Decizia nr. 278/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. b) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Chen Zhenfeng în Dosarul nr. 754/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 2.016D/2008, nr. 2.075D/2008, nr. 2.321D/2008 și nr. 2.455D/2008, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de He Jiangfan, Zhan Guo, Gu Chunling și, respectiv, Hong Yin în dosarele nr. 7.823/2/2007, nr. 3.995/2/2008, nr. 3.584/2/2008 și nr. 4.601/2/2008 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 și al
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 2.016D/2008, nr. 2.075D/2008, nr. 2.321D/2008 și nr. 2.455D/2008 la Dosarul nr. 2.012D/2008, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile pronunțate în dosarele nr. 754/2/2008, nr. 7.823/2/2007, nr. 3.995/2/2008, nr. 3.584/2/2008 și nr. 4.601/2/2008, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstitu ționalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. b) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România.
Excepția a fost ridicată de Chen Zhenfeng, He Jiangfan, Zhan Guo, Gu Chunling și Hong Yin în cauze având ca obiect soluționarea plângerilor formulate împotriva deciziilor de returnare emise de Oficiul Român pentru Imigrări.
În motivarea excepțiilor, având un conținut similar, se susține, în esență, că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie și accesibilitate, având un caracter "redundant și foarte vag", întrucât nu precizează care sunt documentele care atestă că activitatea se desfășoară în conformitate cu planul de afaceri și nici criteriile de evaluare a acestora. De aceea, se susține că Oficiul Român pentru Imigrări ar putea să aprecieze pe baza unor criterii aleatorii și arbitrare dacă activitatea societății comerciale la care solicitantul este acționar sau asociat se desfășoară în conformitate cu planul de afaceri. Se precizează că se încalcă dreptul de proprietate privată, prin expunerea la riscul de a înregistra pierderi financiare majore, care ar duce la falimentarea societății comerciale și la pierderea investițiilor imobiliare realizate în România.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 55 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. b) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 55 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. b): "(2) Prelungirile ulterioare ale dreptului de ședere temporară se pot acorda dacă străinul îndeplinește următoarele condiții:
a) activitatea societății comerciale se desfășoară în conformitate cu planul de afaceri; (...)
(3) Dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute în prezentul articol se face cu următoarele documente: (...)
b) documentele care atestă că activitatea se desfășoară în conformitate cu planul de afaceri."
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate textele de lege criticate contravin dispozițiilor art. 44 din Constituție și celor ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la protecția dreptului de proprietate privată.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în jurisprudența sa, a statuat că instituirea unor norme potrivit cărora străinului intrat în România în scopul desfășurării de activități comerciale i se poate prelungi dreptul de ședere temporară sub condiția prezentării unor documente care să ateste realizarea unor investiții nu aduce atingere dreptului de proprietate privată, ale cărui conținut și limite sunt stabilite prin lege. Condițiile cerute străinului pentru prelungirea dreptului de ședere în vederea desfășurării de activități comerciale se circumscriu scopului pentru care fiecare categorie de străini nominalizată de lege solicită prelungirea dreptului de ședere temporară în România și se justifică prin însuși interesul pretins de solicitantul dreptului. În acest sens sunt, de exemplu,
Decizia nr. 584 din 20 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 18 iunie 2008, sau
Decizia nr. 341 din 3 aprilie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 4 mai 2007.
Curtea reține că textele de lege criticate sunt suficient de clare și precise încât destinatarii acestora să aibă o reprezentare adecvată a semnificației acestora și, în plus, nu sunt de natură să conducă la interpretări arbitrare din partea Oficiului Român pentru Imigrări. Curtea nu poate reține criticile referitoare la lipsa din cuprinsul textelor de lege ce formează obiect al excepției a individualizării documentelor ce pot fi prezentate în scopul dovedirii conformității activității economice desfășurate de societatea comercială la care străinul solicitant al prelungirii dreptului de ședere este acționar sau asociat. Dimpotrivă, Curtea observă că o eventuală enumerare limitativă a acestora ar putea genera consecințe nefavorabile, întrucât s-ar îngusta foarte mult posibilitățile aflate la îndemâna solicitantului de dovedire a îndeplinirii condițiilor cerute de lege și, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Rekvenyi contra Ungariei, 1999, reglementarea ar suferi de o rigiditate excesivă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. b) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, ridicată de Chen Zhenfeng, He Jiangfan, Zhan Guo, Gu Chunling și, respectiv, Hong Yin în dosarele nr. 754/2/2008, nr. 7.823/2/2007, nr. 3.995/2/2008, nr. 3.584/2/2008 și nr. 4.601/2/2008 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 februarie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.