Decizia nr. 3/1998
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 10/1972 25 noiembrie 1972 (prevederi anume) CODUL MUNCII
Pune în aplicare 1
- Legea nr. 10/1972 25 noiembrie 1972 (prevederi anume) CODUL MUNCII
Are ca temei 1
- Legea nr. 10/1972 25 noiembrie 1972 (prevederi anume) CODUL MUNCII
Ioan Muraru - președinte
Costica Bulai - judecător
Viorel Mihai Ciobanu - judecător
Mihai Constantinescu - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Victor Dan Zlatescu - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, invocată de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Mașini și Instalații destinate Agriculturii și Industriei Alimentare București în Dosarul nr. 1.077/1997 al Judecătoriei Sectorului 1 București.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27 ianuarie 1998, în prezenta I.N.M.A. București, a reprezentantului Ministerului Public și în lipsa celorlalte părți legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 3 februarie 1998.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Judecătoria Sectorului 1 București, prin Încheierea din 29 mai 1997, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, ridicată de I.N.M.A București într-un litigiu cu Tartavulea Gheorghe.
În motivarea excepției se susține ca dispozițiile legale atacate contravin prevederilor art. 21 și 125 din Constituție, în esenta, pentru următoarele:
- în prezent nu mai exista organe ierarhic superioare care să judece contestațiile salariaților împotriva sancțiunilor cu diminuarea salariului tarifar, în cazul neîndeplinirii integrale a sarcinilor de serviciu;
- organul de conducere colectivă, căruia angajatul nemulțumit de diminuarea salariului ca sancțiunea disciplinară ar urma, în prezent, în temeiul prevederilor art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, sa i se adreseze, este consiliul de administrație, care, în fapt, a propus sancțiunea aplicată și deci ar fi judecător în propria sa cauza;
- aplicarea dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii ingradeste dreptul cetățeanului de a se adresa justiției și încalcă prevederile constituționale privind liberul acces la justiție.
Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii "contravine dispozițiilor Constituției României, deci este neconstitutional, deoarece el vorbește despre posibilitatea de a se adresa contestațiile împotriva diminuării salariului la organul ierarhic superior sau organului de conducere colectivă". Instanța, preluand argumentatia autorului excepției, considera ca textul legal atacat contravine art. 21 din Constituție, întrucât constituie o ingradire a dreptului contestatorului de a se adresa justiției.
Potrivit
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , astfel cum a fost modificată prin
Legea nr. 138/1997 , s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția este intemeiata, prevederile art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii fiind neconstituționale pentru identitate de ratiune cu temeiurile deciziilor Curții Constituționale nr. 59/1994, nr. 66/1995 și nr. 90/1995, prin care s-a constatat ca art. 175 alin. (1) lit. a), b) și c) sunt neconstituționale. Totodată se menționează că aceste prevederi "creează o discriminare între salariații din administrația publică și ceilalți salariați, în defavoarea salariaților din sectorul public, care ar fi obligați sa parcurga o faza prealabilă în cadrul unei proceduri jurisdicționale specifice sistemului administrației publice și, chiar în cadrul acestora, între salariații Guvernului și cei ai autorităților administrative autonome, care nu au un organ administrativ ierarhic superior, și salariații celorlalte autorități publice".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale
Legii nr. 47/1992 , republicată, retine următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea este competența să soluționeze excepția invocată, chiar dacă este vorba de o lege adoptată anterior Constituției, întrucât sunt în discuție raporturi juridice stabilite după intrarea în vigoare a legii fundamentale.
Articolul 175
alin. (1) din Codul muncii prevede că sunt de competența organului administrativ ierarhic superior sau a organului de conducere colectivă, potrivit legii:
"a) contestațiile împotriva sancțiunilor disciplinare care, prin codul de fața sau prin alta dispoziție legală, nu au fost date în competența judecătoriei sau altor organe;
b) contestațiile împotriva desfacerii contractului de muncă, precum și litigiile privind reintegrarea în munca a persoanelor cu funcții de conducere numite de organele ierarhic superioare, precum și a directorilor, directorilor generali și asimilații acestora din organele centrale;
c) contestațiile împotriva redistribuirii de personal, facuta cu prilejul reducerii personalului din administrație sau din producție;
d) contestațiile în legătură cu acordarea de trepte și gradatii de salarizare, împotriva diminuării salariului tarifar pentru neîndeplinirea integrală a sarcinilor de serviciu, precum și cu privire la acordarea premiilor și gratificatiilor".
Asupra constituționalității prevederilor art. 175 alin. (1) lit. a), b) și c) din Codul muncii Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 90 din 4 octombrie 1995, Decizia nr. 59 din 18 mai 1994 și prin Decizia nr. 66 din 28 iunie 1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 23 noiembrie 1995, nr. 259 din 15 septembrie 1994 și nr. 210 din 13 septembrie 1995, decizii ce stau la baza practicii jurisdicționale ulterioare a Curții în acest domeniu, statuand ca textele legale sus-menționate sunt în contradictie cu dispozițiile art. 21 și 125 din Constituție, deoarece excluderea din competența instanțelor judecătorești a contestațiilor referitoare la aplicarea unei sancțiuni disciplinare, a celor privind desfacerea contractului de muncă a unor categorii de salariați sau a celor împotriva redistribuirii de personal, facuta cu prilejul reducerii personalului din administrație sau din producție, încalcă principiul accesului liber la justiție, precum și dispozițiile constituționale privind realizarea justiției prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite prin lege.
În ceea ce privește art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, exista aceeași contradictie. Competența exclusiva a unui organ de conducere administrativă pentru soluționarea contestației privind acordarea de trepte și gradatii de salarizare, diminuarea salariului tarifar pentru neîndeplinirea integrală a sarcinilor de serviciu sau acordarea premiilor și gratificatiilor este contrară dispozițiilor art. 21 și 125 din Constituție. De asemenea, asa cum s-a arătat în punctul de vedere al Guvernului, în concordanta de altfel și cu cele reținute în considerentele deciziilor sus-menționate, prevederea legală atacată este discriminatorie, creând o situație dezavantajoasa pentru salariații sectorului public și, în cadrul acestora, pentru salariații Guvernului și ai autorităților administrative autonome.
Fața de cele arătate și de faptul ca motivele avute în vedere la soluționarea excepțiilor privind art. 175 alin. (1) lit. a), și b) și c) din Codul muncii subzistă și în soluționarea prezentei excepții privind art. 175 alin. (1) lit. d) din același cod, potrivit practicii jurisdicționale a Curții, soluțiile nu pot fi diferite, astfel ca excepția de neconstituționalitate urmează a fi admisă.
Ca urmare, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite excepția de neconstituționalitate invocată de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Mașini și Instalații destinate Agriculturii și Industriei Alimentare București în Dosarul nr. 1.077/1997 al Judecătoriei Sectorului 1 București și constata ca dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii sunt neconstituționale.
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din 3 februarie 1998.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof.univ.dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Florentina Geangu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.