Decizia nr. 19/1998

Mihai Constantinescu - președinte

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Calburean Victoria împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 163 din 3 iunie 1997 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29 ianuarie 1998 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 3 februarie 1998.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Judecătoria Medias, prin Încheierea nr. 13 din 17 februarie 1997, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

art. 10 alin. 3 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , ridicată de Calburean Victoria, reclamanta în Dosarul nr. C 5.765/1995 al acestei instanțe.

Prin Decizia nr. 163 din 3 iunie 1997 Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate, având în vedere practica sa jurisdicțională, asa cum rezultă din Decizia nr. 59 din 6 iunie 1995, rămasă definitivă prin Decizia nr. 15 din 20 februarie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 aprilie 1996.

Împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 163 din 3 iunie 1997

Calburean Victoria a declarat recurs, în termen legal, reiterand motivele invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate, în sensul că

art. 10 alin. 3 din Legea nr. 18/1991

contravine art. 135 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Statul ocrotește proprietatea".

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția este nefondata și ca recursul este neîntemeiat, deoarece, pe de o parte, Curtea s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor atacate, statuand ca acestea sunt constituționale, iar pe de altă parte, cererea de interpretare a dispozițiilor în cauza excede competentei Curții.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, dispozițiile legale ce fac obiectul excepției, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Prin motivele de recurs invocate se reitereaza argumentele aduse în susținerea excepției analizate în considerentele deciziei atacate.

În acest sens, în esenta, recurenta considera ca

art. 10 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 , potrivit căruia stabilirea dreptului de proprietate ce urmează a fi acordat conform acestei legi se face la cerere, este contrar art. 135 alin. (1) din Constituție care prevede că statul ocrotește proprietatea, întrucât, ulterior cererii sale de reconstituire a dreptului de proprietate, au făcut asemenea cereri și alte persoane, ceea ce ar avea ca efect micșorarea întinderii dreptului sau. Problema efectelor acestor cereri ulterioare este de competența exclusiva a instanței judecătorești, vizând aplicarea legii și nu constituționalitatea ei.

Motivul de neconstituționalitate invocat nu este întemeiat, dreptul persoanei îndreptățite de a cere reconstituirea proprietății sale fiind tocmai o expresie a principiului constituțional al ocrotirii proprietății de către stat, care, potrivit art. 41 alin. (2) din Constituție, privește în mod egal pe toți virtualii proprietari. De altfel, dacă textul atacat ar fi declarat neconstitutional, însăși cererea recurentei de reconstituire a proprietății sale și-ar pierde temeiul legal.

De aceea, recursul întemeiat pe reiterarea acestui motiv urmează să fie respins, ținând seama și de practica jurisdicțională a Curții, asa cum rezultă din Decretul nr. 173 din 4 iunie 1997, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997, care se referă la invocarea, din nou, în recurs, a motivelor ridicate în fond.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Calburean Victoria împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 163 din 3 iunie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 3 februarie 1998.