Decizia nr. 552/1997

Ioan Muraru - președinte

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu- judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de Marinescu Hary în Dosarul nr. 724/1997, aflat pe rolul Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27 noiembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public, a intimatului-reclamant Marinescu Hary, asistat de avocat, și în lipsa celorlalte părți legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 4 decembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 17 iunie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 724/1997, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de Marinescu Hary.

În motivarea excepției, se susține ca dispozițiile atacate sunt neconstituționale. Procurorul general poate declara recurs în anulare "oricând și oricum", creandu-se astfel o situație nefavorabila justițiabililor și "discordante pe plan juridic, intern și internațional".

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția este neîntemeiată.

În scopul soluționării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitatea nu este intemeiata, având în vedere practica jurisdicțională a Curții.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele:

În temeiul art 144 lit. c) din Constituție și al prevederilor art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția referitoare la dispozițiile art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă.

Cu privire la dispozițiile art. 330, art. 330^2 alin 2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, rămasă definitivă, constatând ca dispozițiile acestor texte sunt constituționale.

Fața de motivarea cuprinsă în aceasta decizie, ca și față de considerentele din Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, prin care s-a soluționat recursul declarat împotriva soluției pronunțate în fond, nu au intervenit elemente noi, care să facă necesară reconsiderarea soluției de constatare a constituționalității, astfel încât excepția de neconstituționalitate vizând aceste dispoziții legale, invocate în dosarul de fața, urmează a fi respinsă ca nefondata.

Referitor la dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că la data invocarii excepției textul era deja modificat, în sensul că termenul de exercitare a recursului în anulare este de 6 luni. O atare dispoziție nu poate fi neconstitutionala, din moment ce art. 125 alin. (3) din Constituție dispune ca procedura de judecată, care include, desigur, și căile de atac, se stabilește prin lege.

Dacă se are în vedere faptul ca recursul în anulare a fost declarat înainte de modificarea art. 330^1, se constată că, prin Decizia nr. 96/1996, Curtea Constituțională a statuat ca dispozițiile art. 330^1 sunt neconstituționale în măsura în care acestea se aplică hotărârilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.

Deci în ambele ipoteze excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă. Curtea Suprema de Justiție este singura indreptatita sa stabilească dacă hotărârea în cauza era sau nu susceptibilă de a fi atacată prin intermediul recursului în anulare.

Prin aceleași decizii Curtea s-a pronunțat și asupra constituționalității dispozițiilor art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, admițând excepția de neconstituționalitate. Având în vedere ca un text declarat neconstitutional nu mai poate face obiectul unei noi excepții de neconstituționalitate, potrivit prevederilor art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, excepția vizând dispozițiile art. 330 alin. 1 din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă ca inadmisibila, în baza prevederilor art. 23 alin. (6) din aceeași lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de Marinescu Hary în Dosarul nr. 724/1997 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 4 decembrie 1997.