Decizia nr. 832/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marilena Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 și art. 248^1 din Codul penal, excepție ridicată de Radu Albu în Dosarul nr. 1.608/91/2006 al Tribunalului Vrancea - Secția penală.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se arată că asupra dispozițiilor criticate Curtea s-a mai pronunțat, în sensul că acestea sunt constituționale, iar în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice această jurisprudență.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 9 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.608/91/2006, Tribunalul Vrancea - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 și art. 248^1 din Codul penal, excepție ridicată de Radu Albu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele criticate contravin dispozițiilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție. În esență, se arată că prevederile art. 248 din Codul penal sunt neconstituționale, deoarece incriminarea prin texte de lege diferite a abuzului în serviciu contra intereselor persoanelor, respectiv a abuzului în serviciu contra intereselor publice, contravine dispozițiilor constituționale potrivit cărora proprietatea privată este ocrotită în mod egal, indiferent de proprietar. Art. 248 din Codul penal instituie o pedeapsă mai gravă pentru abuzul în serviciu, în funcție de natura proprietății, publică sau privată, fără a face distincție între proprietatea publică și proprietatea privată a statului. Autorul excepției consideră că sintagma "unități din cele la care se referă art. 145" extinde aplicabilitatea textului incriminator dincolo de limitele valorii sociale ocrotite prin acesta. Cât privește dispozițiile art. 248^1 din Codul penal, acestea sunt criticate pe cale de consecință, deoarece devin incidente în cazul consecințelor deosebit de grave ale faptei prevăzute de art. 248 din Codul penal.

Tribunalul Vrancea -Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că nu poate fi primită critica formulată în motivarea excepției de neconstituționalitate, în sensul că, prin conținutul său, art. 248 din Codul penal contravine principiului constituțional al ocrotirii egale a proprietății private, indiferent de titular, deoarece infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice este o infracțiune de serviciu, și nu o infracțiune contra patrimoniului.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 248 și art. 248^1 din Codul penal, care au următorul conținut:

- Art. 248: "Fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.";

- Art. 248^1: "Dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 și 248 au avut consecințe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale contravin art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 248 din Codul penal nu au în vedere în mod expres atingerea adusă proprietății publice prin activitatea subiectului activ, ci tulburarea bunului mers al activității subiectului pasiv sau păgubirea patrimoniului acestuia. Împrejurarea că una dintre urmările imediate prevăzute în art. 248 din Codul penal este o pagubă adusă patrimoniului unei instituții, din cele menționate în art. 145 din Codul penal, nu trebuie privită prin raportare la noțiunea de proprietate publică, deoarece proprietatea nu se confundă cu patrimoniul.

Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 din Codul penal, este o infracțiune de serviciu, și nu o infracțiune contra patrimoniului. Valoarea socială ocrotită prin norma incriminatoare este, în principal, bunul mers al activității unităților indicate în art. 145 din Codul penal.

De asemenea, această infracțiune reprezintă cea mai gravă formă a abuzului în serviciu, deoarece este fapta unui funcționar public și lezează activitatea unei persoane juridice de interes public, producând fie o tulburare deosebit de gravă a activității acesteia, fie o pagubă adusă patrimoniului ei. Tulburarea însemnată a bunului mers al unui organ sau al unei autorități publice, instituții publice ori a altei persoane juridice de interes public sau producerea unei pagube patrimoniului acestora are, de regulă, consecințe sociale negative mai mari, fapt care justifică un regim sancționator mai sever.

Existența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice este condiționată de producerea de către funcționarul public fie a unei tulburări însemnate a bunului mers al unei unități la care se referă art. 145 din Codul penal, fie a unei pagube aduse persoanei juridice de drept public, respectiv persoanei juridice de drept privat.

Legiuitorul are prerogativele de a stabili o sancțiune diferită pentru faptele prin care se produc pagube cu caracter patrimonial, fără a face distincție după cum bunurile în legătură cu care s-au produs pagubele aparțin statului sau altor subiecte.

Sancționarea mai severă a abuzului în serviciu contra intereselor publice reprezintă o opțiune de politică penală, de competența exclusivă a legiuitorului.

De altfel, jurisprudența Curții Constituționale în acest sens este constantă. Curtea a respins excepțiile de neconstituționalitate privind prevederile art. 248 și

art. 248^1 din Codul penal printr-o serie de decizii, și anume Decizia nr. 294 din 8 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 8 august 2003,

Decizia nr. 255 din 14 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 4 aprilie 2006, și

Decizia nr. 299 din 29 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007, ale căror considerente își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 și art. 248^1 din Codul penal, excepție ridicată de Radu Albu în Dosarul nr. 1.608/91/2006 al Tribunalului Vrancea - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 octombrie 2007.