Decizia nr. 1416/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 71 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului, așa cum au fost modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2007 , excepție ridicată de Facultatea de Drept din București în Dosarul nr. 15.945/3/CA/2008 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16 decembrie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 17 decembrie 2008.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 27 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 15.945/3/CA/2008, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a

art. 71 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului, așa cum au fost modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2007 , excepție ridicată de Facultatea de Drept din București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul apreciază că dispozițiile

art. 71 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

împiedică exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate, folosința și dispoziția. Or, suprimarea acestor atribute esențiale are semnificația unei derogări de la principiul protecției juridice a dreptului de proprietate, consacrat la art. 44 din Constituție. Astfel, limitele aduse dreptului prin textul de lege criticat sunt de natură să afecteze însăși substanța acestuia, echivalând cu o adevărată expropriere de fapt, ceea ce este contrar dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza întâi, alin. (2) teza întâi și alin. (3) din Constituție, precum și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În susținerea criticilor de neconstituționalitate, autorul excepției invocă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care această instanță a statuat, în cazuri similare, că titularii dreptului de proprietate "au avut de suportat o sarcină specială și exorbitantă, care a rupt justul echilibru care trebuie să domnească între, pe de o parte, exigențele interesului general și, pe de altă parte, salvgardarea dreptului la respectul bunurilor" (cauzele Matos e Silva și alții împotriva Portugaliei, 1996, și Terrazi S.R.L. împotriva Italiei, 2002).

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios, administrativ și fiscal apreciază că textul de lege este neconstituțional. În acest sens, apreciază că instituirea interdicției de schimbare a destinației terenurilor, de reducere a suprafețelor acestora sau de strămutare încalcă dreptul proprietarului de a exercita atributul folosinței, atribut ce ține de esența dreptului de proprietate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale referitoare la garantarea dreptului de proprietate. Limitarea exercițiului acestui drept are o justificare socială și morală, având în vedere că respectarea riguroasă a normelor criticate reprezintă un obiectiv major, protejarea mediului înconjurător.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 71 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, aprobată prin

Legea nr. 265/2006 , dispoziții modificate prin

art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 22 octombrie 2007. Textele de lege au următorul conținut: "(1) Schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora.

(2) Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra constituționalității dispozițiilor

art. 71 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 824 din 7 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, constatând netemeinicia criticilor formulate. Cu acel prilej, Curtea a reținut că "ocrotirea și garantarea dreptului la un mediu sănătos, prevăzut de art. 35 din Constituție, reprezintă scopul reglementării

art. 71 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului".

Curtea Constituțională a constatat că dreptul de proprietate, prevăzut la art. 44 din Constituție, nu este un drept absolut. Potrivit alin. (1) al acestui text, "Conținutul și limitele acestor drepturi (dreptul de proprietate și creanțele asupra statului) sunt stabilite de lege", ceea ce permite legiuitorului ca, în considerarea unor interese specifice, să instituie reguli care să armonizeze incidența și a altor drepturi fundamentale ale cetățenilor decât cel de proprietate, într-o interpretare sistematică a Constituției, astfel încât ele să nu fie suprimate prin modul de reglementare a dreptului de proprietate.

Totodată, Curtea a reținut constant în jurisprudența sa, de exemplu prin

Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, că, în temeiul art. 44 din Constituție, "legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat". De altfel, chiar art. 44 alin. (7) din Legea fundamentală prevede respectarea de către titularul unui drept de proprietate privată a tuturor "sarcinilor privind protecția mediului".

În plus, limitarea exercițiului dreptului de proprietate impusă de art. 71 din ordonanța criticată are și o justificare socială și morală, având în vedere că respectarea riguroasă a acestor norme reprezintă un obiectiv major, protejarea mediului înconjurător, deci și a spațiului verde existent, având o legătură directă cu nivelul de sănătate publică, ceea ce constituie o valoare de interes național.

Împrejurarea că în practică, așa cum arată autorul excepției, pot apărea abuzuri cu consecințe prejudiciabile pentru proprietarii terenurilor ce fac obiectul reglementării criticate constituie exclusiv o problemă de fapt, asupra căreia urmează a se pronunța instanțele judecătorești ordinare, Curtea Constituțională nefiind competentă a decide cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale criticate. De altfel, Curtea reține că, pentru lipsa de folosință a terenurilor proprietate privată amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, proprietarii terenurilor sunt îndreptățiți să beneficieze de despăgubiri. Astfel, nimic nu împiedică persoana care a suferit un prejudiciu cauzat de interdicția instituită prin lege să solicite autorităților administrației publice locale repararea pagubei produse, potrivit dispozițiilor dreptului comun.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 71 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului, excepție ridicată de Facultatea de Drept din București în Dosarul nr. 15.945/3/CA/2008 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 decembrie 2008.