HG nr. 1178/1996

Capitolul 1 Operațiuni impozabile

Potrivit

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992 , denumita în continuare ordonanța, în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operațiunile privind:

Livrări de bunuri mobile și prestări de servicii efectuate în cadrul exercitării activității profesionale

1.1. Livrarea constituie transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor deținute de proprietar către beneficiar, direct sau prin cei care acționează în numele acestora.

Livrarea cuprinde toate operațiunile prin care se realizează transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile corporale, indiferent de forma juridică prin care se realizează: vînzare, schimb, aport în bunuri la capitalul social al societății comerciale.

Gazele, energia electrica și termica și altele similare sunt considerate bunuri mobile corporale.

1.2. Prin prestare de servicii impozabilă, în sensul taxei pe valoarea adăugată, se înțelege orice activitate rezultată dintr-un contract prin care o persoană fizica sau juridică se obliga să execute o munca manuală sau intelectuală în scopul obținerii de profit și care nu reprezintă transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile sau imobile.

Astfel de activități pot avea ca obiect:

a) lucrări de construcții montaj;

b) transport de persoane și mărfuri;

c) servicii de posta și telecomunicații;

d) închiriere de bunuri mobile sau imobile;

e) operațiuni de intermediere sau de comision;

f) reparații de orice natura;

g) cesiuni de bunuri mobile necorporale, precum: dreptul de autor, de brevete, de licențe, de mărci de fabrica și de comerț, de titluri de participare;

h) operațiuni de publicitate, consulting, studii, cercetări și expertize;

i) operațiuni bancare, financiare, de asigurare sau reasigurare.

Transferul proprietății bunurilor imobile între agenții economici, precum și între aceștia și instituții publice sau persoane fizice

1.3. Intra în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată operațiunile privind transferul proprietății bunurilor imobile, indiferent de forma juridică prin care se realizează, potrivit precizărilor de la pct. 1.1. de mai sus.

În categoria bunurilor imobile, în sensul ordonanței, se cuprind:

a) toate construcțiile imobiliare prin natura lor, cum sunt: locuintele, vilele, construcțiile industriale, comerciale, agricole sau cele destinate exercitării altor activități;

b) terenurile pentru construcții și cele situate în intravilan, inclusiv cele aferente localităților urbane sau rurale pe care sunt amplasate construcții sau alte amenajări;

c) bunurile de natura mobiliară care nu pot fi detasate fără a fi deteriorate sau fără a antrena deteriorarea imobilelor insesi.

Operațiuni asimilate cu livrări de bunuri și prestări de servicii

1.4. Vînzarea cu plata în rate sau închirierea unor bunuri pe baza unui contract, cu clauza trecerii proprietății asupra bunurilor respective după plata ultimei rate sau la o anumită data.

1.5. Preluarea de către agentul economic a unor bunuri din producția proprie sau, după caz, achiziționate, pentru care s-a exercitat dreptul de deducere, în vederea folosirii sub orice formă, în scop personal sau pentru a fi puse la dispoziția altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit. Același regim se aplică și prestărilor de servicii.

Se exceptează de la prevederile de mai sus bunurile și serviciile acordate, în mod gratuit, în limitele și potrivit destinațiilor prevăzute prin lege.

Încadrarea în plafoanele în limita cărora pot fi predate bunuri și prestate servicii cu titlu gratuit se determina pe baza datelor raportate prin bilanțul contabil anual. Depășirea plafonului reprezintă operațiune impozabilă.

1.6. După terminarea lichidării societății comerciale în nume colectiv, în comandită simpla sau cu răspundere limitată, conform

art. 186 din Legea nr. 31/1990 , repartizarea activului între asociați nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, dacă pentru bunurile respective nu s-a exercitat dreptul de deducere potrivit legii.

1.7. Transferul dreptului de proprietate prin schimb de bunuri și servicii are efectul a doua livrări separate și se impozitează distinct, în condiții stabilite de Ministerul Finanțelor.

Importul de bunuri și servicii

1.8. În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată intra:

a) bunurile introduse în țara direct sau prin intermediari autorizați, de către orice persoană fizica sau juridică, în condițiile prevăzute de Regulamentul vamal al României;

b) serviciile contractate de persoane juridice cu sediul sau cu domiciliul stabil în România cu persoane fizice sau juridice cu sediul sau cu domiciliul în străinătate.

Capitolul 2 Persoane fizice sau juridice care exercită activități supuse taxei pe valoarea adăugată

2.1. Potrivit art. 2 din ordonanța, pentru ca operațiunile privind transferul proprietății bunurilor sau prestările de servicii efectuate cu plata, precum și cele asimilate acestora să între în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, trebuie ca acestea să rezulte dintr-o activitate economică având drept scop obținerea de profit, desfășurată de persoane juridice, cum sunt:

a) regiile autonome;

b) societățile comerciale;

c) unitățile teritoriale din subordinea Administrației Naționale a Rezervelor Materiale;

d) societățile agricole;

e) unitățile cooperatiste;

f) asociațiile și organizațiile cu scop lucrativ;

g) liber-profesioniștii autorizați, persoanele fizice și asociațiile familiale autorizate sa desfășoare activități economice pe baza liberei inițiative.

Persoanele juridice, precum și persoanele fizice, indiferent dacă au fost înregistrate sau nu ca agenți economici, datorează taxa pe valoarea adăugată stabilită potrivit legii pentru operațiunile definite la pct. 1.8. din prezentele norme.

2.2. Intrările și ieșirile de produse constituite în rezerve de mobilizare nu sunt supuse taxei pe valoarea adăugată la toți agenții economici mandatați în acest scop și care sunt înregistrați la organele fiscale ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată. Produsele respective se supun taxei pe valoarea adăugată la scoaterea lor din regimul de mai sus și la livrarea către alți beneficiari.

Capitolul 3 Operațiuni care nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată

3.1. Potrivit art. 3 din ordonanța, nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată operațiunile privind livrările de bunuri și prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizata, efectuate de:

a) asociațiile fără scop lucrativ, pentru activitățile având caracter social-filantropic;

b) organizațiile care desfășoară activități de natura religioasă, politica sau civică;

c) organizațiile sindicale, pentru activitățile legate direct de apărarea intereselor colective, materiale și morale ale membrilor lor;

d) instituțiile publice, pentru activitățile lor administrative, sociale, educative, de apărare, ordine publică, siguranța statului, culturale și sportive;

e) Camera de Comerț și Industrie a României, camerele de comerț și industrie teritoriale și Registrul comerțului.

3.2. Același regim se aplică și vinzarii către populație a imobilelor sau părților de imobile construite și date în folosință înainte de introducerea taxei pe valoarea adăugată; închirierii de imobile sau de părți ale acestora în scop de locuinta; închirierii de spații în scop de locuinta în cămine, locuințe de serviciu sau în alte spații destinate locuinței, cu condiția respectării prevederilor legale privind determinarea tarifului de închiriere.

Sumele aferente lucrărilor executate și decontate de constructori până la data de 30 iunie 1993 pentru blocurile de locuințe aflate în diferite stadii de execuție nu se includ în baza de impozitare la vânzarea către populație a locuințelor terminate.

3.3. Nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată operațiunile efectuate de unitățile care nu au calitatea de agent economic și al căror venit este destinat autofinantarii.

Același regim se aplică și agenților economici care au ca obiect de activitate administrarea și întreținerea piețelor, oboarelor și tirgurilor, pentru veniturile încasate în baza

art. 27 din Legea nr. 27/1994

privind impozitele și taxele locale.

3.4. Intra în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată operațiunile realizate de unitățile prevăzute la pct. 3.1. de mai sus care îndeplinesc condițiile unei activități economice, precum cele privind:

- activitatea comercială cu bunuri cumpărate sau realizate în unități proprii;

- activitatea hoteliera;

- alimentația publică;

- activitatea de turism;

- prestările de servicii.

Pentru activitățile economice de natura celor de mai sus se înregistrează ca plătitoare de taxa pe valoarea adăugată numai partea din structura asociației, organizației sau instituției (magazin, hotel, atelier, gospodărie anexa etc.), prin care se realizează operațiunile respective și pentru care este obligatorie organizarea distinctă a evidentei gestiunilor și contabilității care să permită determinarea taxei pe valoarea adăugată deductibilă. Nu se admite stabilirea taxei pe valoarea adăugată deductibilă pe bază de pro rata.

Subunitatilor respective li se atribuie cod fiscal potrivit

art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 224/1993 .

Unitățile care realizează din activitățile enumerate mai sus venituri de până la 50 milioane lei anual sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată potrivit art. 6 lit. A.i)12 din ordonanța.

Unitățile care realizează din activitățile enumerate mai sus venituri de peste 50 milioane lei anual, dar pentru care nu pot fi organizate distinct gestiunile și evidentele care să permită determinarea taxei pe valoarea adăugată deductibilă, aferentă activităților respective, nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată.

3.5. Unitățile teritoriale din subordinea Administrației Naționale a Rezervelor Materiale, autorizate sa desfășoare activități cu caracter comercial, intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, cu excepția operațiunilor al căror venit este destinat autofinantarii.

3.6. Regiile autonome ale aeroporturilor de interes public național cu specific deosebit, Regia Autonomă "Administrația Naționala a Drumurilor din România" și regiile autonome de interes local, având ca obiect de activitate construirea, întreținerea și modernizarea drumurilor și a podurilor de interes național, județean, orasenesc și comunal, intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată numai pentru veniturile proprii obținute din prestări de servicii pentru terți, dacă acestea depășesc 50 milioane lei anual și reprezintă mai mult de 10% din totalul prestărilor de servicii efectuate.

Prestările de servicii efectuate cu finanțare de la bugetul de stat sau de la bugetele locale nu se supun taxei pe valoarea adăugată.

Capitolul 4 Teritorialitatea

Conform art. 4 ultimul alineat din ordonanța, prestările de servicii sunt impozabile atunci când sunt utilizate în România, indiferent de locul unde este situat sediul sau domiciliul prestatorului de servicii.

În baza prevederilor de mai sus se stabilesc criteriile în funcție de care se determina locul prestării pentru serviciile utilizate în România.

4.1. De regula, locul prestării de servicii se considera a fi locul unde prestatorul de servicii își are stabilit sediul activității economice, iar în lipsa acestuia, acolo unde este situat domiciliul stabil al prestatorului de servicii, cu excepția următoarelor servicii pentru care locul prestării este:

1. Locul unde sunt situate bunurile de natura imobiliară

4.2. Sunt supuse taxei pe valoarea adăugată lucrările de construcții-montaj executate pentru realizarea, repararea și întreținerea bunurilor imobile existente în România, independent de locul unde este situat sediul prestatorului - în țara sau în străinătate.

Același regim se aplică și închirierii de bunuri imobile, serviciilor de arhitectura, proiectare, de coordonare a lucrărilor de construcții, precum și serviciilor prestate de alți agenți economici cu activitate în domeniul bunurilor imobile (studii, expertize, reparații și alte prestări de servicii ale agenților imobiliari).

2. Locul unde se prestează transportul de persoane și de mărfuri

4.3. Pentru activitatea de transport de persoane și de mărfuri, locul prestării de servicii este locul unde se efectuează transportul în funcție de distanțele parcurse de la punctul de plecare la cel de sosire.

3. Locul unde beneficiarul are stabilit sediul activității economice sau, în lipsa acestuia, domiciliul stabil al beneficiarului

4.4. În această categorie se încadrează:

a) închirierea de bunuri mobile corporale, inclusiv pe bază de contracte de leasing;

b) cesiuni și concesiuni ale dreptului de autor, de brevete, de licențe, de mărci de fabrica și de comerț și alte drepturi similare;

c) servicii de publicitate;

d) prestațiile consultantilor, inginerilor, birourilor de studii, avocaților, experților contabili și alte prestații similare;

e) prelucrare de date și furnizare de informații;

f) operațiuni bancare, financiare, de asigurare și de reasigurare;

g) punere la dispoziție de personal;

h) prestările intermediarilor care intervin în furnizarea serviciilor prevăzute la lit. a)-g) de mai sus.

4. Locul unde serviciile sunt prestate efectiv

4.5. În această categorie se cuprind următoarele activități:

a) culturale, artistice, sportive, științifice, educative, de divertisment sau similare, inclusiv serviciile accesorii și cele ale organizatorilor de astfel de activități;

b) prestările accesorii transportului, cum sunt: încărcarea-descărcarea mijloacelor de transport, manipularea, paza și depozitarea mărfurilor, reparațiile, alimentarea cu carburanți și lubrifianți, întreținerea și alte servicii aferente mijloacelor de transport;

c) expertize privind bunurile mobile corporale;

d) lucrări efectuate aspra bunurilor mobile corporale.

4.6. Pentru operațiunile enumerate mai sus se aplică regulile și cotele de impozitare prevăzute de lege.

Capitolul 5 Operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată

Operațiunile scutite de taxa pe valoarea adăugată sunt reglementate în art. 5 lit. c) și în art. 6 din ordonanța și nu se admite extinderea lor prin analogie.

În aplicarea prevederilor art. 6 din ordonanța, se precizează:

Cu privire la livrările de bunuri și prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizata, efectuate în țara

5.1. Se încadrează în scutirea prevăzută la art. 6 lit. A.a) din ordonanța operațiunile efectuate de unitățile autorizate sa desfășoare activități sanitare, inclusiv veterinare, și de asistența socială, indiferent de forma de organizare și de titularul dreptului de proprietate: spitale, sanatorii, policlinici, dispensare, cabinete medicale, cămine de batrini și de pensionari, case de copii, salvari și altele autorizate sa desfășoare activități sanitare și de asistența socială; unitățile autorizate sa desfășoare activități sanitare și de asistența socială în stațiuni balneoclimaterice; serviciile de cazare, masa și tratament prestate cumulat de către agenții economici autorizați care își desfășoară activitatea în stațiuni balneoclimaterice și a căror contravaloare este decontată pe bază de bilete de tratament.

Sunt scutite, de asemenea, serviciile funerare prestate de unitățile sanitare sau de alte unități special autorizate.

În cazul în care unitățile enumerate mai sus desfășoară și alte activități decît cele sanitare și de asistența socială, încadrarea acestora în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se efectuează în mod distinct, ținând seama de prevederile normelor legale.

Astfel, operațiunile economice efectuate în mod sistematic în vederea obținerii de profit, cum ar fi: livrările de medicamente, de bunuri din gospodăriile anexe, prestările hoteliere, inclusiv pensiunile, activitățile de comerț, se supun taxei pe valoarea adăugată, dacă unitatea în cauza realizează din aceste activități un venit total de peste 50 milioane lei anual.

5.2. Sunt scutite, potrivit art. 6 lit. A.b) primul alineat din ordonanța, operațiunile efectuate de unitățile cuprinse, potrivit legii, în sistemul național de învățământ.

În situația în care unitățile prevăzute la alineatul precedent realizează și alte operațiuni impozabile, obținând din acestea venituri de peste 50 milioane lei anual, sunt obligate să depună cererea de luare în evidenta ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată, iar organele fiscale vor proceda conform prevederilor pct. 11.3 din prezentele norme.

Nu se încadrează în prevederile alin. 1 cursurile organizate cu plata de către agenți economici în scopul obținerii de profit.

5.3. Sunt scutite, potrivit art. 6 lit. A.b) alineatul ultim din ordonanța, unitățile care desfășoară activitate de cercetare-dezvoltare și cărora li s-a atribuit, potrivit legii, spre execuție, programe, subprograme și teme componente ale Programului național de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică, precum și acțiuni cuprinse în acesta.

5.4. Sunt scutite, potrivit art. 6 lit. A.e) din ordonanța:

- livrările de bunuri efectuate de gospodăriile agricole individuale cărora li s-a reconstituit sau li s-a constituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole și care le folosesc și le exploatează în mod individual;

- livrările de bunuri efectuate de asociațiile constituite conform

art. 2 din Legea nr. 36/1991 .

5.5. Sunt scutite, potrivit art. 6 lit. A.f) din ordonanța, organizațiile de nevăzători și asociațiile persoanelor handicapate care desfășoară activități în scop social, precum și unitățile protejate, special organizate în baza

Legii nr. 57/1992

privind încadrarea în munca a persoanelor handicapate.

Unitățile economice aparținând organizațiilor enumerate mai sus, care nu se încadrează în reglementările prevăzute la alineatul precedent, sunt supuse taxei pe valoarea adăugată, dacă realizează o cifra de afaceri de peste 50 milioane lei anual.

5.6. Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată, potrivit art. 6 lit. A.g) din ordonanța, vânzările de preparate culinare care fac parte din meniul propriu servit personalului care își desfășoară activitatea în unitățile ce participa la finanțarea cheltuielilor de regie ale cantinelor.

Același regim se aplică și cantinelor care nu sunt organizate pe lângă o unitate, însă numai pentru meniul propriu servit pe bază de abonament personalului unor unități cu care s-a încheiat contract în acest sens și la prețuri stabilite fără profit.

Vînzarea preparatelor culinare proprii la alte persoane decît cele prevăzute mai sus, precum și a altor produse achiziționate în vederea revinzarii, care nu sunt cuprinse în meniul propriu, este supusă taxei pe valoarea adăugată, dacă aceste operațiuni depășesc plafonul de scutire de 50 milioane lei cifra de afaceri anuală.

Cantinele care realizează o cifra de afaceri anuală de peste 50 milioane lei din activitățile impozabile prevăzute la alineatul precedent vor fi luate în evidenta ca plătitoare de taxa pe valoarea adăugată și vor prezenta deconturi distincte pentru întreaga activitate desfășurată de acestea.

5.7. Unitățile scutite de taxa pe valoarea adăugată potrivit art. 6 lit. A.h)1 - h)6 și i)6 din ordonanța, care realizează operațiuni impozabile, vor fi luate în evidenta ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată, dacă din aceste operațiuni obțin o cifra de afaceri anuală mai mare de 50 milioane lei.

5.8. Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată, potrivit art. 6 lit. A.i)3 din ordonanța, operațiunile de:

a) tipărire a timbrelor;

b) vînzare a timbrelor la valoarea declarata.

Nu sunt scutite vânzările de timbre filatelice pentru colecții la alte valori decît cele declarate.

5.9. Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată, potrivit art. 6 lit. A.i)5 din ordonanța:

1. operațiunile care intră în sfera impozitului pe spectacole, reglementate prin

Hotărârea Guvernului nr. 679/1991 . Sunt scutite sumele încasate din vânzarea biletelor și a abonamentelor pentru care se datorează impozitul pe spectacole de către unitatea de exploatare, precum și sumele repartizate din încasări proprietarilor și difuzorilor de filme, în activitatea de exploatare și de difuzare a filmelor cinematografice pentru public;

2. operațiunile care intră în sfera de aplicare a impozitului pe activitatea de taximetrie, reglementate în

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1992 , aprobată și modificată prin

Legea nr. 114/1992 , și care se referă la persoanele fizice autorizate potrivit

Decretului-lege nr. 54/1990 , precum și la colaboratorii cu autoturisme proprii ai societăților comerciale care desfășoară activitate de taximetrie;

3. activitatea de jocuri de noroc desfășurată de agenții economici autorizați de Comisia de coordonare, avizare și atestare a jocurilor de noroc.

5.10. Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată, potrivit art. 6 lit. A.i)6 din ordonanța:

1. vânzarea de cărți, inclusiv dictionare și enciclopedii, ziare și reviste, indiferent de modul de realizare: directa, prin intermediari, pe bază de abonament. Nu sunt scutite încasările pentru reclama și publicitate, precum și tipariturile realizate exclusiv în scopuri comerciale, de reclama și publicitate;

2. activitățile posturilor de radio și de televiziune, altele decît cele de reclama și publicitate, atât la unitățile care realizează programele, cît și la cele care le difuzează. Lucrările efectuate pentru recepția programelor audiovizuale sunt supuse taxei pe valoarea adăugată.

5.11. Produsele și serviciile scutite de taxa pe valoarea adăugată potrivit art. 6 lit. A.i)11 din ordonanța sunt cele prevăzute în lista-anexa la

Ordonanța Guvernului nr. 3/1992 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 12 decembrie 1995. Începând cu data de 1 ianuarie 1997, poziția nr. 7 din lista-anexa se modifica corespunzător prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 21/1996 , având următorul cuprins:

"7. Transportul fluvial al localnicilor în Delta Dunării și pe relațiile Orșova-Moldova Noua, Brăila-Hîrșova, Galați-Grindu."

La poziția "Pîine" din lista-anexa la

Ordonanța Guvernului nr. 3/1992 , republicată, se încadrează:

- pâinea alba, semialba, neagra, simpla și cu adaosuri, inclusiv specialitatile de pîine cu specific local, indiferent de denumire, gramaj și producător;

- produsele de franzelarie, simple și cu adaosuri: chifle, cornuri, batoane, franzelute, bulci, produse traditionale;

- covrigi simpli și cu adaosuri.

5.12. Scutirea de taxa pe valoarea adăugată prevăzută la art. 6 din ordonanța se aplică atât de către agenții economici producători, importatori, comisionari, cît și de cei care comercializează produsele și serviciile respective, cu excepția agenților economici din rețeaua de alimentație publică și a celor care practica adaosul comercial de alimentație publică care determina taxa pe valoarea adăugată colectata pe baza prețului total aferent produselor culinare vîndute, inclusiv pâinea, produsele de franzelarie și de panificatie prevăzute mai sus.

Capitolul 6 Operațiuni impozabile prin opțiune

6.1. Potrivit art. 7 din ordonanța, agenții economici, precum și unitățile economice din cadrul altor persoane juridice, care efectuează operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată, potrivit art. 6 lit. A. f), i)12 din ordonanța, pot opta pentru plata acestei taxe.

6.2. Aprobarea se da de către Ministerul Finanțelor prin organele fiscale la care agenții economici sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe, pe bază de cerere și de justificare economică prezentate de solicitant, numai în condițiile în care includerea operațiunilor respective în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată nu influențează negativ alte activități specifice sau produse scutite de taxa pentru protecția socială.

Cererile de opțiune pentru o parte a activității desfășurate de agenții economici care se încadrează în prevederile art. 6 lit. A.f) se aproba de către organele fiscale numai în condițiile organizării distincte a evidentei gestiunilor și contabilității, care să permită determinarea taxei pe valoarea adăugată deductibilă.

Aprobarea este irevocabilă până la data de 31 decembrie a celui de-al patrulea an următor celui în care s-a introdus plata taxei pe valoarea adăugată prin opțiune și se prelungește, de drept, pentru încă 5 ani, dacă, în cursul perioadei inițiale, agentul economic plătitor prin opțiune a beneficiat de rambursarea taxelor aferente bunurilor de natura mijloacelor fixe cumpărate.

Capitolul 7 Faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată

7.1. Potrivit prevederilor art. 10 alin. 1 și ale art. 12 din ordonanța, faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată iau naștere, de regula, în momentul efectuării livrării bunurilor mobile, transferului proprietății bunurilor imobiliare sau prestării serviciilor.

7.2. Prin art. 10 ultimul alineat și prin art. 11 din ordonanța se reglementează condițiile în care ia naștere faptul generator al taxei pe valoarea adăugată aferentă unor operațiuni specifice, condiții care determina și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată aferentă operațiunilor respective.

7.3. Pentru bunurile din import aflate în regim de tranzit, antrepozit sau de introducere temporară în țara, potrivit Regulamentului vamal al României, faptul generator al taxei pe valoarea adăugată ia naștere la data când bunurile în cauza sunt scoase din regimul de mai sus și s-au întocmit formalitățile vamale corespunzătoare noii destinații.

Bunurile din import introduse în țara în regim de leasing, după data de 1 iulie 1993, se supun taxei pe valoarea adăugată la beneficiar, corespunzător sumelor și termenelor de plată prevăzute în contractele încheiate pentru perioada de leasing.

În cazul în care la expirarea perioadei de leasing bunurile trec în proprietatea beneficiarului, se datorează taxa pe valoarea adăugată pentru suma negociata de părți, în plus față de suma prevăzută în contractul de leasing.

Sumele rămase de plată, aferente bunurilor introduse în țara în regim de leasing înainte de data de 1 iulie 1993, prevăzute în contracte cu scadente după această dată, nu se supun taxei pe valoarea adăugată. La expirarea perioadei de leasing se aplică prevederile alin. 3 de mai sus.

7.4. Pentru bunurile din import predate producătorilor în cadrul operațiunilor legate, import-export, în vederea realizării produselor ce urmează a fi exportate, a căror contravaloare reprezintă plata importurilor, exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată ia naștere atât la furnizor, cît și la beneficiar, la data livrării produselor la export, în condiții stabilite de Ministerul Finanțelor.

7.5. Pentru bunurile exportate care s-au returnat, faptul generator al taxei pe valoarea adăugată intervine la data când bunurile respective au fost valorificate către beneficiarii interni.

7.6. Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată este anticipata faptului generator al taxei pe valoarea adăugată, atunci când:

a) factura este emisă înaintea efectuării livrării bunurilor sau prestării serviciilor;

b) contravaloarea bunurilor sau a serviciilor se încasează înaintea efectuării livrării bunurilor sau prestării serviciilor;

c) se încasează avansuri, cu excepția avansurilor acordate pentru:

- plata importurilor și taxelor datorate în vama;

- realizarea producției destinate exportului;

- efectuarea de plati în contul clientului;

- activitatea de intermediere în turism;

- livrări de bunuri și prestări de servicii scutite de taxa pe valoarea adăugată.

7.7. Pentru livrările de bunuri și prestările de servicii, care se efectuează continuu sau succesiv, precum și pentru cele la care se încasează, de regula, avansuri, cu autorizarea organelor fiscale la care agenții economici sunt înregistrați ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată, exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervine la data stabilirii debitului clientului, pe bază de factura sau alt document legal aprobat.

7.8. Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată aferentă avansurilor încasate de agenții economici care au cistigat licitații pentru efectuarea obiectivelor finanțate din credite acordate de organismele financiare internaționale (B.I.R.D., B.E.R.D. etc.) statului român sau garantate de acesta ia naștere la data facturarii situațiilor de lucrări.

7.9. Pentru lucrările de construcții pentru care se încasează avansuri și se fac decontări parțiale pe bază de situații de lucrări facturate, exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată ia naștere la data facturarii situațiilor de lucrări.

7.10. Antreprenorii de lucrări imobiliare pot opta pentru plata taxei pe valoarea adăugată la livrarea imobilelor, pentru lucrările și în condițiile următoare:

a) lucrările imobiliare să aibă caracter deosebit și să fie executate în cadrul unui contract unic care prevede obligația antreprenorului de a asigura procurarea, instalarea sau încorporarea bunurilor mobile în lucrarea respectiva;

b) lucrările imobiliare la care materialele și aparatele indispensabile pentru funcționarea instalațiilor sau încorporate în lucrare depășesc 50% din prețurile negociate între antreprenor și beneficiar.

Opțiunea se aproba de către organul fiscal la care agentul economic este înregistrat ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată, pe baza unei declarații prin care antreprenorul se obliga sa achite, la efectuarea livrărilor, taxa pe valoarea adăugată aferentă lucrărilor, care se încadrează în prevederile de mai sus. Aprobarea opțiunii se comunică beneficiarilor în termen de 10 zile de la acordare.

După obținerea aprobării se interzice antreprenorilor facturarea taxei pe valoarea adăugată înainte de efectuarea livrării, iar beneficiarilor, deducerea taxei pe valoarea adăugată înainte de receptionarea lucrării.

Nerespectarea condițiilor de mai sus atrage anularea opțiunii și obligarea la plata taxei pe valoarea adăugată, în condițiile prevăzute la art. 12 din ordonanța.

Antreprenorul poate renunța oricând la opțiunea primită. În aceasta situație, are obligația achitării taxei pe valoarea adăugată aferentă avansurilor încasate.

7.11. Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată aferentă sumelor constituite drept garanție pentru acoperirea eventualelor reclamații privind calitatea lucrărilor ia naștere la data încheierii procesului-verbal de recepție definitivă sau, după caz, la data încasării sumelor, dacă încasarea este anterioară acestuia.

7.12. Pentru livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate între agenții economici plătitori de taxa pe valoarea adăugată cu încasare la termen de peste 90 de zile, exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată colectata la furnizor și deductibilă la beneficiar ia naștere la data scadentei plății stabilite conform clauzelor contractuale. Data scadentei plății se înscrie în mod obligatoriu în factura sau în alt document legal întocmit.

Capitolul 8 Baza de impozitare

8.1. Ca regula generală, baza de impozitare este constituită pentru livrările de bunuri și prestările de servicii, din toate sumele, valorile, bunurile sau serviciile primite sau care urmează a fi primite de furnizor sau de prestator în contrapartida pentru livrările sau prestările de servicii efectuate, exclusiv taxa pe valoarea adăugată.

8.2. În cazul plății în natura, valoarea tuturor bunurilor sau serviciilor primite trebuie să asigure acoperirea integrală a contravalorii bunurilor livrate sau, după caz, a serviciilor prestate.

8.3. Pentru determinarea bazei de impozitare aferente livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii în devize, furnizorul este obligat sa emita concomitent factura, atât în devize cît și în lei, utilizînd cursul de referința stabilit de Banca Naționala a României, valabil pentru ziua în care a avut loc livrarea sau prestarea.

8.4. Agenții economici, care au cistigat licitații pentru realizarea unor obiective finanțate din credite acordate de organisme financiare internaționale statului român sau garantate de acesta, determina baza de impozitare în condițiile stabilite prin contractele încheiate.

8.5. Baza de impozitare se determina integral la livrarea bunurilor sau la prestarea serviciilor sau, după caz, la întocmirea facturilor, chiar dacă în contract se prevede plata în rate sau la anumite termene, conform prevederilor pct. 7.12 din prezentele norme.

8.6. Agenții economici care realizează atât livrări de bunuri și prestări de servicii, cît și operațiuni de intermediere determina baza de impozitare corespunzător fiecărei categorii de operațiuni, potrivit prevederilor art. 13 din ordonanța.

8.7. Pentru vânzările de bunuri în regim de consignație, baza de impozitare se determina după cum urmează:

a) suma obținută din vânzarea bunurilor cumpărate de la agenții economici sau încredințate de aceștia pentru a fi vîndute. Pentru bunurile încredințate vîndute, agenții economici respectivi sunt obligați sa emita facturi conținând elementele prevăzute la art. 25 lit. B din ordonanța, cel mai tirziu în ultima zi a lunii în care s-a efectuat vânzarea;

b) suma reprezentind comisionul aplicat asupra vinzarilor de bunuri aparținând persoanelor fizice neinregistrate ca agenți economici sau persoanelor juridice necuprinse în sfera de aplicare sau scutite de plată taxei pe valoarea adăugată.

8.8. Pentru activitatea de intermediere în turism, baza de impozitare se determina la prestarea efectivă a serviciilor și se stabilește ca diferența între prețul total, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, plătit de client agentiilor de turism sau organizatorilor de circuite turistice, și prețul, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, facturat de prestatorii serviciilor de transport, hoteliere, de restaurant și de alți prestatori care executa material serviciile utilizate de client.

Din taxa calculată pe baza cotei de 15,254%, aplicată asupra bazei de impozitare determinata potrivit prevederilor de mai sus, se scade taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate necesităților proprii de funcționare a agenției de turism sau organizatorilor de circuite turistice.

Agenții economici care prestează serviciile de turism folosind mijloace proprii sau închiriate (mijloace de transport, hoteluri, restaurante etc.) determina baza de impozitare potrivit art. 13 lit. b) din ordonanța.

8.9. Operațiunile realizate de casele de amanet sunt supuse taxei pe valoarea adăugată astfel:

a) corespunzător comisionului încasat, când împrumutul este restituit la termen;

b) corespunzător valorii obținute din vânzarea bunurilor care devin proprietatea casei de amanet, ca urmare a nerestituirii împrumutului;

c) corespunzător prețului de piața, pentru bunurile care devin proprietatea casei de amanet și sunt utilizate potrivit art. 2 pct. 2.2. din ordonanța.

8.10. Pentru tranzacțiile cu bunuri mobile și imobile în executarea creanțelor, baza de impozitare se determina în condiții stabilite de Ministerul Finanțelor.

8.11. Echipamentul de lucru suportat parțial de salariați se supune taxei pe valoarea adăugată numai corespunzător valorii bunurilor, care este suportată de salariați, iar exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervine la data prevăzută pentru plata ratelor.

8.12. În cazul în care anumite elemente accesorii ale prețului nu sunt determinate în mod precis în momentul livrării mărfurilor sau prestării serviciilor din țara sau din import, toate sumele percepute ulterior se impozitează separat în condițiile prevăzute de ordonanța.

Reprezintă cheltuieli accesorii ale livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii comisioanele, cheltuielile de ambalare, de transport, de asigurare și altele de asemenea natura datorate de cumpărător, în măsura în care nu au fost cuprinse în prețurile negociate.

Conform art. 14 din ordonanța nu se cuprind în baza de impozitare:

8.13. - remizele și alte reduceri de preț acordate de către furnizor direct clientului, inclusiv cele acordate după facturarea bunurilor sau serviciilor; bunurile acordate de către furnizori clienților în vederea stimulării vinzarilor, în condițiile prevăzute în contractele încheiate.

Pentru a putea fi excluse din baza de impozitare, remizele și alte reduceri de preț trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) să fie efective și în sume exacte în beneficiul clientului;

b) sa nu constituie, în fapt, remunerarea unui serviciu sau o contrapartida pentru o prestație oarecare;

c) să fie reflectate în facturi sau în alte documente legale, iar pentru cele acordate după facturare să se respecte prevederile art. 28 din ordonanța;

8.14. - penalizările pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale.

Excluderea din baza de impozitare se face numai dacă penalitățile sunt percepute peste prețurile și tarifele negociate.

Nu se exclud din baza de impozitare sumele încasate pentru acoperirea prejudiciilor provocate de distrugerea, deteriorarea, nerestituirea în termen a bunurilor închiriate sau altele similare, care, în fapt, reprezintă contravaloarea bunurilor livrate;

8.15. - dobinzile percepute pentru plățile cu întârziere, pentru vinzari cu plata în rate sau la termenele de peste 90 de zile;

8.16. - sumele achitate de furnizor sau de prestator în contul clientului și care apoi se decontează acestuia. Exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoare adăugată aferentă sumelor respective se face numai de către clientul în contul căruia s-au achitat sumele respective;

8.17. - ambalajele care circulă între furnizorii de marfa și clienți, prin schimb, fără facturare;

8.18. - sumele încasate de la bugetul de stat de către agenții economici înregistrați la organele fiscale ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată sub forma de subvenții sau alocații bugetare destinate finanțării investițiilor, acoperirii diferențelor de preț și de tarif, finanțării stocurilor de produse cu destinație specială.

Sumele încasate de la bugetul de stat de către agenții economici înregistrați la organele fiscale ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată și care sunt destinate finanțării obiectivelor proprii de investiții nu se cuprind în baza de impozitare.

Taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării obiectivelor de investiții finanțate în condițiile prevăzute mai sus, se deduce în conformitate cu prevederile art. 18-21 din ordonanța.

Cu sumele deduse, potrivit legii, este obligatorie reîntregirea disponibilităților pentru investiții. În cursul anului financiar, sumele respective pot fi utilizate numai pentru plati aferente aceluiași obiectiv de investiții pentru care s-au primit alocațiile de la bugetul de stat.

La încheierea exercițiului financiar, sumele deduse și neutilizate, potrivit alineatului precedent, se virează la bugetul de stat în conturile și la termenele stabilite prin instrucțiuni emise de Ministerul Finanțelor.

Conform art. 15 din ordonanța, baza de impozitare va fi redusă corespunzător în situațiile:

8.19. - refuzurilor totale sau parțiale rămase definitive;

8.20. - ambalajelor în care s-a expediat marfa, restituite și facturate de clienți;

8.21. - neincasarii totale sau parțiale a contravalorii bunurilor sau serviciilor de la clienți, declarați insolvabili prin hotărâri judecătorești definitive.

8.22. Sumele necuprinse în baza de impozitare la furnizori sau la prestatori, potrivit art. 14 și 15 din ordonanța, atrag în mod corespunzător pierderea dreptului de deducere la beneficiari. În acest scop, beneficiarilor le revin următoarele obligații:

1. sa înregistreze în jurnalul pentru cumpărări valoarea facturilor și taxa pe valoarea adăugată, corectate cu reducerile acordate de furnizori și, respectiv, cu influentele rezultate din refuzurile făcute;

2. să solicite și sa urmărească primirea de la furnizori a facturilor corectate, potrivit art. 28 din ordonanța.

Capitolul 9 Cotele de impozitare

9.1. În conformitate cu art. 17 din ordonanța, în România se aplică următoarele cote de impozitare:

- cota normală de 18%;

- cota redusă de 9%;

- cota zero.

1. Cota de 18%

9.2. Cota de 18% se aplică, potrivit prevederilor art. 17 lit. A. din ordonanța, asupra operațiunilor privind:

A. vânzările de bunuri mobile și imobile, efectuate de către agenții economici înregistrați ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată, către beneficiari cu sediul sau cu domiciliul în România, cu excepția bunurilor supuse cotei reduse de 9% și a celor scutite potrivit legii.

Aceeași cota se aplică și vinzarilor de bunuri către persoanele fizice nerezidente în România;

B. importul de bunuri mobile, precum și vânzarea acestora către beneficiari, în condițiile prevăzute la lit. A de mai sus;

C. prestările de servicii pentru care locul prestării stabilit conform prevederilor cap. IV din prezentele norme este situat în România, cu excepția celor supuse cotei reduse de 9% și a celor scutite potrivit legii.

2. Cota redusă de 9%

9.3. Cota redusă de 9% se aplică de agenții economici producători, importatori, comisionari și de cei care comercializează produsele și serviciile supuse cotei conform art. 17 lit. B din ordonanța, cu excepția agenților economici din rețeaua de alimentație publică și a celor care practica adaosul comercial de alimentație publică.

9.4. Agențiile de reclama și publicitate care preiau comenzi de reclama și publicitate în contul ziarelor și revistelor aplica pentru comisionul cuvenit, reprezentind o parte din tarifele stabilite de ziare și reviste, cota de 9% stabilită conform ordonanței pentru publicațiile respective.

Nu se încadrează în prevederile de mai sus reclama și publicitatea efectuate direct de agențiile de reclama și publicitate cu mijloace proprii sau închiriate, precum și prin publicații cu profil de reclama și publicitate pentru care se aplică cota de 18%.

3. Cota zero

Cota zero se aplică, potrivit prevederilor art. 17 lit. B din ordonanța, pentru:

9.4. exportul de bunuri și prestările de servicii legate direct de exportul bunurilor, efectuate de agenții economici cu sediul în România.

Se considera export livrările de bunuri efectuate de agenții economici cu sediul în România către beneficiari cu sediul în străinătate și care sunt transportate în afară teritoriului tarii, cu îndeplinirea formalităților vamale pentru export.

Cota zero se aplică și prestărilor de servicii legate direct de exportul bunurilor, cum sunt:

a) serviciile prestate de comisionari sau de alți intermediari care intervin în operațiunile de export;

b) serviciile prestate de agenții economici autorizați pentru certificarea calității produselor livrate la export, pentru eliberarea certificatelor de origine și a altor avize solicitate de exportator;

c) transportul mărfurilor exportate la destinație în străinătate;

d) prestările accesorii la transportul bunurilor exportate: încărcări-descărcări ale mijloacelor de transport, manipulari ale mărfurilor;

e) închirierea mijloacelor de transport, inclusiv cele dotate cu materiale necesare pentru protecția mărfurilor exportate;

f) paza și depozitarea mărfurilor exportate;

g) operațiunile de prezentare și ambalare a produselor destinate exportului;

h) livrările de bunuri destinate aprovizionarii navelor și aeronavelor care prestează transporturi internaționale de persoane și de mărfuri.

9.5. Prestatorii de servicii beneficiază de cota zero numai în condițiile în care prestarea se efectuează pe bază de documente prezentate de beneficiari, din care să rezulte ca operațiunile în cauza sunt direct legate de exportul de bunuri.

În cazul în care nu se îndeplinește condiția de mai sus, prestatorul factureaza serviciile aplicind cota de 18%, urmînd ca exportatorul să aplice prevederile art. 18-21 din ordonanța.

9.6. Justificarea realității exportului de bunuri și a prestărilor de servicii legate direct de exportul bunurilor se face cu:

a) pentru exportul de bunuri:

- factura externa;

- declarația vamală de export, vizata de organele vamale;

- documentele de transport internațional și, după caz, polița de asigurare și/sau de reasigurare, precum și cu alte documente specifice care să certifice realitatea exportului, stabilite de Ministerul Finanțelor;

b) pentru prestările de servicii legate direct de exportul bunurilor:

- copia de pe declarația vamală de export vizata de organele vamale sau, după caz, documentele de transport internațional, polița de asigurare și/sau de reasigurare, precum și alte documente specifice prestărilor efectuate în porturi, aeroporturi, gări și autogări.

9.7. Prestările de servicii efectuate de agenții economici cu sediul în România, contractate cu beneficiari cu sediul sau cu domiciliul în străinătate, pentru care locul prestării se situeaza în străinătate potrivit criteriilor stabilite la cap. IV din prezentele norme.

Justificarea cotei zero se face cu:

- contractele încheiate cu partenerii externi sau, după caz, comanda acestora;

- factura externa;

- dovada încasării facturii externe sau, după caz, a introducerii în banca a declarației de încasare valutară.

Sunt, de asemenea, supuse cotei zero:

9.8. - transportul internațional de persoane în și din străinătate, efectuat prin curse regulate de agenții economici autorizați cu sediul în România, cu excepția celui pentru agenții economici care intermediaza activitatea de turism internațional, care determina baza de impozitare conform prevederilor pct. 8.8. din prezentele norme.

Cota zero se aplică și prestărilor de servicii legate direct de transportul internațional de persoane efectuat prin curse regulate.

Cota zero pentru transportul internațional auto de persoane efectuat prin curse regulate se aplică numai dacă durata acestuia pe parcurs extern depășește 24 de ore.

Justificarea realității transportului internațional auto de persoane se face pe baza următoarelor documente:

- licenta de transport;

- licenta de execuție pentru curse regulate de călători;

- caietul de sarcini;

- foaia de parcurs, scrisoarea de transport și alte documente oficiale din care să rezulte data de ieșire/intrare din/în țara;

- documentele emise de prestatorii serviciilor de cazare, de masa etc. din străinătate;

9.9. - trecerea mijloacelor de transport, de mărfuri și de călători cu mijloace de transport fluvial specializate între România și statele vecine;

9.10. - bunurile și serviciile în favoarea directa a misiunilor diplomatice, a oficiilor consulare și a reprezentantelor internaționale interguvernamentale, acreditate în România, precum și a personalului acestora, în condițiile stabilite de Ministerul Finanțelor pe bază de reciprocitate;

9.11. - bunurile cumpărate din expozițiile organizate în România, precum și din rețeaua comercială, expediate sau transportate în străinătate de către cumpărătorul care nu are domiciliul sau sediul în România, în condițiile stabilite de Ministerul Finanțelor;

9.12. - bunurile și serviciile destinate realizării unor obiective pe teritoriul României cu finanțare directa asigurata din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine, de organisme internaționale, precum și de organizații nonprofit și de caritate, în condițiile stabilite de Ministerul Finanțelor;

9.13. - materialele, accesoriile și alte bunuri care sunt introduse din teritoriul vamal al României în zonele libere cu îndeplinirea formalităților de export; redevențele și chiriile aferente terenurilor și construcțiilor din zonele libere.

4. Cotele de 18% și 9%, recalculate

9.14. Cotele prevăzute de art. 17 din ordonanța se aplică asupra bazei de impozitare, determinata potrivit art. 13 din ordonanța, în care nu este cuprinsă taxa pe valoarea adăugată.

Pentru bunurile comercializate prin comerțul cu amănuntul (magazine comerciale, consignatii, unități de alimentație publică sau alte unități care au relații directe cu populația), precum și pentru unele prestări de servicii (transport, posta, telefon, telegraf etc.), prețurile sau tarifele practicate cuprind și taxa pe valoarea adăugată.

În aceste condiții, taxa pe valoarea adăugată se determina prin aplicarea unei cote recalculate asupra sumei obținute din vânzarea bunurilor și din prestarea serviciilor respective, astfel:

- (18 : 118) x 100 = 15,254 pentru operațiunile supuse cotei de 18%;

- (9 : 109) x 100 = 8,257 pentru operațiunile supuse cotei de 9%.

Același regim se aplică și pentru determinarea taxei pe valoarea adăugată aferentă bunurilor vîndute pe bază de licitație, pe bază de evaluare sau expertiza, precum și pentru alte situații în care în documentele legale nu se specifică în mod expres cuantumul taxei pe valoare adăugată.

Capitolul 10 Regimul deducerilor

10.1. Potrivit art. 18 din ordonanța, plătitorii de taxa pe valoarea adăugată au dreptul la deducerea taxei aferente bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării de:

a) operațiuni supuse taxei pe valoarea adăugată conform art. 17 din ordonanța;

b) bunuri și servicii scutite de taxa pe valoarea adăugată, pentru care, prin lege, se prevede în mod expres exercitarea dreptului de deducere;

c) acțiuni de sponsorizare, reclama și publicitate, precum și pentru alte acțiuni prevăzute de lege, cu respectarea plafoanelor și destinațiilor prevăzute în acestea.

10.2. Prestatorii de servicii de transport de mărfuri, de persoane sau de servicii accesorii transportului au drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă intrărilor de bunuri și servicii, indiferent de faptul ca acestea au fost destinate transportului pe parcurs extern sau intern, cu respectarea celorlalte condiții prevăzute la cap. VI din ordonanța.

10.3. Pentru bunurile acordate de către furnizori clienților, în vederea stimulării vinzarilor în condițiile prevăzute în contractele încheiate, conform prevederilor art. 14 lit. a) din ordonanța, agenții economici vor exercita dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă intrărilor, potrivit legii.

10.4. Bunurile și serviciile achiziționate pentru realizarea operațiunilor prevăzute la pct. 10.1. cuprind materiile prime și materialele, combustibilul și energia, piesele de schimb, obiectele de inventar și de natura mijloacelor fixe, precum și alte bunuri și servicii ce urmează a se reflecta în cheltuielile de producție sau, după caz, de circulație.

10.5. Nu poate fi dedusă, potrivit legii, taxa pe valoarea adăugată aferentă intrărilor referitoare la:

a) bunuri și servicii destinate realizării de operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată, pentru care legea nu prevede exercitarea dreptului de deducere;

b) bunuri și servicii achiziționate de furnizor sau de prestator în contul clientului și care apoi se decontează acestuia potrivit pct. 8.16 din prezentele norme;

c) servicii de transport, hoteliere, de restaurant și altele efectuate pentru agenții economici care desfășoară activitate de intermediere în turism;

d) alte cheltuieli care nu au legătură directa și exclusiva cu activitatea agentului economic, cum ar fi cele pentru: distractie, divertisment, achiziționarea și întreținerea autoturismelor folosite pentru activități ce nu au drept scop obținerea de profit;

e) bunuri și servicii aprovizionate pe bază de documente care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 25 lit. B din ordonanța;

f) bunurile lipsa sau depreciate calitativ în timpul transportului, constatate peste normele legale, neimputabile, pe baza documentelor întocmite pentru preluarea bunurilor de la transportator și pentru înregistrarea lor în gestiunea agentului economic.

10.6. Exercitarea dreptului de deducere nu se face pentru fiecare operațiune în parte, ci pentru ansamblul operațiunilor realizate în cursul unei luni.

10.7. În situația în care un agent economic realizează atât operațiuni cu drept de deducere, cît și operațiuni fără drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă aprovizionarilor, dreptul de deducere se determina, potrivit art. 20 din ordonanța, în raport cu participarea bunurilor și serviciilor achiziționate la realizarea operațiunilor cu drept de deducere.

Gradul de participare a bunurilor și a serviciilor la realizarea operațiunilor cu drept de deducere se determina pe bază de pro rata rezultată ca raport între contravaloarea bunurilor livrate și a serviciilor prestate cu drept de deducere și totalul operațiunilor realizate. În situația în care pro rata nu asigura determinarea corecta a taxei pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor destinate realizării operațiunilor prevăzute la art. 18 din ordonanța, Ministerul Finanțelor poate aproba criterii specifice pentru exercitarea dreptului de deducere.

Operațiunile realizate de cantine, crese, grădinițe și cluburi sportive nu se includ în decontul întocmit de unitatea pe lângă care sunt organizate.

10.8. Taxa pe valoarea adăugată aferentă mijloacelor fixe, materiilor prime, altor bunuri și servicii achiziționate înainte de punerea în funcțiune a unui obiectiv de investiții, dedusă potrivit prevederilor de mai sus, se recalculează la expirarea primului an de funcționare, în condițiile prevăzute la art. 20 din ordonanța.

10.9. Pentru exercitarea dreptului de deducere, agenții economici plătitori de taxa pe valoarea adăugată sunt obligați:

A. să justifice prin documente legal întocmite cuantumul taxei.

Documentele legale sunt:

a) facturile, după caz, chitanța fiscală pentru bunurile și serviciile cumpărate de la furnizorii din țara;

b) declarația vamală de import sau actul constatator al organelor vamale; pentru importurile efectuate prin comisionari, taxa pe valoarea adăugată înscrisă în declarația vamală de import sau în actul constatator se deduce numai de către unitatea beneficiara, pe baza documentelor respective transmise în copie certificată de comisionari;

c) documentul care confirma achitarea taxei pe valoarea adăugată de către agentul economic, pentru operațiunile prevăzute la art. 8 din ordonanța;

d) documentele specifice privind aplicarea taxei pe valoarea adăugată aprobate conform

Hotărârii Guvernului nr. 768/1992 .

Documentele aferente intrărilor de bunuri și servicii care nu sunt legate direct și exclusiv de activitatea agentului economic, precum și cele destinate folosirii în scop personal sau pentru a fi puse la dispoziția altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit nu vor fi înscrise în jurnalul pentru cumpărări, iar taxa pe valoarea adăugată aferentă nu este deductibilă.

În condițiile în care, pentru destinatiile de mai sus, au fost utilizate bunuri aprovizionate inițial pentru nevoile agentului economic, se aplică prevederile pct. 1.5. din prezentele norme;

B. să justifice ca bunurile în cauza sunt destinate pentru desfășurarea activității agentului economic și sunt proprietatea acestuia.

10.10. Modalitățile de exercitare a dreptului de deducere sunt:

a) prin reținerea, din suma reprezentind taxa pe valoarea adăugată aferentă livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii, a taxei pe valoarea adăugată aferentă intrărilor;

b) prin rambursarea de către organul fiscal a sumei reprezentind diferența dintre taxa aferentă intrărilor și taxa aferentă iesirilor.

10.11. Termenele de regularizare cu bugetul de stat a diferențelor de taxa pe valoarea adăugată sunt următoarele:

A. Taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat, stabilită pe bază de deconturi ale plăților, se achită până la data de 25 a lunii următoare.

B. Diferența rezultată potrivit art. 21 lit. b) din ordonanța se rambursează în termen de maximum 30 de zile de la data depunerii decontului, a cererii de rambursare și a documentației justificative la organul fiscal competent, pentru:

a) operațiunile de export;

b) societățile constituite în baza

Legii nr. 31/1990

și a

Legii nr. 36/1991 , care au ca obiect de activitate producția agricolă, contractarea și achiziționarea de produse agricole vegetale, de animale și păsări vii, industrializarea și comercializarea produselor rezultate;

c) unitățile pentru care, prin lege, s-a prevăzut exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor și serviciilor destinate realizării produselor prevăzute la pozițiile nr. 1-5 din lista-anexa la ordonanța;

d) redactiile ziarelor, pentru taxa pe valoarea adăugată aferentă hirtiei de ziar;

e) unitățile productive noi, până la punerea în funcțiune, precum și pentru bunurile de natura mijloacelor fixe destinate retehnologizării secțiilor de producție;

f) diferențele de primit rezultate din actele constatatoare întocmite de organele vamale.

C. Diferența rezultată potrivit art. 21 lit. b) din ordonanța la alți plătitori de taxa pe valoarea adăugată decît cei prevăzuți la lit. B de mai sus se compensează cu taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat în lunile următoare. În situația în care din deconturile întocmite pe o perioadă de 3 luni consecutiv sumele datorate bugetului de stat nu acoperă integral taxa deductibilă, diferența se rambursează de către organul fiscal competent în termen de 30 de zile de la data depunerii decontului aferent lunii a treia și a cererii de rambursare.

D. Organele fiscale pot compensa sumele cuvenite a fi rambursate potrivit prevederilor lit. B și C de mai sus cu taxa pe valoarea adăugată datorată și neplatita din deconturile lunilor anterioare. Majorările de întârziere se calculează începând cu prima zi lucrătoare după expirarea termenului legal de plată și până la data depunerii decontului din care rezultă sumele cuvenite a fi rambursate.

10.12. Sumele sub 1.000.000 lei nu se rambursează, urmînd a fi regularizate prin reportare în perioadele următoare.

10.13. După întocmirea documentației și prezentarea cererii de rambursare la organul fiscal competent, suma respectiva nu mai poate fi inclusă în decont și reținută din taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor sau serviciilor facturate în perioada următoare celei pentru care s-a solicitat regularizarea.

10.14. În baza art. 24 din ordonanța se stabilesc următoarele cazuri în care organele Ministerului Finanțelor pot cere agenților economici garanții personale sau solidare, dacă rambursarea se face înainte de verificarea documentației:

a) când suma de rambursat depășește 100 milioane lei, ca urmare a livrării produselor la export;

b) când din documentația prezentată rezultă ca s-a ajuns în situația de a solicita rambursarea diferenței de taxa pe valoarea adăugată ca urmare a unor aprovizionari excesive sau de calitate necorespunzătoare sau nelivrarii produselor sau serviciilor prestate;

c) când din verificări au rezultat abateri de la prevederile legii cu privire la obligațiile plătitorilor de taxa pe valoarea adăugată.

Garanțiile vor fi constituite de către agenții economici din bunuri și din alte valori, până la nivelul sumelor solicitate a fi rambursate sau prin depunerea unei scrisori de garanție prin care o unitate bancară cu sediul în România se angajează sa plătească organelor fiscale eventuale sume incorect rambursate.

Organele fiscale sunt obligate sa verifice corecta determinare a sumelor rambursate și sa regularizeze eventualele diferențe.

Capitolul 11 Obligațiile plătitorilor

A. Cu privire la înregistrarea la organele fiscale:

11.1. Agenții economici nou-infiintati vor fi luati în evidenta ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată pe baza declarației depuse, conform

Hotărârii Guvernului nr. 224/1993 , în vederea atribuirii codului fiscal. Agenții economici sunt obligați sa completeze toate datele prevăzute în declarația de înregistrare, iar organele fiscale au obligația sa stabilească, înainte de atribuirea codului fiscal, calitatea de plătitor sau neplatitor de taxa pe valoarea adăugată și sa remită agenților economici, în termen de 15 zile de la data primirii declarației, înștiințarea de luare în evidenta ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată cu aceeași dată cu care s-a acordat codul fiscal.

11.2. În cazul în care un agent economic plătitor de taxa pe valoarea adăugată își schimba sediul social, va fi luat în evidenta ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată la noul sediu numai cu avizul organului fiscal în evidenta căruia se afla la data modificării și în baza dosarului de plătitor de taxa pe valoarea adăugată transmis de acesta. Codul fiscal acordat inițial se menține și la noul sediu social.

11.3. Agenții economici care, în cursul anului, au depășit plafonul de scutire prevăzut la art. 6 lit. A.i) 12 din ordonanța sunt obligați să solicite luarea în evidenta ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată.

Cererea se depune la organul fiscal care a atribuit codul fiscal, până la data de 15 a lunii următoare celei în care plafonul a fost depășit, conform modelului stabilit de Ministerul Finanțelor.

În cazul în care cererea de luare în evidenta ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată se prezintă în luna în care s-a depășit plafonul de scutire, luarea în evidenta se va face începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care organele fiscale au primit cererea de luare în evidenta.

11.4. Pentru agenții economici care, potrivit legii, îndeplinesc condițiile de plătitori de taxa pe valoarea adăugată, nu au depus cerere de luare în evidenta și nu au îndeplinit obligațiile prevăzute la art. 25 lit. B, C și D din ordonanța, organele fiscale vor proceda astfel:

a) vor stabili taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat prin diferența dintre taxa pe valoarea adăugată deductibilă, determinata, potrivit legii, pe baza documentelor legale primite de la furnizorii de bunuri și de la prestatorii de servicii și taxa colectata aferentă bunurilor livrate și serviciilor prestate sau, după caz, prin estimare;

b) vor calcula majorările legale pentru intirzierea plății taxei pe valoarea adăugată, vor aplica amenzile contravenționale prevăzute de lege și vor lua măsuri pentru intrarea în legalitate.

11.5. Agenții economici care realizează exclusiv operațiuni scutite fără drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă aprovizionarilor nu vor fi înregistrați sau, după caz, vor fi scoși din evidenta ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată.

11.6. La încetarea activității, agenții economici sunt obligați să solicite, în termen de 15 zile de la data actului legal în care consemnează situația respectiva, scoaterea din evidenta ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată, concomitent cu depunerea declarației prevăzute la

art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 224/1993 .

B. Cu privire la întocmirea documentelor de vînzare:

11.7. Agenții economici care realizează operațiuni impozabile sunt obligați sa consemneze livrările de bunuri și prestările de servicii în facturi sau în documente specifice aprobate în condițiile prevăzute la

art. 26 din ordonanța și în Hotărârea Guvernului nr. 768/1992 .

Pentru bunurile livrate cu aviz de însoțire, furnizorii sunt obligați ca, în termen de 3 zile lucrătoare de la data livrării, sa emita facturi și să le transmită clienților.

Pentru livrări de bunuri care se efectuează continuu, precum și pentru prestări de servicii decontate pe bază de situații de lucrări, facturarea se poate face în luna următoare celei în care livrarea sau prestarea s-a efectuat, în termen de 3 zile de la data întocmirii documentelor prin care furnizorii, prestatorii și beneficiarii au stabilit cantitățile livrate și serviciile prestate.

11.8. Pentru avansuri, furnizorii de bunuri și prestatorii de servicii sunt obligați sa emita facturi în termen de 3 zile de la data încasării sumelor. Se exceptează agenții economici care beneficiază de prevederile cap. VII pct. 7.6 lit. c), ale pct. 7.7 și 7.8 din prezentele norme.

C. Cu privire la evidenta operațiunilor:

11.9. Sa întocmească și să depună lunar la organul fiscal, până la data de 25 a lunii următoare, decontul de taxa pe valoarea adăugată, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finanțelor. Ministerul Finanțelor poate stabili și alte termene de depunere a decontului în funcție de volumul taxei pe valoarea adăugată de plată și de alte situații specifice ale plătitorilor. Formularul se procura de la organul fiscal, se completează cu toate datele solicitate, se semnează de persoanele autorizate și i se aplică ștampila care angajează agentul economic.

Agenții economici plătitori de taxa pe valoarea adăugată sunt obligați să depună deconturi la termenele stabilite, conform alineatului de mai sus, indiferent dacă au realizat sau nu operațiuni ori dacă suma de plată sau de rambursare este zero.

11.10 Se atribuie subunitatilor înregistrate în baza

art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 224/1993

calitatea de plătitor de taxa pe valoarea adăugată numai dacă subunitatile respective au asigurate condiții pentru respectarea art. 25 din ordonanța și numai în condițiile obținerii avizului organului fiscal la care unitatea centrala este înregistrată ca plătitoare de taxa pe valoarea adăugată.

D. Cu privire la plata taxei pe valoarea adăugată:

11.11. Sa achite taxa pe valoarea adăugată, datorată potrivit decontului întocmit, până la data de 25 a lunii următoare sau, după caz, până la termenul stabilit conform pct. 11.9 din prezentele norme, prin virament, cec sau numerar, la organul fiscal la care s-a înregistrat ca plătitor sau la banca comercială, după caz.

11.12. În cazul locatiilor de gestiune, taxa pe valoarea adăugată aferentă livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii se plătește de locatar, dacă acesta are calitatea de plătitor de taxa pe valoarea adăugată.

În cazul în care locatarul este o persoană fizica sau juridică neinregistrata ca plătitor, taxa pe valoarea adăugată se plătește de către locator.

Sumele încasate de locator, reprezentind contravaloarea locatiei de gestiune, nu se supun taxei pe valoarea adăugată.

11.13. Pentru operațiunile realizate pe bază de contracte de asociere, drepturile și obligațiile prevăzute de reglementările legale privind taxa pe valoarea adăugată revin agentului economic care conduce evidența contabilă, potrivit legii.

Repartizarea profitului între asociați nu se supune taxei pe valoarea adăugată.

11.14. Pentru bunurile din import, taxa pe valoarea adăugată se determina de către importator, inclusiv pentru bunurile exceptate de taxe vamale, și se înscrie în declarația vamală de import care se prezintă organului vamal.

11.15. Importatorul sau, după caz, reprezentantul acestuia, care întocmește declarația vamală de import, este obligat sa achite taxa pe valoarea adăugată organului vamal, conform regimului în vigoare privind plata taxelor vamale.

11.16. Ministerul Finanțelor poate aproba ca taxa pe valoarea adăugată aferentă importurilor de mașini și utilaje tehnologice destinate investițiilor productive, precum și materiilor prime și materialelor destinate producției să fie inclusă în decontul lunar și supusă acelorași reglementări ca și taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor livrate și serviciilor prestate.

Aprobarea se da anual, la cererea importatorilor, în condițiile stabilite prin normele metodologice elaborate de Ministerul Finanțelor.

11.17. Pentru mărfurile din import aflate sub regim vamal, care suspenda temporar încasarea taxelor vamale, importatorul sau reprezentantul acestuia este obligat sa garanteze și plata taxei pe valoarea adăugată. Ministerul Finanțelor poate acorda scutiri de la garantarea plății taxei pe valoarea adăugată, conform regimului în vigoare pentru plata taxei vamale.

11.18. Taxa pe valoarea adăugată aferentă serviciilor contractate de agenții economici plătitori de taxa pe valoarea adăugată cu prestatori cu sediul sau cu domiciliul în străinătate și pentru care locul prestării se situeaza în România, potrivit prevederilor cap. IV din prezentele norme, se include în decontul lunar și se supune acelorași reglementări ca și taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor livrate și serviciilor prestate.

Taxa pe valoarea adăugată aferentă serviciilor contractate de persoane juridice neinregistrate ca plătitoare de taxa pe valoarea adăugată se plătește la organul fiscal teritorial sau la banca comercială, în termen de 7 zile de la data primirii facturii externe. Pentru plățile efectuate fără factura, taxa pe valoarea adăugată se plătește concomitent cu plata prestatorului extern.

11.19. Pentru materiile prime, materialele și accesoriile trimise de clienții externi în vederea executării de comenzi de export pentru aceiași clienți nu se va calcula taxa pe valoarea adăugată și nu se va solicita garanție pentru aceasta.

La constatarea schimbării destinației bunurilor respective, organele vamale vor sesiza organele fiscale teritoriale competente pentru a lua măsuri potrivit prevederilor legale în vigoare.

11.20. Sa achite taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat concomitent cu declarația înaintată organului fiscal pentru scoaterea din evidenta ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată în termenul reglementat prin art. 25 lit. A.b) din ordonanța.

Capitolul 12 Dispoziții finale

12.1. Formularele tipizate comune și specifice în legătură cu aplicarea taxei pe valoarea adăugată sunt cele aprobate conform

Hotărârii Guvernului nr. 768/1992 .

12.2. Corectarea erorilor de înregistrare în evidenta se va face conform prevederilor Regulamentului de aplicare a

Legii contabilității nr. 82/1991 . Corectarea taxei pe valoarea adăugată cuprinsă în facturi se face astfel:

a) în cazul în care documentul nu a plecat de la agentul economic, acesta se anulează și se emite un nou document;

b) în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului, corectarea erorilor se efectuează prin emiterea unei noi facturi cu semnul minus sau în roșu și concomitent se emite o noua factura corecta. Factura de corectare va fi atașată la factura corect întocmită și vor fi înregistrate în jurnale și reflectate în deconturile întocmite de furnizor și de beneficiar pentru luna în care a avut loc corectarea.

12.3. Sumele rămase de încasat la data aplicării ordonanței pentru livrări de bunuri și prestări de servicii cu plata în rate nu se supun taxei pe valoarea adăugată la termenele scadente după intrarea în vigoare a ordonanței.

12.4. Avansurile încasate de furnizori și prestatori până la data introducerii taxei pe valoarea adăugată se impozitează potrivit reglementărilor în vigoare existente la data efectuării operațiunilor respective, urmînd ca la facturarea bunurilor livrate și a serviciilor prestate baza de impozitare să se diminueze corespunzător.

12.5. Taxa pe valoarea adăugată aferentă materiilor prime și materialelor, produselor finite, produselor în curs de fabricație și mărfurilor existente în stoc la începutul lunii în care agenții economici au fost luati în evidenta ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată, precum și celor destinate realizării produselor și serviciilor al căror regim de taxa pe valoarea adăugată se modifica de la scutire la impozitare, se deduce potrivit prevederilor art. 18 din ordonanța.

12.6. În situațiile prevăzute la art. 32 ultimul alineat din ordonanța, organele fiscale sunt autorizate sa procedeze la stabilirea taxei pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat prin estimare. Estimarea se face tinindu-se seama de volumul activității din perioada precedenta și prin comparatie cu taxa pe valoarea adăugată datorată de alți agenți economici cu profil similar.

-----------