Decizia nr. 813/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Alina Cosette Grecu în Dosarul nr. 3.370/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenței Curții.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3.370/299/2008, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost ridicată de Alina Cosette Grecu într-o cauză având ca obiect o acțiune civilă privind partajarea bunurilor comune.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că dispozițiile

art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997

sunt neconstituționale, fiind contrare art. 16 din Constituție, deoarece, prin poziția privilegiată pe care o are reclamantul față de pârât, se creează o situație de inegalitate între părțile participante la procesul civil ce are ca obiect o cerere de partaj, de raport ori de reducțiune. Arată că pârâtul este obligat să plătească o taxă de timbru substanțială pentru a se apăra, astfel încât este limitat în dreptul său de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale, fiindu-i îngrădit dreptul recunoscut de art. 21 din Constituție. Totodată, susține că sunt încălcate și prevederile art. 6 paragraful 1 și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atâta vreme cât, prin obligarea pârâtului de a plăti o taxă de timbru substanțială, deși nu pretinde nimic de la reclamant, ci doar se apără, se ajunge la o limitare a dreptului la o judecată echitabilă. În acest sens, face referire la decizia Curții Europene a Drepturilor Omului Ad't-Mouhoub c/Franței, potrivit căreia "stabilirea unei sume substanțiale în absența unor resurse financiare ale reclamantului reprezintă, practic, privarea sa de dreptul de a se adresa unui judecător".

Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că instituirea unei taxe de timbru pentru anumite categorii de cereri nu face nicio diferențiere între titularii acesteia, astfel încât nu sunt înfrânte prevederile art. 16 din Constituție. Consideră că prevederile criticate constituie o măsură de protecție împotriva eventualelor abuzuri procesuale care ar putea avea loc prin contestarea unor pretenții întemeiate ale reclamantului și totodată o aplicare a regulii potrivit căreia cererile adresate instanței judecătorești se timbrează de către titularul acesteia. De asemenea, apreciază că prevederile

art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997

sunt în concordanță cu dispozițiile art. 21 din Constituție, întrucât accesul liber la justiție nu interzice stabilirea taxelor de timbru, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional. În acest sens, arată că dispozițiile criticate sunt în acord atât cu art. 21 și 24 din Constituție, cât și cu art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât accesul liber la justiție nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Totodată, precizează că stabilirea și dimensionarea taxelor judiciare de timbru reprezintă atribuția exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituție. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a

art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997

față de art. 16 din Constituție și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, constată că normele supuse controlului de constituționalitate nu conțin prevederi contrare principiului egalității în drepturi. Astfel, dispozițiile legale indicate nu instituie nici privilegii și nici discriminări, toate persoanele care promovează un anumit tip de acțiune sau cerere fiind obligate să plătească taxele judiciare de timbru în valoare și în condiții identice.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu următorul cuprins:

"Acțiunile și cererile neevaluabile în bani se taxează astfel: [...]

c) cereri pentru stabilirea calității de moștenitor, a masei succesorale, cereri de raport, cereri de reducțiune a liberalităților și cereri de partaj - 19 lei

Separat de această taxă, dacă părțile contestă bunurile de împărțit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor de mai sus, taxa judiciară de timbru se datorează de titularul cererii la valoarea contestată;".

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție. Totodată, susține că, prin dispozițiile de lege criticate, sunt încălcate atât prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, cât și prevederile art. 14 referitoare la interzicerea discriminării, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția, Curtea observă că

art. 3 lit. c) alin. (1) din Legea nr. 146/1997

prevede că cererile pentru stabilirea calității de moștenitor, a masei succesorale, cererile de raport, cererile de reducțiune a liberalităților și cererile de partaj se taxează cu 19 lei. Totodată, alin. (2) al lit. c) a

art. 3 din Legea nr. 146/1997

stabilește obligația de plată a unor taxe de timbru, calculate la valoare, pentru acele părți care contestă prin cereri bunurile de împărțit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor, iar nu și pentru părțile care formulează excepții și apărări în legătură cu cererea reclamantului. Acesta este și principiul general înscris în

art. 1 din Legea nr. 146/1997 , potrivit căruia numai "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute de prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu este evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege".

Curtea constată că, în cauză, autoarea excepției, prin formularea cererii reconvenționale, a urmărit răsturnarea prezumției de dobândire în cote egale a bunurilor comune. Astfel, scopul părții care contestă bunurile de împărțit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor, în cadrul cererilor prevăzute de textul de lege criticat, este valorificarea unui drept propriu, pe cale incidentală, ce excedează unei simple apărări.

Totodată, Curtea reține că, asupra constituționalității dispozițiilor

art. 3 lit. c) alin. (2) din Legea nr. 146/1997

s-a pronunțat prin numeroase decizii, precum

Decizia nr. 305 din 10 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 11 august 2003,

Decizia nr. 941 din 19 decembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2007, și

Decizia nr. 724 din 13 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, constatând că acest text de lege este constituțional. Astfel, Curtea a statuat că instituirea unei taxe de timbru pentru anumite categorii de cereri nu face nici o diferențiere între contribuabili, astfel încât nu sunt înfrânte prevederile art. 16 din Constituție și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În ceea ce privește pretinsa contrarietate a textului de lege criticat în raport cu art. 21 din Constituție, Curtea a statuat, în mod constant, că accesul liber la justiție nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor.

În virtutea dispozițiilor constituționale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora "Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice", plata taxelor și a impozitelor reprezintă o obligație constituțională a cetățenilor. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză, plata acestora revenind părții care cade în pretenții. În același sens este, de altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut (cazul Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 1985). Astfel, acest drept, care cere prin însăși natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa.

Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 6 paragraful 1 și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a reținut că obligația părților de a plăti taxe judiciare de timbru stabilite prin lege nu aduce atingere acestor articole, ci, dimpotrivă, creează premise pentru realizarea unui proces echitabil, deoarece taxele judiciare de timbru servesc unei mai bune organizări și funcționări a serviciului public de realizare a justiției. În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 305 din 10 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 11 august 2003.

În fine, Curtea constată că hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Ad't-Mouhoub c/Franței nu prezintă relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, cele statuate anterior își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Alina Cosette Grecu în Dosarul nr. 3.370/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 iulie 2008.