Decizia nr. 313/1997

------------

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Claudia Miu - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fără citarea părților, examinând excepția de neconstituționalitate, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 1 aprilie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 4.167/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 și ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă, invocată de intimații-reclamanți Mihalcea Costica și Mihalcea Gheorghita.

În motivarea excepției se susține ca prevederile legale sunt în contradictie cu dispozițiile art. 16 alin. (2) din Constituție, prin aceea ca se acordă posibilitatea "ca procurorul general sa intervină în mersul justiției, după criterii de oportunitate". Se susține, în continuare, ca "se încalcă un principiu fundamental al dreptului procesual civil român, acela al egalității părților în proces", prin acordarea posibilității ca "procurorul general sa intervină în mersul justiției", și ca se aduc astfel "părții interesate importante prejudicii", prin aceea ca procurorul general poate "dispune suspendarea executării unor hotărâri judecătorești, fără a se preciza timpul limita pentru care se poate dispune aceasta suspendare".

Exprimandu-și opinia potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanța suprema apreciază ca excepția este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să soluționeze excepția privind dispozițiile art. 330 și ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă cu care a fost legal sesizată.

Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, și, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, s-a pronunțat asupra constituționalității art. 330 și a art. 330^2 din Codul de procedură civilă, statuand ca sunt constituționale prevederile art. 330 și ale art. 330^2 alin. 2, iar asupra celor cuprinse în art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă s-a admis excepția de neconstituționalitate.

Pentru a pronunța aceasta soluție, Curtea a reținut, în esenta, ca dispozițiile legale atacate nu contravin art. 16 din Constituție.

Considerentele care au fundamentat deciziile Curții, anterior citate, subzistă și în speta de fața, întrucât nu au intervenit elemente noi care să le infirme și sa determine necesitatea reconsiderarii lor. Prin urmare, excepția privind dispozițiile art. 330 și ale art. 330^2 alin. 2 din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă ca vadit nefondata.

Excepția privind art. 330^2 alin. 1 din codul citat urmează, de asemenea, să fie respinsă ca vadit nefondata, fiind lipsită de obiect, având în vedere ca un text declarat neconstitutional nu mai poate face obiectul unei noi excepții de neconstituționalitate, deoarece, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție și art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curții Constituționale sunt obligatorii erga omnes.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate invocată de Mihalcea Costica și Mihalcea Gheorghita în Dosarul nr. 4.167/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă, privind:

- dispozițiile art. 330, ale art. 330^2 alin. 2 din Codul de procedură civilă;

- dispozițiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă,

ca fiind lipsită de obiect.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 8 iulie 1997.