Decizia nr. 1135/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Connect Shipping Inc Trust Company Complex" în Dosarul nr. 2.046/36/2007 al Curții de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, prin avocatul Iancu C. Toader, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Avocatul prezent solicită admiterea criticii și constatarea neconstituționalității dispozițiilor art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, întrucât acestea contravin prevederilor art. 21 alin. (3) și art. 126 din Constituție, precum și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, textul de lege criticat îngrădește dreptul părților la un proces echitabil, întrucât calea de atac a contestației în anulare împotriva unei hotărâri judecătorești se soluționează de instanța care a pronunțat hotărârea, iar nu de către instanța superioară. De altfel, potrivit dispozițiilor art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, contestația doar se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă, iar nu se și soluționează de către aceasta. Or, în practică, instanța sesizată cu calea de atac de retractare adaugă la lege și păstrează cauza pentru a o soluționa, încălcând principiul imparțialității judecății procesului.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 19 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2.046/36/2007, Curtea de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Connect Shipping Inc Trust Company Complex".

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul apreciază că textul de lege criticat, care prevede competența de soluționare a contestației în anulare aceleiași instanțe a cărei hotărâre se contestă, este neconstituțional, aducând atingere principiilor constituționale privind dreptul la un proces echitabil și liberul acces la justiție. Având în vedere că prin soluționarea contestației în anulare se efectuează un control judiciar, această competență nu poate fi atribuită decât instanței imediat superioare în grad celei a cărei soluție este criticată.

Curtea de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal consideră că excepția este neîntemeiată, art. 126 din Constituție atribuind exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii procedurii de judecată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul conținut: "Contestația se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 care consacră dreptul la un proces echitabil și ale art. 126 cu privire la instanțele judecătorești, precum și a dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în principiu, în calea extraordinară de atac a contestației în anulare nu se realizează un control judiciar asupra unei judecăți anterioare, ci se trece la soluționarea din nou a aceleiași pricini, ca urmare a introducerii unei cereri prin care se tinde la retractarea hotărârii pronunțate anterior, ceea ce și explică nereglementarea în art. 24 din Codul de procedură civilă, ca situație de incompatibilitate, a cazului în care judecătorul participă la soluționarea aceleiași pricini în contestația în anulare.

Chiar dacă aceeași instanță urmează să soluționeze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, soluția legislativă nu relevă niciun fine de neconstituționalitate. Astfel, soluționarea aparține unor complete cu o compunere diferită, iar părțile beneficiază de toate drepturile și garanțiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și la soluționarea acestuia într-un termen rezonabil. Mai mult, soluția legislativă nu instituie nicio discriminare și, ca atare, nu contravine nici principiului egalității de tratament între subiectele de drept.

Totodată, dispozițiile legale ce fac obiectul excepției nu aduc nicio atingere principiului imparțialității instanțelor judecătorești, în contextul dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 din Legea fundamentală și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Textul de lege criticat nu instituie o prezumție a lipsei de imparțialitate a judecătorilor.

În sfârșit, în ceea ce privește critica adusă formulei redacționale a textului supus controlului și, implicit, interpretării acestuia în sensul soluționării contestației în anulare de către instanța la care este introdusă cererea, Curtea constată că opțiunea legiuitorului pentru utilizarea anumitor termeni în alcătuirea normelor legale nu poate fi cenzurată pe calea controlului de constituționalitate. Analizând dispozițiile Codului de procedură civilă, Curtea observă că, de fiecare dată când legiuitorul a înțeles să dea în competență judecarea unei căi de atac unei alte instanțe decât celei la care se depune sau se introduce calea de atac, a prevăzut expres acest lucru. Astfel, în materia apelului și a recursului, dispozițiile art. 288 alin. 2, respectiv ale art. 302 din Codul de procedură civilă prevăd că apelul sau recursul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității. În ceea ce privește soluționarea acestor căi de atac, art. 282 alin. 1 statuează că "hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanță de către tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel", iar, potrivit art. 299 alin. 2, "recursul se soluționează de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel". Prin urmare, soluționând contestația în anulare, instanța la care a fost introdusă cererea nu "adaugă la lege", așa cum susține autorul excepției, ci face o interpretare sistematică a dispozițiilor procesual civile, exercitându-și competența atribuită de legiuitor.

De altfel, Curtea constată că s-a mai pronunțat, în jurisprudența sa, asupra constituționalității art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în raport de aceleași dispoziții constituționale și față de critici similare celor formulate în prezenta cauză. În acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 990 din 6 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 4 ianuarie 2008, și

Decizia nr. 857 din 28 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 17 ianuarie 2007. Prin deciziile menționate Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, soluția și considerentele menținându-și valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Connect Shipping Inc Trust Company Complex" în Dosarul nr. 2.046/36/2007 al Curții de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2008.