Decizia nr. 519/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimatul-reclamant Constantinescu Mircea în Dosarul nr. 3.758/1996, aflat pe rolul Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18 noiembrie 1997, în prezenta intimatului-reclamant Constantinescu Mircea, a reprezentantului Ministerului Public și în lipsa celorlalte părți legal citate, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 2 decembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 22 aprilie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 3.758/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1, ale art. 330^2, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimatul-reclamant Constantinescu Mircea.

În motivarea excepției se susține, în esenta, ca prevederile art. 330^1 contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2), art. 20 alin. (1) și (2), art. 21, art. 41, art. 128, art. 130 și ale art. 135 din Constituție. În concluzie, conchide autorul excepției, dispoziția legală este neconstitutionala întrucât "acest articol nu cuprinde și o dispoziție tranzitorie care să reglementeze în mod expres regimul recursurilor în anulare, declarate anterior publicării acestui articol, existente pe rolul Curții Supreme de Justiție - Secția civilă, și în curs de judecare".

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția este neîntemeiată.

În scopul soluționării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, în redactarea sa inițială, s-au solicitat puncte de vedere fiecărei Camere a Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata, având în vedere practica jurisdicțională a Curții în aceasta materie.

Președinții Camerei Deputaților și Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții, concluziile procurorului și dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competența să soluționeze excepția cu care a fost sesizată prin încheierea sus-menționată, din considerentele și dispozitivul căreia rezultă ca excepția a fost invocată cu privire la prevederile art. 330^1 și următoarele din Codul de procedură civilă.

Curtea s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 330^2, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 și, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, și a constatat pe de o parte, ca prevederile ale art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, iar pe de altă parte a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Având în vedere ca, potrivit prevederilor art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, un text declarat neconstitutional nu mai poate face obiectul unei noi excepții de neconstituționalitate, excepția vizând dispozițiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă ca inadmisibila, în temeiul prevederilor art. 23 alin. (6) din aceeași lege.

De asemenea, urmează să fie respinsă și excepția privind dispozițiile art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3, precum și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă ca fiind nefondate, întrucât nu au intervenit elemente noi care să impună schimbarea practicii jurisdicționale a Curții Constituționale, iar argumentele ce au fundamentat deciziile menționate mai sus subzistă și în cauza de fața.

Referitor la dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, motivul de neconstituționalitate invocat este acela ca prin instituirea termenului pentru exercitarea recursului în anulare, cu referire îndeosebi la cauzele pe rol, se creează o situație discriminatorie între cei care vor beneficia de acest termen și cei care nu beneficiază.

Motivul invocat este neîntemeiat, pentru ca orice lege noua creează o alta situație juridică față de cea anterioară, iar aplicarea legii la cauzele pe rol este în competența exclusiva a instanțelor judecătorești, fiind o chestiune de interpretare.

De altfel, Curtea nu ar putea institui o regulă de drept neadoptata de legiuitor, cu privire la cauzele în care s-a pronunțat o hotărâre judecătorească sau la cele pe rol, întrucât o astfel de competența îi aparține exclusiv legiuitorului. Nefiind o problemă de constituționalitate, ci de interpretare și de legalitate a acestei interpretări, motivul invocat nu poate fi primit.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1, ale art. 330^2, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimatul-reclamant Constantinescu Mircea în Dosarul nr. 3.758/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 1997.