proprietății imobiliare între agenții economici, precum și între aceștia și instituții publice sau persoane fizice".

Potrivit pct. 2.1. lit. g) din

cap. II al Normelor pentru aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 3/1992

privind taxa pe valoarea adăugată, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.178 din 13 noiembrie 1996, pentru ca operațiunile privind transferul proprietății bunurilor sau prestările de servicii efectuate cu plata, precum și cele asimilate acestora să între în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, trebuie ca acestea să rezulte dintr-o activitate economică, având drept scop obținerea de profit, desfășurată de persoane juridice, cum sunt: liber-profesioniștii autorizați, precum și persoanele fizice și asociațiile familiale autorizate sa desfășoare activități economice pe baza liberei inițiative.

În sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată nu sunt cuprinse operațiunile efectuate de unitățile care nu au calitatea de agent economic și al căror venit este destinat autofinantarii.

Impozitarea sau scutirea de taxa pe valoarea adăugată este în funcție de calitatea agentului, și anume, agent economic înregistrat la organul fiscal competent ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată sau persoana fizica ori juridică neinregistrata la organul fiscal competent ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată.

În raport cu cele de mai sus,

art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992

respecta prevederile art. 41 alin. (2) din Constituție privind garantarea dreptului de proprietate, cat și pe cele referitoare la contribuțiile financiare, asa cum sunt statuate de art. 53 alin. (2) din Constituție.

Senatul, prin Comisia juridică, de numiri, disciplina, imunități și validari, în punctul sau de vedere, considera ca textul

art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992

privind taxa pe valoarea adăugată este constituțional și ca atare, critica este nefondata. Aplicarea corecta a legii tine de situația de fapt și numai instanța judecătorească poate hotărî în funcție de probatoriile administrate.

Camera Deputaților nu a comunicat punctul sau de vedere.

Societatea Comercială "Național" - S.R.L. Botosani, prin "Note de concluzii", apreciază ca "la data intrării în vigoare a

Ordonanței Guvernului nr. 3/1992 , în contextul legislativ preexistent, marcat deja de o fiscalitate împovărătoare, noul impozit (T.V.A.), aplicabil numai agenților economici privati, contravine normelor juridice și principiilor prevăzute de Constituția României [art. 53 alin. (2) și art. 41 alin. (2)]".

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Senatului și ale Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise ale autoarei excepției, precum și dispozițiile atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția invocată cu privire la

art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992 , aprobată și modificată prin

Legea nr. 130/1992 , fiind legal sesizată.

Pe fond,

art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992

prevede că în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operațiunile cu plata, precum și cele asimilate acestora, potrivit ordonanței, efectuate de o maniera independenta de către persoane fizice sau juridice, privind transferul proprietății bunurilor imobiliare între agenții economici, precum și între aceștia și instituții publice sau persoane fizice.

Acest text al ordonanței nu a fost modificat, deși, prin

Legea nr. 130/1992 , Legea nr. 32/1993, Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 1/1993, Ordonanța Guvernului nr. 6/1994, Ordonanța Guvernului nr. 33/1994, Legea nr. 33/1994, Legea nr. 123/1994, Ordonanța Guvernului nr. 9/1995, Ordonanța Guvernului nr. 22/1995, Ordonanța Guvernului nr. 2/1996 și prin Ordonanța Guvernului nr. 21/1996, alte prevederi privind taxa pe valoarea adăugată au fost înlocuite succesiv.

Raportand prevederile

art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992

la dispozițiile art. 53 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justa a sarcinilor fiscale, și la cele ale art. 41 alin. (2) din legea fundamentală, conform cărora proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, nu se constata vreun temei de neconstituționalitate.

Jurisprudenta Curții Constituționale în domeniul fiscalitatii este, potrivit Deciziei nr. 25 din 5 mai 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 11 mai 1993, în sensul că îndatorirea proprietarului de a-și îndeplini sarcinile fiscale este în concordanta cu obligația constituțională a fiecărui cetățean de a contribui, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice, potrivit art. 53 alin. (1) din Constituție.

De asemenea, Curtea a statuat prin deciziile nr. 41 din 11 aprilie 1996 și nr. 135 din 5 noiembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 13 aprilie 1996 și nr. 345 din 17 decembrie 1996, ca principiul egalității implica un tratament juridic diferit la situații diferite cat privește exercitarea efectivă a drepturilor recunoscute și garantate de Constituție. La fel, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 140 din 19 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 4 decembrie 1996, tratamentul juridic diferit pentru situații diferite este admisibil și justificat tocmai de cerința ca egalitatea în fața legii sa nu atragă privilegii sau discriminări.

În consecința, între textul

art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992

și cel al art. 53 alin. (2) și al art. 41 alin. (2) din Constituție nu se poate constata o "vădită discordanta", asa cum susține autoarea excepției.

De altfel, având în vedere și dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/1996, precum și pe cele ale Ordonanței Guvernului nr. 21/1996, ambele privind completarea și modificarea unor reglementări referitoare la taxa pe valoarea adăugată, se constată că aceasta taxa este reglementată ca impozit indirect, care se stabilește asupra operațiunilor privind transferul proprietății bunurilor, precum și a celor privind prestările de servicii. Taxa pe valoarea adăugată se plătește, potrivit

art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992 , numai de către agenții economici și de acele persoane fizice sau juridice care exercită activități economice de transfer al proprietății bunurilor imobiliare, cu scopul obținerii de profituri. De la aceasta taxa, potrivit

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992 , astfel cum a fost modificat prin Ordonanța Guvernului nr. 34/1997 privind completarea și modificarea unor reglementări referitoare la taxa pe valoarea adăugată, sunt exceptate veniturile realizate de acele persoane care nu au calitatea de agent economic și al căror venit este destinat autofinantarii și acei agenți economici care realizează din activități economice venituri de până la 50 milioane lei anual.

Potrivit

art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992 , asa cum a fost modificat prin Ordonanța Guvernului nr. 21/1996, taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat se plătește de către:

- agenții economici înregistrați la organele fiscale competente ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată, pentru livrările de bunuri mobile, transferul proprietății bunurilor imobiliare și prestările de servicii supuse taxei pe valoarea adăugată în cotele prevăzute la art. 17 lit. A și B din ordonanța;

- titularii operațiunilor de import de bunuri, direct, prin comisionari în vama sau terțe persoane juridice care acționează în numele și din ordinul titularului operațiunii de import;

- persoanele fizice, pentru bunurile introduse în țara potrivit regulamentului vamal aplicabil acestora;

- persoanele juridice sau fizice cu sediul sau cu domiciliul stabil în România, pentru bunurile din import închiriate, inclusiv pe bază de contracte de leasing, precum și pentru serviciile efectuate de prestatori cu sediul sau cu domiciliul în străinătate, referitoare la cesiuni și concesiuni ale dreptului de autor, de brevete de mărci de fabrica și de comerț sau alte drepturi similare; prestații de publicitate; prestațiile consultantilor, inginerilor, birourilor de studii, avocaților, experților contabili și alte prestații similare; prelucrare de date și furnizare de informații; operațiuni bancare, financiare, de asigurare și de reasigurare; punerea la dispoziție de personal.

În situația în care persoana care realizează operațiuni impozabile nu are sediul sau domiciliul stabil în România, aceasta este obligată sa desemneze un reprezentant fiscal domiciliat în România, care se angajează sa îndeplinească obligațiile ce-i revin conform prevederilor ordonanței.

Prin urmare, textul de lege criticat obliga la plata taxei pe valoarea adăugată pe toți agenții economici care realizează venituri din transferul proprietății bunurilor imobiliare, în mod echitabil, fără discriminare, asigurând o așezare justa a sarcinilor fiscale, în acord cu dispozițiile art. 53 alin. (2) și art. 41 alin. (2) din Constituție.

Facilitățile la care se referă autoarea excepției de neconstituționalitate privesc persoane care nu au calitatea de agenți economici și al căror venit este destinat autofinantarii și situațiile de necesitatea de protecție a persoanelor dezavantajate sau cu venituri mici, ceea ce este în concordanta cu principiul de protecție socială înscris în art. 43 alin. (1) din Constituție.

Pentru considerentele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992

privind taxa pe valoarea adăugată, aprobată și modificată prin

Legea nr. 130/1992 , invocată de Societatea Comercială "Național" - S.R.L. Botosani în Dosarul nr. 356/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 29 septembrie 1997.