Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 253/1997

referitoare al excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 lit. c) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar și a pierderilor din economie

prezumat în vigoare

Data actului
17 iunie 1997
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 94 din 27 februarie 1998
Citat de
1 act
Citează
5 acte
Structură
0 articole · 9.171 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OUG nr. 10/1997 19 aprilie 1997 (prevederi anume) cu privire la diminuarea blocajului financiar și a pierderilor din economie

Are ca temei 2

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
  • Legea nr. 76/1992 17 iulie 1992 privind măsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acțiunea de compensare, regimul…

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Mihai Constantinescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Maria Bratu - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit art 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Prin Încheierea din 22 mai 1997, pronunțată de Tribunalul Calarasi în Dosarul nr. 576/E/1995 al acestei instanțe, Curtea Constituțională a fost sesizată, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 lit. c) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 , invocată de parata Societatea Comercială "OLFIL" - S.A. Oltenita, la care a achiesat și reclamanta Banca Română pentru Dezvoltare - S.A.

Prin excepția invocată se susține ca este neconstitutionala abrogarea, prin prevederile

art. 11 lit. c) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 , a Legii nr. 76/1992 privind măsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acțiunea de compensare, regimul plăților agenților economici, prevenirea incapacității de plată și a blocajului financiar. În motivarea excepției se arata ca, în conformitate cu art. 58 și 107 din Constituție, "ordonanțele se dau în aplicarea legilor, deci sunt subordonate legii și, ca atare, nu pot nici modifica nici abroga o lege, competența în acest sens revenind legiuitorului pozitiv". În subsidiar, se arata ca o ordonanța nu poate avea efect retroactiv, astfel încât "pentru acțiunile deja introduse în instanța timbrajul trebuie să rămână cel corespunzător actului normativ în vigoare la data introducerii acțiunii", adică conform Legii nr. 76/1992. Interesul urmărit prin invocarea excepției este acela ca, potrivit Legii nr. 76/1992, abrogată prin ordonanța sus-menționată, taxa de timbru era mai mica.

Instanța, exprimandu-și opinia, considera ca prevederile

art. 11 lit. c) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 10/1997

sunt constituționale, printr-o asemenea ordonanța putându-se abroga o lege, efectele sale juridice urmând să se producă de la data publicării ordonanței în Monitorul Oficial al României.

CURTEA,

având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al prevederilor Legii nr. 47/1992, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția invocată, fiind legal sesizată.

În legătură cu susținerea ca printr-o ordonanța nu se poate abroga sau modifica o lege, se constată că, potrivit art. 114 din Constituție, ordonanța fiind expresia unei delegari legislative, în mod necesar ea implica și posibilitatea modificării sau abrogării legilor în vigoare, în limitele abilitarii legislative acordate prin legea de abilitare, iar în cazul ordonanțelor de urgenta, prin însuși alin. (4) al art. 114 din Constituție. În acest sens este și practica legislativă a ordonanțelor emise până în prezent, precum și jurisdicția Curții Constituționale, asa cum rezultă din Decizia nr. 102 din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995, în care s-a statuat ca, "prin ordonanțe, Guvernul poate să reglementeze primar, sa modifice sau sa abroge reglementarea existenta".

În motivarea excepției de către reclamanta se considera - asa cum rezultă din notele scrise depuse la dosar - ca, prin emiterea ordonanței, "Guvernul și-a depășit puterea de a emite acte normative cu valoare de lege", deoarece "cazurile excepționale", la care se referă prevederile art. 114 alin. (4) din Constituție pentru emiterea unei ordonanțe de urgență, ar fi numai "cele vecine stării de război, catastrofe naționale etc.". În Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, Curtea Constituțională a statuat ca, în cazul ordonanței de urgenta, prin cazuri excepționale, în sensul art. 114 alin. (4) din Constituție, se înțelege acele situații care nu se pot încadra în cele avute în vedere în mod expres de lege, intervenția Guvernului fiind justificată de interesul public lezat prin caracterul anormal și excesiv al unor asemenea situații; măsura adoptată pe calea unei ordonanțe de urgență se poate, de aceea, fundamenta numai pe necesitatea și urgenta reglementării unei situații care, datorită circumstanțelor sale excepționale, impune adoptarea de noi soluții imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. În cazul

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 , un asemenea interes este dat de necesitatea prevenirii blocajului financiar și a diminuării pierderilor din economie, ale căror consecințe, evident, sunt cu atât mai grave în procesul actual inflationist. Prin decizia sus-menționată, Curtea Constituțională a validat constituționalitatea unei ordonanțe pentru prevenirea inflației. Rezultă deci ca, în jurisprudenta Curții, fenomenele economice negative ce constituie pericol public, prin amploarea și consecințele lor, pot justifica, în principiu, adoptarea unor măsuri prin ordonanțe de urgență, cu condiția ca aceste măsuri să aibă ca scop stoparea unor asemenea fenomene. În speta nu se contesta, prin excepția invocată, necesitatea și justificarea măsurilor adoptate prin ordonanța, ci numai abrogarea unei legi anterioare, având în esenta același scop de prevenire și de inlaturare a blocajului financiar. În aceste condiții, abrogarea reglementării anterioare se justifica prin necesitatea evitării unor reglementări paralele și, eventual, contradictorii. Contestarea legitimitatii constituționale a abrogării urmărește aplicarea taxei de timbru prevăzute de reglementarea anterioară, care era mai mica. Cuantumul taxei de timbru face însă parte integrantă din ansamblul de măsuri instituite prin noua ordonanța care, asa cum s-a arătat, nu sunt contestate prin excepția invocată. De aceea critica formulată, raportată chiar la acest aspect, nu poate fi reținută.

Reclamanta și-a motivat excepția și pe argumentul că nu rezultă din Monitorul Oficial al României ca ordonanța în cauza ar fi fost depusa la Parlament. Prin însuși faptul ca a fost publicată reiese ca aceasta ordonanța a fost depusa în prealabil la Parlament, deoarece, potrivit art. 78 din Constituție, legea intră în vigoare pe data publicării ei în Monitorul Oficial al României, iar potrivit art. 114 alin. (4) din Constituție, intrarea în vigoare a unei ordonanțe de urgență este condiționată de depunerea sa prealabilă spre aprobare.

De asemenea, se susține de către reclamanta, prin aceleași note scrise, aflate la dosar, ca ordonanța ar fi fost emisă în domeniul legilor organice, fără a se aduce în acest sens nici un argument. Este sigur însă ca dispoziția legală privind taxa de timbru, mai favorabilă potrivit legii abrogate, nu face parte din domeniul legilor organice, în practica jurisdicțională a Curții statuandu-se ca stabilirea de taxe este de resortul legii ordinare, în care sens sunt Deciziile nr. 5/1992, nr. 75/1994, nr. 70/1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992, nr. 190 din 25 iulie 1994 și nr. 156 din 20 iulie 1995.

Atât parata, cat și reclamanta au susținut, prin excepția invocată, ca, în temeiul principiului neretroactivitatii legii, taxa de timbru ce ar trebui plătită de reclamanta este aceea reglementată prin Legea nr. 76/1992, abrogată prin ordonanța sus-menționată, dar care era în vigoare la data introducerii acțiunii. Acest aspect privește aplicarea legii, fiind o problemă de succesiune a legilor în timp, nu de neconstituționalitate. De aceea, potrivit practicii constante a Curții Constituționale, soluționarea aspectului legat de cuantumul taxei de timbru, fiind o problemă de interpretare a legii, este de competența exclusiva a instanței de judecată.

Rezultă ca și din acest punct de vedere excepția invocată este nefondata.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23, al art. 24 alin. (2) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 lit. c) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 , invocată de Societatea Comercială "OLFIL" - S.A. Oltenita și la Banca Română pentru Dezvoltare - S.A., în Dosarul nr. 576/E/1995 al Tribunalului Calarasi.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 17 iunie 1997.

*) A se vedea și Decizia Curții Constituționale nr. 1 din 15 ianuarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 27 februarie 1998.

Costica Bulai - președinte

PREȘEDINTE,
prof. univ. dr. Costica Bulai
Magistrat-asistent,
Maria Bratu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.