Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 365/2009

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22^3 alin. (1) lit. a)-d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție și a dispozițiilor art. 20^1 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism

prezumat în vigoare

Data actului
17 martie 2009
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 237 din 9 aprilie 2009
Citat de
3 acte
Citează
7 acte
Structură
2 articole · 11.476 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OUG nr. 43/2002 4 aprilie 2002 (prevederi anume) privind Parchetul Național Anticoruptie

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-șef delegat

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 22^3 alin. (1) lit. a)-d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție și a dispozițiilor

art. 20^1 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 508/2004

privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, excepție ridicată direct de Avocatul Poporului.

La apelul nominal se prezintă, pentru Avocatul Poporului, expertul pentru probleme juridice, cu delegație la dosar, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției pune concluzii de admitere a acesteia, reiterând argumentele din sesizare.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, sens în care arată că sunt valabile aceleași argumente ce au stat la baza fundamentării

Deciziei nr. 1.058/2007

pronunțate de Curtea Constituțională.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Adresa nr. 14.030 din 18 decembrie 2008, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituțională, în temeiul art. 146 lit. d) teza finală din Constituție, cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22^3 alin. (1) lit. a)-d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție și a dispozițiilor

art. 20^1 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 508/2004

privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

În motivarea excepției se susține că dispozițiile legale atacate contravin prevederilor art. 132 alin. (1) din Constituția României, deoarece, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 1.058/2007 , reglementarea, cu caracter strict și limitativ, a unor situații în care cauze de competența parchetelor ierarhic inferioare pot fi preluate, pentru efectuarea urmăririi penale, de procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare restrânge în mod nejustificat competența acestora din urmă, cu consecința încălcării principiilor care guvernează activitatea Ministerului Public.

Potrivit dispozițiilor

art. 33 din Legea nr. 47/1992 , sesizarea a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece prevederile declarate ca neconstituționale prin

Decizia Curții Constituționale nr. 1.058/2007 , și anume cele ale art. 209 alin. 4^1 din Codul de procedură penală, au un conținut similar cu cele atacate în prezenta cauză. În acest context, argumentele deciziei menționate anterior se aplică mutatis mutandis și în ceea ce privește dispozițiile

art. 22^3 alin. (1) lit. a)-d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție și ale

art. 20^1 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 508/2004

privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând sesizarea Avocatului Poporului, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 22^3 alin. (1) lit. a)-d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, așa cum a fost modificată și completată prin

art. VI pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, și ale

art. 20^1 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 508/2004

privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.089 din 23 noiembrie 2004, așa cum a fost modificată și completată prin

art. I pct. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 131/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.046 din 29 decembrie 2006, dispoziții care au următorul cuprins:

-

Articolul 22

^3 alin. (1) lit. a)-d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 :

"(1) Procurorii din cadrul structurii centrale a Direcției Naționale Anticorupție pot prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competența structurilor teritoriale ale direcției, din dispoziția procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție, când:

a) imparțialitatea procurorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților;

b) una dintre părți are o rudă sau un afin până la gradul patru inclusiv printre procurorii ori grefierii parchetului sau judecătorii, asistenții judiciari ori grefierii instanței;

c) există pericolul de tulburare a ordinii publice;

d) urmărirea penală este împiedicată sau îngreunată datorită complexității cauzei ori altor împrejurări obiective, cu acordul procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.";

-

Articolul 20

^1 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 508/2004 :

"(1) Procurorii din cadrul structurii centrale sau serviciilor teritoriale ale Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism pot prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competența structurilor teritoriale subordonate direcției, din dispoziția procurorului-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, când:

a) imparțialitatea procurorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților;

b) una dintre părți are o rudă sau un afin până la gradul patru inclusiv printre procurorii ori grefierii parchetului sau judecătorii, asistenții judiciari ori grefierii instanței;

c) există pericolul de tulburare a ordinii publice;

d) urmărirea penală este împiedicată sau îngreunată datorită complexității cauzei ori altor împrejurări obiective, cu acordul procurorului care efectuează urmărirea penală."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 1.058 din 14 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 810 din 28 noiembrie 2007, a statuat că dispozițiile art. 209 alin. 4^1 lit. a), b), c) și d) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale și contravin prevederilor art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece "reglementarea, cu caracter strict și limitativ, a unor situații în care cauze de competența parchetelor ierarhic inferioare pot fi preluate, pentru efectuarea urmăririi penale, de procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare restrânge în mod nejustificat competența acestora din urmă, cu consecința încălcării principiilor care guvernează activitatea Ministerului Public. [...] prin referirea la "alte împrejurări obiective" în care există posibilitatea preluării cauzelor în discuție, teza finală a aceluiași text de lege anulează, practic, acest efect, deoarece condiționează măsura preluării cauzelor de «acordul procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală». Această condiție impusă de lege nu numai că este într-o vădită contradicție cu principiul controlului ierarhic ce guvernează activitatea procurorilor, ci poate crea și suspiciuni cu privire la modul în care acești magistrați își îndeplinesc atribuțiile, întrucât induce ideea posibilității unei «negocieri», pe linie ierarhică, a competenței de efectuare a urmăririi penale, în funcție de diversele particularități ale unor cauze".

Din analiza dispozițiilor legale criticate Curtea constată că acestea sunt o preluare tale quale a prevederilor art. 209 alin. 4^1 lit. a), b), c) și d) din Codul de procedură penală, declarate neconstituționale prin decizia mai sus menționată.

Pe cale de consecință, viciul de constituționalitate sancționat anterior a fost conservat de reglementările contestate în prezenta cauză, motiv pentru care Curtea urmează a admite excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 22^3 alin. (1) lit. a)-d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție și a dispozițiilor

art. 20^1 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 508/2004

privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituție, și constată că dispozițiile

art. 22^3 alin. (1) lit. a)-d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție și dispozițiile

art. 20^1 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 508/2004

privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt neconstituționale.

Decizia se comunică președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 martie 2009.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-șef delegat,
Afrodita Laura Tutunaru

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.