Decizia nr. 1022/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor pct. 5-12 din anexa nr. 1c la

Ordonanța Guvernului nr. 8/2007

privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, excepție ridicată de Daniela Mutu, Ionela Țigănilă, Violeta Dascălu, Valentin Poenaru, Luminița Necșanu și Paula Preda în Dosarul nr. 427/118/2008 al Tribunalului Constanța - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 30 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 427/118/2008, Tribunalul Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 8/2007

privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției. Excepția a fost ridicată de Daniela Mutu, Ionela Țigănilă, Violeta Dascălu, Valentin Poenaru, Luminița Necșanu și Paula Preda cu prilejul soluționării unei cauze civile având ca obiect drepturi bănești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că actul normativ criticat creează o discriminare între persoane aflate în situații identice, respectiv între grefierii arhivari și registratori și ceilalți grefieri cu studii medii. În acest sens, arată că, deși în trecut, prin

Legea nr. 50/1996 , funcțiile de arhivar și registrator au fost reglementate separat de corpul profesional al grefierilor, în prezent aceste funcții au fost integrate în corpul grefierilor. Prin urmare, grefierii arhivari și cei registratori au același statut cu ceilalți grefieri, fapt ce rezultă din condițiile de numire, promovare, suspendare sau eliberare din funcție, precum și în ceea ce privește condițiile de detașare, transfer și drepturile și îndatoririle profesionale. Sub aspectul recrutării, arată că, deși există o deosebire, în sensul că grefierii registratori și arhivari sunt recrutați prin concurs, în urma căruia efectuează un stagiu la Școala Națională de Grefieri, potrivit

art. 9 și 10 din Legea nr. 567/2004 , în timp ce ceilalți grefieri trebuie să promoveze concursul de admitere în Școala Națională de Grefieri, potrivit art. 5 din aceeași lege, în realitate și recrutarea acestora din urmă se poate face prin concurs pentru ocuparea posturilor vacante, potrivit art. 8 și 36 din legea amintită. În ceea ce privește condițiile de numire, autorii arată că acestea sunt identice, cu două excepții. Prima se referă la absolvirea Școlii Naționale de Grefieri, care se cere pentru toți ceilalți grefieri cu studii medii, mai puțin însă pentru grefierii registratori și arhivari. Totuși, arată că această regulă nu este valabilă întotdeauna, potrivit

art. 36 din Legea nr. 567/2004 . A doua excepție are în vedere cunoștințele de operare pe calculator, care se cer pentru grefierii cu studii medii, dar nu și pentru cei registratori și arhivari. Aceștia din urmă însă în realitate utilizează în mod curent calculatorul pentru realizarea atribuțiilor de serviciu.

În ceea ce privește atribuțiile de serviciu, autorii arată că, deși acestea sunt diferite între diversele categorii de grefieri cu studii medii, diferențele privind salarizarea apar numai în cazul grefierilor arhivari și registratori.

În continuare, autorii susțin că simplul fapt că o persoană face parte dintr-o anumită categorie a grefierilor nu constituie o justificare obiectivă și rezonabilă pentru decăderea acesteia dintr-un drept garantat de lege membrilor profesiei respective, cu toate efectele și consecințele juridice salariale ale acestui drept. Cu alte cuvinte, apartenența la același corp profesional corpul grefierilor cu studii medii - nu poate produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al grefierilor, în funcție de apartenența la o anumită categorie socioprofesională, individualizată în interiorul acestui corp profesional.

Tribunalul Constanța - Secția civilă arată că a fost sesizat cu o acțiune întemeiată pe prevederile

art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 , fiind chemat să constate existența unei discriminări determinate chiar de prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 8/2007 . În consecință, nu ar putea exprima un punct de vedere cu privire la constituționalitatea acestui din urmă act normativ, întrucât aceasta ar echivala cu o antepronunțare în cauză.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 8/2007

sunt constituționale. În acest sens, arată că stabilirea unui coeficient de multiplicare diferențiat în funcție de complexitatea și importanța socială a muncii unei categorii de personal este justificată de existența unor situații de fapt obiectiv diferite, care implică instituirea unui tratament juridic diferențiat. În plus, principiul egalității în fața legii nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune un tratament juridic identic numai în situații egale, iar situațiile în mod obiectiv diferite justifică chiar și din punct de vedere constituțional un tratament juridic diferit. Tot în acest sens amintește și art. 3 din actul normativ criticat, care arată că drepturile salariale ale personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea se stabilesc "în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului."

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 8/2007

privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 31 ianuarie 2007, și aprobată cu modificări prin

Legea nr. 247/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 19 iulie 2007.

În realitate, din analiza criticilor de neconstituționalitate, Curtea observă că excepția vizează doar prevederile din cadrul

Ordonanței Guvernului nr. 8/2007 , prin care se instituie o diferență între coeficientul de salarizare al grefierilor arhivari și registratori în raport cu ceilalți grefieri cu studii medii. Prin urmare, Curtea urmează să se pronunțe doar asupra acestor dispoziții de lege care se regăsesc în cuprinsul punctelor 5-12 din anexa 1c la ordonanță.

Autorii excepției consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituție: art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți și art. 41 privind munca și protecția socială a muncii. De asemenea, susțin că este încălcat și art. 20 din Constituție, prin raportare la prevederile art. 7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Protocolul nr. 12 la convenția amintită și art. 4 din Carta Europeană Revizuită, dispoziții prin care se consacră egalitatea în drepturi, interzicerea discriminării și dreptul la o salarizare echitabilă.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în esență, critica autorilor excepției are în vedere existența unei diferențe de tratament juridic sub aspectul salarizării între diferitele categorii de grefieri cu studii medii, considerând că legea face o discriminare în raport cu criteriul categoriei socioprofesionale - grefieri arhivari și grefieri registratori.

Curtea apreciază că, pentru a determina existența unei situații discriminatorii, trebuie examinat dacă există o diferență de tratament juridic, criteriile ce sunt avute în vedere la stabilirea acestei diferențe de tratament, efectul acestor diferențe asupra drepturilor persoanelor și, nu în ultimul rând, verificarea motivelor ce justifică instituirea unui astfel de tratament, ceea ce presupune și constatarea existenței sau inexistenței identității de situații în care se află categoriile de persoane comparate.

Pentru aceasta, este necesar să se analizeze conținutul funcțiilor diferiților grefieri cu studii medii, pentru a se observa dacă acesta justifică sau nu diferența de tratament juridic sub aspectul salarizării.

Din această perspectivă,

Ordonanța Guvernului nr. 8/2007

nu operează nicio altă distincție între diferitele categorii de grefieri cu studii medii în plus față de textul de lege criticat privind salarizarea.

Relevante sunt însă prevederile

Legii nr. 567/2004

privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004. Din conținutul acestui act normativ se constată, așa cum arată și autorii excepției, că majoritatea reglementărilor sunt identice în ceea ce privește grefierii arhivari și registratori și ceilalți grefieri cu studii medii. Astfel, legea vorbește la modul general, folosind expresia "personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea", atunci când stabilește condițiile de formare profesională continuă, promovare, suspendare și de eliberare din funcție, delegare, detașare și transfer, precum și atunci când stabilește drepturile și îndatoririle acestor categorii de personal.

Cu toate acestea, legea face o distincție clară între categoriile de grefieri comparate, atunci când este vorba de condițiile de recrutare și de numire în funcție. Astfel, în timp ce grefierii sunt recrutați prin Școala Națională de Grefieri, în urma susținerii unui concurs de admitere în această școală și a unui concurs de absolvire a cursurilor în baza căruia, în funcție de media de absolvire, sunt repartizați pe lângă instanțe și parchete ( art. 5, 6, 22, 23 și 33 din Legea nr. 567/2004 ), grefierii arhivari și registratori susțin un concurs direct pe post și apoi urmează un stagiu de pregătire de 2 luni în cadrul instanțelor sau al parchetelor pentru care au susținut concursul, sub îndrumarea personalului de instruire al Școlii Naționale de Grefieri (art. 9, 10, 28 și 38 din aceeași lege).

În ceea ce privește prima categorie, de la regula recrutării prin Școala Națională de Grefieri, legea instituie, în art. 36, o excepție, respectiv ocuparea posturilor vacante prin concurs desfășurat la nivelul curților de apel, parchetelor de pe lângă curțile de apel, Înaltei Curți de Casație și Justiție, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și al Departamentului Național Anticorupție. Astfel, deși această excepție pare a nu mai diferenția în mod clar categoria grefierilor cu studii medii de cea a grefierilor arhivari sau registratori, Curtea constată că o asemenea recrutare operează numai în condiții deosebite, restrictive, și anume în cazul în care activitatea instanțelor sau parchetelor nu se poate desfășura în condiții normale din cauza numărului mare de posturi vacante, care se impune a fi ocupate cu celeritate în scopul unei bune administrări a justiției.

În continuare, Curtea observă că legea instituie o condiție în plus pentru recrutarea grefierilor, și anume ca aceștia să aibă cunoștințe de operare pe calculator sau de dactilografiere.

În ceea ce privește atribuțiile ce revin grefierilor arhivari și registratori în raport cu celelalte categorii de grefieri cu studii medii, este evident că o comparare a acestora pune în evidență existența mai multor diferențe, ceea ce conduce către concluzia că ne aflăm în prezența unor situații obiectiv diferite, care justifică un tratament juridic diferențiat.

Așa fiind, Curtea reține că, în raport cu principiile enunțate în

art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 , potrivit căruia "salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului", grefierii arhivari și registratori, pe de o parte, și ceilalți grefieri cu studii medii nu se află în situații care justifică un tratament juridic egal. Curtea constată, de asemenea, că nu simpla apartenență la o categorie socioprofesională a impus instituirea unui tratament juridic diferențiat, ci împrejurări concrete, obiective și rezonabile, care pot constitui premisele unui astfel de tratament, fără a avea semnificația unei discriminări.

Așa cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională, egalitatea de tratament se impune ca principiu numai în cazul celor aflați în aceeași situație juridică, în cazul unor situații diferite, determinate de factori obiectivi, precum cele expuse mai sus, tratamentul juridic diferit aplicat grefierilor cu diferite funcții nu este de natură să creeze discriminări între aceștia.

Referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea art. 20 alin. (2) din Constituție, raportat la Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Protocolul nr. 12 la convenția amintită și Carta Europeană Revizuită, Curtea constată, de asemenea, că aceasta este neîntemeiată. Prevederile din tratatele internaționale invocate interzic discriminările care au la bază considerente arbitrare, însă nu impun uniformitatea de tratament, oferind posibilitatea legiuitorului național de a reglementa în mod diferențiat situațiile juridice diferite.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor pct. 5-12 din anexa nr. 1c la

Ordonanța Guvernului nr. 8/2007

privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, excepție ridicată de Daniela Mutu, Ionela Țigănilă, Violeta Dascălu, Valentin Poenaru, Luminița Necșanu și Paula Preda în Dosarul nr. 427/118/2008 al Tribunalului Constanța - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 2008.