Decizia nr. 526/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Popa - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Guna Mircea Dumitru și Guna Simion împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 110 din 8 octombrie 1996 *).

-----------

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 16 mai 1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Guna Mircea Dumitru și Guna Simion.

Prin Decizia nr. 110 din 8 octombrie 1996, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă și a constatat ca, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, s-a statuat ca prevederile acestui text de lege sunt neconstituționale în măsura în care acestea se aplică hotărârilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Guna Mircea Dumitru și Guna Simion, pentru următoarele motive: art. 330^1 din Codul de procedură civilă este neconstitutional, deoarece încalcă dispozițiile art. 1 și ale art. 16 din Constituție și nu prevede un termen pentru exercitarea recursului în anulare.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, deoarece, ca urmare a modificării art. 330^1 din Codul de procedură civilă prin Legea nr. 17/1996, excepția de neconstituționalitate privind acest text de lege este lipsită de obiect.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Cu privire la recursul declarat de Guna Mircea Dumitru, se constată că, față de prevederile art. 16 și ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, precum și cele ale art. 101 alin. 1 și art. 102 alin. 1 din Codul de procedură civilă, recursul nu a fost introdus în termen, deoarece, asa cum rezultă din dovezile de primire și din procesele-verbale de predare, Decizia nr. 110 din 8 octombrie 1996 a fost comunicată recurentului la data de 28 octombrie 1996, iar recursul a fost declarat la data de 10 aprilie 1997, cu depășirea termenului legal de 10 zile de la comunicarea deciziei.

Deoarece termenul de recurs este un termen legal peremptoriu, nerespectarea lui atrage, conform art. 103 alin. 1 din Codul de procedură civilă, decăderea părții din dreptul de a mai exercita recursul. Pe cale de consecința, recursul declarat de Guna Mircea Dumitru urmează a fi respins ca tardiv.

Referitor la recursul declarat de Guna Simion, se constată că motivul de casare privind neconstituționalitatea art. 330^1 din Codul de procedură civilă, deoarece încalcă prevederile art. 1 și ale art. 16 din Constituție, este neîntemeiat. Prin Decizia nr. 96/1996, constituționalitatea acestui text de lege a fost analizata și raportată la aceste dispoziții legale, astfel încât criticile nu pot fi reținute.

În legătură cu motivul de recurs privind nelimitarea în timp, prin art. 330^1 din Codul de procedură civilă, a dreptului procurorului general de a ataca o hotărâre judecătorească cu recurs în anulare, se constată că aceste dispoziții au fost modificate prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997. În noua redactare, recursul în anulare nu mai poate fi declarat de către procurorul general oricând, ci numai în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Rezultă ca acest motiv de recurs urmează a fi admis. În temeiul art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, ținând seama de noua redactare a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, motivele de neconstituționalitate invocate în susținerea excepției nu mai pot fi reținute și, pe cale de consecința, excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca lipsită de obiect.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca tardiv recursul declarat de Guna Mircea Dumitru împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 110 din 8 octombrie 1996 .

2. Admite recursul declarat de Guna Simion și modifica Decizia Curții Constituționale nr. 110 din 8 octombrie 1996 numai în ce privește dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, în sensul că respinge excepția de neconstituționalitate privitoare la aceste dispoziții ca fiind lipsită de obiect. Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 1997.