Decizia nr. 717/1997

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Florin Bucur Vasilescu- judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Puiu Ursu Eleonora-Paula împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 210 din 5 iunie 1997 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10 decembrie 1997, în prezenta recurentei, a reprezentantului Ministerului Public și în lipsa celorlalte părți legal citate, și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 19 decembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 2 aprilie 1997, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330 din Codul de procedură civilă, ridicată de Puiu Ursu Eleonora-Paula.

Prin Decizia nr. 210 din 5 iunie Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate invocată. Aceasta soluție s-a fundamentat pe Decizia Curții Constituționale nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96/1996, prin care s-a constatat ca prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt constituționale.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, Puiu Ursu Eleonora-Paula, pentru următoarele motive:

- potrivit Legii nr. 142/1997 privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, s-a schimbat relația dintre procurorul general și ministrul justiției;

- practica retragerii recursurilor în anulare având ca obiect dreptul de proprietate imobiliară confirma netemeinicia exercitării acestei cai de atac în temeiul art. 330 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, ținând seama de practica jurisdicțională a Curții, care confirma temeinicia deciziei recurate.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Motivele de recurs formulate sunt neintemeiate, întrucât nici modificarea Legii nr. 92/1992, nici practica retragerii recursurilor în anulare de către procurorul general nu infirma constituționalitatea art. 330 din Codul de procedură civilă ce face obiectul excepției. De asemenea, legitimitatea constituțională a acestei prevederi a fost confirmată prin Decizia Curții Constituționale nr. 96/1996, astfel încât, sub acest aspect, decizia recurată, care a avut în vedere obligativitatea erga omnes a deciziilor Curții, este temeinica și legală.

De altfel, în Decizia nr. 96/1996 s-a reținut ca încălcarea principiului separației puterilor în stat sau săvârșirea de infracțiuni de către judecători în legătură cu hotărârea pronunțată de ei, care constituie motivele recursului în anulare, prevăzute la art. 330 din Codul de procedură civilă, intră în sfera intereselor generale ale societății, care în activitatea judiciară sunt reprezentate, potrivit art. 130 alin. (1) din Constituție, de către Ministerul Public.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Puiu Ursu Eleonora-Paula împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 210 din 5 iunie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 19 decembrie 1997.