Decizia nr. 366/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Jager Virgil și Jager Rodica împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 55 din 19 martie 1997 *).

-------------

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 19 decembrie 1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3, și a art. 330^4 din Codul de procedură civilă ridicată de Jager Virgil și jager Rodica.

Prin Decizia nr. 55 din 19 martie 1997 Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și art. 330^4 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluție s-a fundamentat pe Decizia Curții Constituționale nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al Romanie, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996 și, respectiv, nr. 251 din 17 octombrie 1996, prin care s-a constatat ca prevederile art. 330, art. 330^2 alin. 2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, iar cele ale art. 330^2 alin. 1 din același cod sunt neconstituționale.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal Jager Virgil și Jager Rodica pentru următoarele motive;

- necitarea recurentilor la judecata în fond;

- prin promovarea recursului în anulare numai de procurorul general "se creează o putere superioară cu drept de decizie" și se încalcă principiul "egalității armelor", consacrat în Declarația Universala a Dreptului Omului.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, deoarece asupra constituționalității art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizii definitive, care, conform art. 145 alin. (2) din Constituție, sunt obligatorii.

Camera Deputaților și Senatul nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacat, motivele de recurs invocate, punctul de vedere ale Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Motivul de recurs privind vădită ilegalitatea

Deciziei nr. 55 din 19 martie 1997 , datorată necitarii părților la judecata în fond, este neîntemeiat. Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale prevede la art. 24 alin. (2) ca, atunci când excepția de neconstituționalitate este vadit nefondata, soluția se adoptă cu unanimitatea voturilor completului de judecată, fără citarea părților. Împotriva deciziei s-a exercitat calea de atac a recursului, care, în toate cazurile, se soluționează cu citarea părților și a Ministerului Public, asigurându-se, în felul acesta, posibilitatea pentru părți de a-și formula apărările în fața Curții Constituționale.

În legătură cu susținerea ca prin promovarea recursului în anulare numai de procurorul general se încalcă principiul egalității părților participante la proces, se constat ca prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, s-a statuat ca "....prin anularea hotărârii irevocabile atacate, părțile sunt repuse în situația anterioară, deci în situația de egalitate". Rezultă ca exercitarea caii de atac a recursului în anulare nu favorizează pe nici una dintre părți, ci urmărește anularea unei hotărâri date cu încălcarea unei hotărâri date, cu încălcarea unor principii esențiale ale statului de drept. Pe cale de consecința, și acest motiv de recurs este neîntemeiat.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Jager Virgil și Jager Rodica împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 55 din 19 martie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 1997.