Decizia nr. 1007/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 67/2007

și ale

art. 41 alin. (2) din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată, din oficiu, în Dosarul nr. 3.524/102/2007 al Tribunalului Mureș - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 18 martie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3.524/102/2007, Tribunalul Mureș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 67/2007

și ale

art. 41 alin. (2) din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată, din oficiu, de instanța de judecată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, Tribunalul Mureș - Secția civilă arată că reglementarea

art. 41 alin. (2) din Legea nr. 19/2000

care stabilește o vârstă standard de pensionare pentru femei diferită de cea a bărbaților reprezintă o măsură legală de protecție a unui grup defavorizat, femeile. Această măsură este aplicată în mod generic și nediferențiat, în mod imperativ și inflexibil și, tot mai des, în situații în care starea de defavorizare nu mai există, contrar prevederilor

art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 24/2000 . În acest sens, arată că în societatea contemporană a crescut rolul social al femeilor pe fondul îmbunătățirii stării de sănătate a populației și al creșterii speranței de viață, iar o serie foarte largă de profesii și meserii permit exercitarea acestora până la vârste înaintate. Astfel, aplicarea acestei măsuri pentru întreaga categorie de femei are ca efect încălcarea dreptului constituțional la muncă al acestora, deoarece măsura se aplică chiar în condițiile în care obiectivul urmărit nu mai există, împotriva voinței celor care ar trebui să beneficieze de tratamentul de protecție. În plus, diferența de tratament juridic între femei și bărbați este discriminatorie, contravenind art. 16 din Constituție.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 67/2007

arată că acestea sunt, de asemenea, discriminatorii, întrucât se referă doar la sistemele de securitate socială care suplimentează sau înlocuiesc sistemul general public de securitate socială. Această limitare este inadmisibilă și nerezonabilă într-o societate democratică.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că

art. 2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 67/2007

este constituțional, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. În ceea ce privește însă

art. 41 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 , arată că acesta este neconstituțional. Astfel, stabilirea unei vârste de pensionare diferențiate între femei și bărbați nu are o justificare obiectivă și rațională. Aplicarea criteriului bazat pe diferența de sex la stabilirea vârstei de pensionare încalcă principiul egalității cetățenilor în drepturi.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 67/2007

privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul schemelor profesionale de securitate socială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007, și aprobată prin

Legea nr. 44/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 25 martie 2008, dispoziții potrivit cărora, "În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) scheme profesionale de securitate socială - schemele al căror scop este de a furniza salariaților sau persoanelor care desfășoară activități independente dintr-o întreprindere ori grup de întreprinderi, un domeniu de activitate economică, sector profesional sau grup de sectoare prestații menite să suplimenteze ori să înlocuiască prestațiile prevăzute de sistemul general public de securitate socială, indiferent dacă apartenența la aceste scheme este obligatorie sau facultativă."

De asemenea, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și prevederile

art. 41 alin. (2) din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, dispoziții potrivit cărora "Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei și de la 62 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 3".

Tribunalul Mureș - Secția civilă consideră că aceste texte de lege sunt contrare art. 16 alin. (1) și art. 41 alin. (1) din Constituție, care consacră principiul egalității în drepturi a cetățenilor și dreptul la muncă.

Problema constituționalității prevederilor de lege care instituie o diferență de tratament juridic între femei și bărbați sub aspectul vârstei standard de pensionare a fost examinată în numeroase rânduri de Curtea Constituțională. Prin cea mai recentă decizie a sa în această materie,

Decizia nr. 191 din 28 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 2 aprilie 2008, Curtea, analizând

art. 41 alin. (2) din Legea nr. 19/2000

în raport cu principiul egalității în drepturi, dar și cu prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale Directivei Consiliului 79/7/CEE privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale, precum și în raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a apreciat că, raportat la contextul social actual din România, nu se poate vorbi încă de o schimbare radicală a condițiilor care au fost avute în vedere de instanța de contencios constituțional atunci când, prin jurisprudența sa anterioară, a decis că

art. 41 alin. (2) din Legea nr. 19/2000

nu contravine principiului constituțional al egalității în drepturi și, în consecință, se impune păstrarea aceleiași soluții.

În plus, Curtea reține faptul că legea nu interzice persoanei care a împlinit condițiile pentru a obține pensia pentru limită de vârstă să continue activitatea sa, impunând însă condiții suplimentare ce țin de voința angajatorului.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 67/2007 , Curtea constată că aceasta vizează sfera de aplicare a acestor norme, autorul considerând că această sferă este restrictivă, întrucât nu se referă și la sistemul public de asigurări sociale.

Față de aceste critici, se observă că principiul egalității de tratament nu presupune omogenitate, astfel că, în funcție de situațiile avute în vedere, legiuitorul poate să instituie reglementări separate. Astfel a înțeles să facă și atunci când a reglementat separat aplicabilitatea principiului egalității de tratament în cadrul schemelor profesionale de securitate socială față de sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, având în vedere tocmai domeniile diferite de reglementare. De altfel, această reglementare separată corespunde și legislației comunitare. În acest sens, prin

Decizia nr. 191 din 28 februarie 2008 , Curtea arăta că, potrivit art. 1 din Directiva 2006/54/CE, acest act normativ "conține dispoziții destinate punerii în aplicare a principiului egalității de tratament în ceea ce privește: a) accesul la muncă, inclusiv promovare, și la formarea profesională; b) condițiile de muncă, inclusiv remunerația; c) sistemele profesionale de securitate socială". Așadar, dispozițiile acestei directive se aplică doar sistemelor profesionale de securitate socială, care, potrivit art. 2 lit. f) din aceeași directivă, "au ca obiect furnizarea către lucrători, salariați sau lucrătorii care desfășoară activități independente, grupați în cadrul unei întreprinderi sau al unui grup de întreprinderi, al unei ramuri economice sau sector profesional sau interprofesional, prestații destinate să completeze prestațiile sistemelor de securitate socială prevăzute de lege sau să se substituie acestora, indiferent dacă afilierea la aceste sisteme este obligatorie sau facultativă". Sunt excluse, prin urmare, sistemele de securitate socială prevăzute de lege, așa cum este și

Legea nr. 19/2000 , care rămân supuse dispozițiilor Directivei Consiliului 79/7/CEE privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 6 din 10 ianuarie 1979. Potrivit art. 7 paragraful 1 lit. a) din directivă, acest act normativ nu aduce atingere dreptului statelor membre de a exclude din domeniul său de aplicare stabilirea vârstei de pensionare în scopul acordării pensiei pentru limită de vârstă și posibilele consecințe ale acesteia pentru alte prestații. Astfel, statele au încă libertatea de a dispune asupra acestui aspect, prin excepție de la stricta aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale.>>

Așa fiind, Curtea reține că reglementarea separată a aplicabilității principiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul schemelor profesionale de securitate socială față de sistemul public de pensii nu poate fi privită ca fiind contrară art. 16 alin. (1) din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 67/2007

și ale

art. 41 alin. (2) din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată, din oficiu, în Dosarul nr. 3.524/102/2007 al Tribunalului Mureș - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 2008.