Decizia nr. 1355/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, ale art. 7 alin. (1) și (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și ale art. 109 alin. (2) din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- OG nr. 27/2002 30 ianuarie 2002 (prevederi anume) privind reglementarea activității de soluționare a petitiilor
- Legea nr. 554/2004 2 decembrie 2004 (prevederi anume) contenciosului administrativ
Are ca temei 1
- OG nr. 27/2007 31 ianuarie 2007 (prevederi anume) privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 controlorilor financiari din ca…
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002
privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, ale
art. 7 alin. (1) și (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
și ale art. 109 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună în Dosarul nr. 464/2/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal răspunde autorul excepției prin reprezentantul său, domnul Ioan Antonescu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părții prezente. Acesta solicită, mai întâi, acordarea unui nou termen de judecată, motivat de faptul că cele două Camere ale Parlamentului nu au trimis la dosarul cauzei punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate, solicitate de Curtea Constituțională potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .
Cu privire la această cerere prealabilă, reprezentantul Ministerului Public arată, pe de o parte, că în cauză au fost deja acordate două termene de judecată pentru același considerent, iar pe de altă parte, că punctele de vedere ale autorităților nu sunt obligatorii pentru pronunțarea unei decizii de către Curtea Constituțională. În concluzie, se opune acordării unui nou termen de judecată.
Deliberând, Curtea respinge cererea și acordă cuvântul pentru susținerea excepției de neconstituționalitate.
În ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002
privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, autorul arată că acestea, și, totodată, Guvernul, "ignoră art. 51 alin. (4) din Constituție" privind obligația autorităților publice de a răspunde la petiții în termenele și în condițiile stabilite potrivit legii. Textul de lege criticat deschide calea unor abuzuri din partea acestor autorități, care nu răspund petițiilor formulate de persoanele vătămate și cei lipsiți de șanse egale.
Referitor la prevederile
art. 7 alin. (1) și (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , care reglementează procedura prealabilă, autorul excepției susține că acestea blochează, efectiv, liberul acces la justiție, fiind în contradicție totodată atât cu cerința soluționării cauzei într-un termen rezonabil, cuprinsă la alin. (3) al art. 21 din Constituție, cât și cu caracterul facultativ și gratuit al jurisdicțiilor speciale administrative, stabilite de alin. (4) al aceluiași articol din Legea fundamentală.
Reprezentantul Ministerului Public susține, mai întâi, că dreptul la petiționare nu este încălcat prin reglementarea măsurii clasării petiției, prevăzută de art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2007, în condițiile în care aceasta are natura unei sancțiuni a abuzului de drept. Cât privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004
și ale art. 109 alin. (2) din Codul de procedură civilă, susține că aceasta este neîntemeiată, fiind aplicabilă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, cu mențiunea că dispozițiile art. 148 din Constituție, invocate, nu au incidență în cauză.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
Prin Încheierea din 15 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 464/2/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002
privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, ale
art. 7 alin. (1) și (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
și ale art. 109 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
Excepția a fost ridicată de Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluționarea unui recurs formulat împotriva unei sentințe prin care s-a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului de anulare a unor acte administrative.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că sintagmele "sesizând aceeași problemă" și "greșit sesizată [... ] aceasta se clasează", ce sunt cuprinse la
art. 10 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002
privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, sunt contrare dispozițiilor art. 11, art. 20, art. 51 alin. (4), art. 52 alin. (3) și art. 148 din Constituție, dispozițiilor art. 1, art. 5-8, art. 10, 11, 13, 14 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 1 și 3 din Protocolul adițional la această convenție, precum și "instrumentelor juridice fundamentale ale Uniunii Europene". În esență, se susține că pretinsa contrarietate constă în aceea că "numeroase autorități publice ocolesc abuziv obligația de a răspunde la petiții", acestea invocând clasarea fără răspuns a sesizărilor în baza textelor de lege criticate. Deși indică drept obiect al criticii sale
art. 7 alin. (1) și (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , autorul excepției vizează doar normele juridice conținute de alin. (1) al acestui articol, pe care le consideră contrare prevederilor art. 20, 21 și ale art. 148 alin. (2) din Constituție, deoarece acestea împiedică accesul liber la justiție al persoanei vătămate de o autoritate publică într-un drept al său. Critici de aceeași natură sunt formulate și în ceea ce privește prevederile art. 109 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care, pentru anumite cazuri prevăzute de lege, condiționează accesul liber la instanță de îndeplinirea procedurii prealabile, dovada îndeplinirii anexându-se la cererea de chemare în judecată.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textele legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale referitoare la egalitatea în drepturi și nu pot avea nicio legătură cu normele Legii fundamentale referitoare la dreptul de proprietate, astfel cum susține autorul excepției, fără a motiva însă.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile
art. 10 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002
privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, ale
art. 7 alin. (1) și (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
și ale art. 109 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispozițiile
art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002
privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 1 februarie 2002, modificate prin articolul unic pct. 7 din
Legea nr. 233/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 30 aprilie 2002, ale
art. 7 alin. (1) și (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată și completată de Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, precum și ale art. 109 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Autorul excepției supune criticii de neconstituționalitate și prevederile art. 28 alin. (2) și ale art. 269 alin. (1) din Codul de procedură civilă, precum și prevederile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, ale
pentru aprobarea acestei ordonanțe și ale
privind declararea ca abrogate a unor acte normative. Cererea de sesizare a Curții Constituționale privind soluționarea excepției de neconstituționalitate referitoare la aceste din urmă texte și acte normative a fost respinsă ca inadmisibilă de instanța de judecată, pe motivul lipsei legăturii cu soluționarea cauzei. Ca atare, textele de lege criticate, asupra cărora se va pronunța instanța de contencios constituțional, au următorul conținut:
-
Articolul 10
din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002
privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor:
"(1) În cazul în care un petiționar adresează aceleiași autorități sau instituții publice mai multe petiții, sesizând aceeași problemă, acestea se vor conexa, petentul urmând să primească un singur răspuns care trebuie să facă referire la toate petițiile primite.
(2) Dacă după trimiterea răspunsului se primește o nouă petiție de la același petiționar ori de la o autoritate sau instituție publică greșit sesizată, cu același conținut, aceasta se clasează, la numărul inițial făcându-se mențiune despre faptul că s-a răspuns.";
-
Articolul 7
alin. (1) și (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 :
"(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia [...].
(3) Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).";
- Art. 109 alin. (2) din Codul de procedură civilă: "(2) În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată."
Autorul excepției de neconstituționalitate invocă prevederile constituționale ale art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 51 alin. (4) privind obligația autorităților publice de a răspunde la petiții în termenele și în condițiile stabilite potrivit legii, art. 52 alin. (3) care reglementează răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare și ale art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, se face referire la "tratatele, pactele și convențiile internaționale semnate de România ca parte".
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse în repetate rânduri controlului de constituționalitate.
Astfel, prin
Decizia nr. 99 din 14 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 28 februarie 2008, și
Decizia nr. 361 din 17 aprilie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2007, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002
privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, autor al excepțiilor fiind același cu cel din prezenta cauză. Curtea constată totodată că textul de lege criticat nu constituie o încălcare, ci, dimpotrivă, reprezintă concretizarea dreptului la petiționare, consacrat de art. 51 din Constituție, în sensul prevăzut de alin. (4) al acestui articol, potrivit căruia "Autoritățile publice au obligația să răspundă la petiții în termenele și în condițiile stabilite potrivit legii". Dispozițiile art. 10 din ordonanța atacată stabilesc măsura conexării mai multor petiții, adresate de același petiționar aceleiași autorități sau instituții publice, cu același conținut și măsura clasării unei noi petiții ale aceluiași petiționar sau ale unei autorități sau instituții publice greșit sesizate, cu același conținut, făcându-se mențiune despre faptul că s-a răspuns. Acestea sunt măsuri de natură administrativă specifice activității de soluționare a petițiilor, caracterizată prin respectarea termenelor imperative stabilite de lege în acest sens, și rezolvă totodată posibilele cazuri de abuz de drept ale petiționarilor, fără a impieta, însă, asupra exercitării dreptului la petiționare.
Cât privește criticile de neconstituționalitate ale prevederilor
art. 7 alin. (1) și (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
și ale art. 109 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Curtea constată că nici acestea nu sunt întemeiate. Asupra aspectelor pretins neconstituționale sesizate de autorul excepției, și anume reglementarea unei proceduri prealabile sesizării unei instanțe de judecată, Curtea a statuat în mod constant în jurisprudența sa în materie, de exemplu
Decizia nr. 96 din 13 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 9 martie 2007, că "prin instituirea procedurii prealabile, ca de altfel în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în cadrul unei anumite proceduri, nu s-a urmărit restrângerea accesului liber la justiție, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21 din Constituție".
Curtea observă totodată că autorul excepției se află în eroare în ceea ce privește invocarea art. 21 alin. (4) din Legea fundamentală, referitoare la caracterul facultativ și gratuit al jurisdicțiilor speciale administrative, întrucât în cauză nu ne aflăm într-o atare situație. Astfel cum a reținut Curtea Constituțională prin Decizia nr. 220 din 6 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 16 iunie 2004, "«jurisdicțiile speciale administrative» reprezintă o activitate jurisdicțională realizată de un organ de jurisdicție ce funcționează în cadrul unei instituții a administrației publice sau al unor autorități administrative autonome, care se realizează conform procedurii imperative prevăzute într-o lege specială, procedură asemănătoare cu cea a instanțelor de judecată, desfășurată însă paralel și separat de aceasta."
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002
privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, ale
art. 7 alin. (1) și (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
și ale art. 109 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună în Dosarul nr. 464/2/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 decembrie 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.