Decizia nr. 1217/2008

Cu Adresa nr. XXXV/2.190 din 13 octombrie 2008, secretarul general al Senatului a trimis Curții Constituționale sesizarea formulată de 27 de senatori, în temeiul dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție, asupra neconstituționalității prevederilor Legii privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2008

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 39/2005

privind cinematografia, precum și pentru modificarea

Legii nr. 328/2006

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 39/2005

privind cinematografia.

Sesizarea este semnată de un număr de 27 de senatori, și anume:

Vadim Tudor I. Corneliu, Ungheanu I. Mihai, Funar V. Gheorghe, Iorga N. Nicolae, Dina I. Carol, Ilașcu Șt. Ilie, Nasleu I. Ioan, Dumitrescu G. Gheorghe Viorel, Vedinaș I. Verginia, Moisuc Viorica-Georgeta-Pompilia, Loghin M. Irina, Găucan I. Constantin, Mihăescu N. Eugen, Stan V. Petru, Duca D. Viorel Senior, Câmpeanu D. Radu-Anton, Basgan I. Ion, Tănăsescu C. Claudiu, Solcanu I. Ion, Toma I. Ion, Mohaci Gh. Mihai, Tomoiagă Al. Liliana-Lucia, Popescu E. Mihail, Petrescu M. Ilie, Ștefan C. Viorel, Silistru C. Doina, Apostol V. Neculai.

Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 11.056 din 14 octombrie 2008 și formează obiectul Dosarului nr. 2.004A/2008.

Autorii sesizării de neconstituționalitate critică prevederile Legii privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2008

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 39/2005

privind cinematografia, precum și pentru modificarea

Legii nr. 328/2006

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 39/2005

privind cinematografia, pentru următoarele motive:

Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor "România Film" a fost înființată prin

Hotărârea Guvernului nr. 530/1991

privind înființarea de regii autonome și societăți comerciale în domeniul cinematografiei, preluând patrimoniul format din cinematografe și alte bunuri. Art. 6 din statutul regiei prevede că aceasta este proprietara bunurilor din patrimoniul său, iar în exercitarea "dreptului de proprietate, regia posedă, folosește și dispune în mod autonom, în condițiile legii, de bunurile pe care le are în patrimoniu". Prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 67/1997

privind înființarea, organizarea și funcționarea Oficiului Național al Cinematografiei și constituirea Fondului Cinematografic Național, s-a prevăzut, la art. 5 alin. (2), că patrimoniul cinematografiei naționale este format din cinematografele aflate în administrarea oficiului, prin intermediul Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "România Film". Din conținutul dispozițiilor menționate rezultă că "legiuitorul nu a trecut cinematografele în domeniul public sau privat al statului, ci au rămas în patrimoniul Regiei". În sprijinul acestei afirmații, autorii fac referire la Decizia nr. 3.224/2002 a Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ, în care s-a statuat că dispozițiile

art. 5 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 67/1997

nu califică regimul juridic al cinematografelor, în sensul că nu stabilesc dacă acestea fac parte din domeniul public sau privat, ci ele reglementează patrimoniul cinematografiei naționale, noțiune care nu este identică cu noțiunea de proprietate. În aceeași decizie s-a reținut că, potrivit

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 , domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, în forma anterioară revizuirii. Așadar, cinematografele aflate în patrimoniul cinematografiei naționale nu fac parte din domeniul public, pentru că apartenența lor nu este prevăzută nici în Constituție, nici în anexele la

Legea nr. 213/1998 .

Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

a abrogat

Legea nr. 630/2002

privind cinematografia, iar prin art. 65 alin. (1) din ordonanță s-a prevăzut că cinematografele aparțin domeniului privat al statului. Asupra dispozițiilor acestui articol s-a pronunțat Curtea Constituțională, care, prin

Decizia nr. 227/2007 , a reținut că sunt neconstituționale în măsura în care titularul dreptului de proprietate asupra imobilelor cuprinse în anexa nr. 1 nu este statul român. În consecință, bunurile nu au ieșit niciodată din patrimoniul Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "România Film", cu toate că, prin diferite acte normative, s-a reglementat trecerea acestora în domeniul public și apoi în domeniul privat. Or, potrivit

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 , trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societăților comerciale, la care statul este acționar, se poate face numai cu plata și cu acordul adunării generale a acționarilor societății comerciale respective, iar în lipsa acordului, trecerea se poate face numai prin expropriere pentru cauză de utilitate publică și după o justă și prealabilă despăgubire.

Autorii sesizării conchid că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 44 alin. (1), (2) și (3) din Constituție, întrucât reglementează transferul silit de proprietate a sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic, împreună cu terenurile aferente, din domeniul privat al statului și din administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "România Film" în domeniul public al unităților administrativteritoriale și în administrarea autorităților publice locale, prin hotărâre a Guvernului.

În conformitate cu dispozițiile

art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a comunică punctul lor de vedere.

Guvernul a transmis Curții Constituționale, cu Adresa nr. 5/5.600/C.P.T. din 28 octombrie 2008, punctul său de vedere, în care se arată că sesizarea este neîntemeiată pentru următoarele motive:

Autorii sesizării se referă la textul în vigoare al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2008 , iar nu la soluțiile legislative propuse prin legea de aprobare a acesteia. Precizează însă că, indiferent de textele legale avute în vedere, nu se poate pune problema unui transfer silit de proprietate, cu încălcarea dispozițiilor constituționale, deoarece aceasta deține asupra sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic doar un drept de administrare. Nu se poate reține nici o expropriere a bunurilor proprietate privată a statului,

art. 2 din Legea nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică prevede expres că pot fi expropriate bunurile imobile aflate în proprietatea privată a comunelor, orașelor, municipiilor și județelor.

Președintele Camerei Deputaților și al Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Grupul Parlamentar al Partidului România Mare din Senat a transmis Curții Constituționale, cu Adresa nr. XVI/566 din 30 octombrie 2008, punctul de vedere al Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "România Film", înregistrat la Curtea Constituțională sub nr. 11.711 din 31 octombrie 2008, prin care susține că legea criticată reprezintă un act de desființare a rețelei cinematografice.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituționalitate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere comunicat de Guvernul României și dispozițiile Legii privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2008

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 39/2005

privind cinematografia, precum și pentru modificarea

Legii nr. 328/2006

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 39/2005

privind cinematografia, raportate la prevederile Constituției României, și dispozițiile

Legii nr. 47/1992

pentru organizarea și funcționarea Curții Constituționale, reține următoarele:

Curtea a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție și ale

art. 1, 10, 15, 16 și 18 din Legea nr. 47/1992 , să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor de lege criticate.

Autorii sesizării se referă la neconstituționalitatea Legii de aprobare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2008 , în ansamblu, însă, în realitate, criticile vizează doar dispozițiile art. II pct. 1., cuprinse la articolul unic punctul 8 al legii, având următorul cuprins: "Articol unic. - Se aprobă

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7 din 13 februarie 2008

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 39/2005

privind cinematografia, precum și pentru modificarea

Legii nr. 328/2006

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 39/2005

privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 15 februarie 2008, cu următoarele modificări și completări:

«8. La articolul II, punctul 1, articolul II se modifică și va avea următorul cuprins: [...]

8. La articolul II, punctul 1, articolul II se modifică și va avea următorul cuprins:

«Art. II. - 1. La data intrării în vigoare a prezentei legi, sălile și grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 a

Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 , privind cinematografia, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 328/2006 , cu modificările și completările ulterioare, aflate în domeniul privat a statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor «România-Film», împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale, comunale, orășenești, municipale și a sectoarelor municipiului București, după caz, și în administrarea consiliilor locale respective."

Dispozițiile constituționale pretins încălcate sunt cele ale art. 44 alin. (1), (2) și (3) din Constituție, care au următorul cuprins:

- Art. 44 alin. (1), (2) și (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. [...]

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire."

Autorii sesizării susțin, în esență, că prevederile criticate contravin acestor dispoziții constituționale, deoarece reglementează un transfer silit de proprietate din patrimoniul Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "România Film".

A. În scopul exercitării controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională reține că Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor "România Film" este titulara dreptului de administrare asupra bunurilor imobile din patrimoniul său, iar nu titulara dreptului de proprietate.

Astfel, prin

Hotărârea Guvernului nr. 530/1991

privind înființarea de regii autonome și societăți comerciale în domeniul cinematografiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 2 septembrie 1991, a fost înființată Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor "România Film" prin reorganizarea întreprinderilor cinematografice, în temeiul

Legii nr. 15/1990

privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990. Potrivit art. 5 alin. 1 din această lege, "Regia autonomă este proprietara bunurilor din patrimoniul său".

Ulterior, legiuitorul a stabilit că bunurile din patrimoniul Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "România Film" se află în proprietatea privată a statului și în administrarea amintitei regii. Astfel,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 67/1997

privind înființarea, organizarea și funcționarea Oficiului Național al Cinematografiei și constituirea Fondului cinematografic național, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 30 octombrie 1997, la art. 5 alin. (2) prevede următoarele: "Patrimoniul cinematografiei naționale, aflat în administrarea Oficiului Național al Cinematografiei, este format din: [...]

c) cinematografele aflate în administrarea Oficiului Național al Cinematografiei, prin intermediul Regiei Autonome a Distribuției și Exploatării Filmelor - Româniafilm București."

Această ordonanță a fost abrogată prin

Legea cinematografiei nr. 630/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 9 decembrie 2002, potrivit căreia patrimoniul cinematografiei naționale se află în proprietatea publică sau privată a statului și în administrarea Centrului Național al Cinematografiei Naționale. În ceea ce privește sediile și anexele în care își desfășoară activitatea Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor - "Româniafilm", dispozițiile art. 12 alin. (2) din aceeași lege prevăd că bunurile din patrimoniul regiei se află în proprietatea privată a statului.

La rândul său, acest act normativ a fost abrogat prin

Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

privind cinematografia, astfel cum a fost aprobată și modificată prin

Legea nr. 328/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 27 iulie 2006, care însă menține aceeași soluție legislativă, prevăzând expres la art. 65 alin. (1) că sălile și grădinile de spectacol cinematografic, precum și terenurile aferente acestora se află în proprietatea privată a statului și în administrarea regiei.

Prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2008

a fost din nou modificată și completată

Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 , prevăzând la punctul 1 al art. II următoarele:

"Până la reorganizarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "Româniafilm" în societate comercială, dar nu mai târziu de data de 31 august 2008, sălile și grădinile de spectacol cinematografic, împreună cu terenurile aferente acestora, prevăzute în anexa nr. 1 la

Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

privind cinematografia, cu modificările și completările ulterioare, pot fi trecute din domeniul privat al statului și din administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor «Româniafilm» în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale și în administrarea autorităților publice locale, prin hotărâre a Guvernului, cu obligația păstrării obiectului de activitate prevăzut în hotărâre."

B. Examinarea criticii de constituționalitate

Așa cum rezultă din cele expuse mai sus, sălile și grădinile de spectacol cinematografic s-au aflat în proprietatea privată a statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor «Româniafilm».

Analizând legea criticată, în ansamblu, Curtea constată că dispozițiile supuse controlului de constituționalitate reprezintă o măsură legislativă pentru satisfacerea interesului public general privind accesul la cultură, prin care se dispune, pe de o parte, trecerea sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic din administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "Româniafilm" în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale, iar pe de altă parte, se stabilește obligația consiliilor locale să asigure investiții pentru reabilitarea bunurilor transmise.

Curtea reține că, potrivit prevederilor art. 33 alin. (3) din Constituție, "Statul trebuie să asigure păstrarea identității spirituale, sprijinirea culturii naționale, stimularea artelor, [...] promovarea valorilor culturale și artistice ale Românie în lume". În scopul îndeplinirii acestor obligații, statul are legitimare constituțională ca, în calitatea sa de titular al dreptului de proprietate, să dispună în legătură cu bunurile aparținătoare domeniului său de proprietate. Astfel, legiuitorul poate ca, în exercitarea funcției culturale a statului, să reglementeze transmiterea unor bunuri din domeniul privat al statului în domeniul public sau privat al unităților administrativ-teritoriale, fără a aduce atingere dispozițiilor art. 44 alin. (1), (2) și (3) din Constituție. De altfel, este evident că bunurile proprietatea privată a statului nu pot face obiectul unui act de expropriere, deoarece aceasta presupune operațiunea de transfer în proprietatea statului a dreptului de proprietate asupra bunurilor aflate în patrimoniul persoanelor fizice sau juridice sau în proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale, cu o justă și prealabilă despăgubire. A accepta că trecerea unui bun din domeniul privat al statului în domeniul său public are natura unui transfer de proprietate este un nonsens juridic, deoarece statul este titular al dreptului de proprietate, iar, potrivit art. 136 alin. (1) din Constituție, proprietatea statului este publică sau privată. Este de reținut că statul este titular al dreptului de proprietate publică sau privată, însă bunurile aparținătoare domeniului public sau celui privat au regimuri juridice distincte, motiv pentru care legiuitorul a reglementat prin lege procedura de trecere dintr-un domeniu în celălalt. Este cazul

Legii nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998.

Așa fiind, în calitatea sa de proprietar, statul are dreptul ca, prin organele competente, să afecteze unei utilități publice naționale sau locale oricare dintre bunurile pe care le deține în proprietate privată. Ca urmare a acestei afectațiuni, bunul respectiv încetează să mai fie obiectul de proprietate privată a statului și intră în sfera dreptului de proprietate publică, indiferent de titular, sau în sfera dreptului de proprietate privată a unităților administrativ-teritoriale.

Curtea mai constată că dispozițiile privind trecerea unor bunuri din administrarea unor persoane juridice în administrarea altora nu contravin dispozițiilor constituționale anterior menționate, deoarece dreptul de administrare este un drept real, care are altă natură juridică decât dreptul de proprietate. Acest drept, născut în temeiul unui act administrativ de dare în administrare, nu conferă titularului decât dreptul de a poseda, de a întrebuința bunul, nu pentru uzul său, ci pentru realizarea obiectivelor pentru care i-a fost atribuit bunul. Iar dispozițiile criticate au ca obiectiv transmiterea bunurilor în administrare pentru difuzarea filmelor cinematografice.

Față de acestea, Curtea constată că dispozițiile art. 44 alin. (1), (2) și (3) din Constituție garantează dreptul la proprietate privată, iar nu dreptul de administrare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. a) și al art. 147 alin. (4) din Constituția României, precum și al

art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constată că dispozițiile articolului unic punctul 8 din Legea privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2008

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 39/2005

privind cinematografia, precum și pentru modificarea

Legii nr. 328/2006

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 39/2005

privind cinematografia sunt constituționale.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Președintelui României și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 12 noiembrie 2008 și la aceasta au participat: Ioan Vida, președinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Ion Predescu, Puskâs Valentin Zoltân, Tudorel Toader și Augustin Zegrean, judecători.