Decizia nr. 613/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Stoianovici Aurora împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 54 din 19 martie 1997 *).

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 2 decembrie 1997, în prezenta recurentei, a reprezentantului Ministerului Public și în lipsa celorlalte părți legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 9 decembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 24 ianuarie 1997, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330 din Codul de procedură civilă, ridicată de Stoianovici Aurora.

Prin Decizia nr. 54 din 19 martie 1997 Curtea Constituțională a respins, ca vadit nefondata, excepția de neconstituționalitate invocată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, Stoianovici Aurora, pentru următoarele motive:

- art. 330 din Codul de procedură civilă contravine prevederilor art. 21 din Constituție;

- decizia de fond este netemeinica și nelegală, deoarece face trimitere la precedentul judiciar;

- dispozițiile Legii nr. 112/1995 blocheaza accesul la justiție al cetățeanului și încalcă dreptul de proprietate al acestuia;

- imobilul în cauza a fost naționalizat cu încălcarea prevederilor Decretului nr. 92/1950.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, deoarece asupra constituționalității art. 330 din Codul de procedură civilă Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizii definitive, care sunt obligatorii potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Motivul de recurs privind neconstituționalitatea art. 330 din Codul de procedură civilă nu este întemeiat, deoarece, asa cum s-a reținut prin Decizia Curții Constituționale nr. 96/1996, faptul ca recursul în anulare poate fi exercitat numai de procurorul general nu este contrar Constituției, mai ales ca celelalte părți din proces au posibilitatea exercitării căilor de atac prevăzute la art. 304 pct. 4 și la art. 317 pct. 2 din Codul de procedură civilă.

Cat privește motivul de recurs privind nemotivarea deciziei de fond prin trimiterea la precedentul judiciar, se constată că și acesta este neîntemeiat, întrucât, potrivit practicii jurisdicționale constante a Curții Constituționale, aceasta nu statuează decât asupra problemelor de drept, asa încât o prevedere legală nu poate fi constituțională într-o cauza și neconstitutionala în alta cauza, cat timp legitimitatea sa constituțională se determina prin raportarea acestei prevederi la dispozițiile și principiile constituționale, astfel cum dispune art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Pe cale de consecința, referirea la decizii anterioare, prin care Curtea s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, nu înseamnă o nemotivare ci, dimpotriva, aplicarea consecventa a dispozițiilor constituționale și legale.

Referitor la dispozițiile Legii nr. 112/1995, se constată că recurenta nu a ridicat în fața instanței judecătorești excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi, astfel încât o atare excepție nu poate fi invocată direct, în recurs, în fața Curții Constituționale. În acest sens este și Decizia nr. 97 din 24 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996.

Aspectele legate de situația de fapt a imobilului nu fac obiectul jurisdicției constituționale, instanțele judecătorești fiind acelea care se pronunța asupra clarificarii juridice a situațiilor deduse judecații.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Stoianovici Aurora împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 54 din 19 martie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 1997.

-----------

prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu