Decizia nr. 767/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 și ale art. 248^1 din Codul penal, excepție ridicată de Radu Albu în Dosarul nr. 6.930/231/2006 al Tribunalului Vrancea - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 9 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 6.930/231/2006, Tribunalul Vrancea - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 248 și art. 248^1 din Codul penal, excepție ridicată de Radu Albu în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (2) referitoare la ocrotirea proprietății private în mod egal, indiferent de titular, deoarece partea finală a art. 248 din Codul penal, definind cel de-al doilea rezultat alternativ, respectiv paguba cauzată patrimoniului, nu face nicio distincție între proprietatea publică și cea privată, supunând aceleiași ocrotiri speciale atât partea de patrimoniu care constituie proprietate publică, cât și partea care constituie proprietate privată.

Așa fiind, este neconstituțional din această perspectivă și art. 248^1 din Codul penal, care devine incident ca temei al agravării răspunderii penale datorită consecințelor deosebit de grave ale faptei de abuz în serviciu contra intereselor publice.

Tribunalul Vrancea - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice este una de serviciu, și nu una contra patrimoniului. Valoarea socială ocrotită prin norma incriminatoare este, în principal, bunul mers al activității unităților indicate în art. 145 din Codul penal.

Dispozițiile art. 248 din Codul penal nu au în vedere în mod expres atingerea adusă proprietății publice prin activitatea subiectului activ, ci tulburarea bunului mers al activității subiectului pasiv sau păgubirea patrimoniului acestuia. Împrejurarea că una dintre urmările imediate prevăzute în art. 248 din Codul penal este o pagubă adusă patrimoniului unei instituții din cele menționate în art. 145 din Codul penal nu trebuie privită prin raportare la noțiunea de proprietate publică, deoarece proprietatea nu se confundă cu patrimoniul.

Legiuitorul are prerogativele de a stabili o sancțiune diferită pentru faptele prin care se produc cu caracter patrimonial, fără a face distincție după cum bunurile în legătură cu care s-au produs pagubele aparțin statului sau altor subiecte. Sancționarea mai severă a abuzului în serviciu contra intereselor publice reprezintă o opțiune de politică penală, de competența exclusivă a legiuitorului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 248 cu denumirea marginală Abuzul în serviciu contra intereselor publice și art. 248^1 cu denumirea marginală Abuzul în serviciu în forma calificată, ambele din Codul penal, care au următorul conținut:

- Art. 248: "Fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.";

- Art. 248^1: "Dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 și 248 au avut consecințe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la aceleași critici. Astfel, prin

Decizia nr. 294 din 8 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 8 august 2003, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 248 din Codul penal, iar prin Decizia nr. 832 din 2 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 29 octombrie 2007, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 și art. 248^1 din Codul penal. În esență, Curtea a constat că art. 248 din Codul penal face parte din Titlul VI "Infracțiuni care aduc atingere unor activități de interes public sau altor activități reglementate de lege" Cap. I "Infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul" și incriminează fapta funcționarului public care în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu intenție, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă sau o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau instituții de stat ori al unei alte instituții care intră sub incidența dispozițiilor art. 145 din Codul penal.

Referirea la producerea unei pagube în patrimoniul subiectelor pasive ale infracțiunii nu are semnificația înzestrării acestei infracțiuni cu o dublă natură juridică, și anume cea de infracțiune de serviciu și cea de infracțiune contra patrimoniului, fapta rămânând, evident, o infracțiune de serviciu sau în legătură cu serviciul, ci descrie una dintre cele două urmări imediate alternative prevăzute de lege - prima fiind "o tulburare însemnată a bunului mers" al organului, instituției sau unității - pentru ca fapta să constituie infracțiune.

De altfel, chiar admițând că prin art. 248 din Codul penal se urmărește și apărarea proprietății, se constată că textul nu face nicio diferențiere între proprietatea publică și cea privată, abuzul funcționarului public pedepsindu-se la fel, indiferent dacă are ca urmare producerea unei pagube în patrimoniul public sau în proprietatea privată a unei unități dintre cele prevăzute de art. 145 din Codul penal.

Așa fiind, nu poate fi primită critica formulată în motivarea excepției de neconstituționalitate, în sensul că, prin conținutul său, art. 248 din Codul penal contravine principiului constituțional al ocrotirii egale a proprietății private, indiferent de titular.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 și art. 248^1 din Codul penal, excepție ridicată de Radu Albu în Dosarul nr. 6.930/231/2006 al Tribunalului Vrancea - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 iunie 2008.