Decizia nr. 348/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001 privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România, precum și a dispozițiilor art. 91^2 alin. 1 și 5 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 112/2001 30 august 2001 (prevederi anume) privind sancționarea unor fapte săvârșite în afară teritoriului tarii de cetățeni români s…
Are ca temei 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 privind adoptarea Codului penal al României
Ioan Vida - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-șef delegat
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001
și art. 91^2 alin. 1 și 5 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Aurel Ioan Rus în Dosarul nr. 2.374/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 22 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 2.374/1/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001
și art. 91^2 alin. 1 și 5 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Aurel Ioan Rus în dosarul de mai sus.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile
art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001
încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 referitoare la Statul român, ale art. 17 referitoare la Cetățenii străini, ale art. 53 referitoare la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 148 alin. (2) referitoare la prioritatea reglementărilor comunitare față de dispozițiile contrare din legile interne, deoarece incriminează fapte săvârșite în afara teritoriului țării și, în condițiile aderării României la Uniunea Europeană și în detrimentul dreptului la libera trecere, impun un regim restricționar modului de trecere a frontierei.
Prevederile art. 91^2 alin. 1 și 5 din Codul de procedură penală contravin dispozițiilor constituționale ale art. 26 referitoare la Viața intimă, familială și privată, ale art. 28 referitoare la Secretul corespondenței, precum și ale art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la Dreptul la respectarea vieții private și de familie.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de ședință, dispozițiile
art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001 , precum și art. 91^2 alin. 1 și 5 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Organele care efectuează interceptarea și înregistrarea. În ce privește excepția referitoare la
art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001
pentru ratificarea Acordului de cooperare în domeniile culturii și educației dintre România și Republica Argentina, semnat la București la 24 noiembrie 1999, este de observat că s-a strecurat o eroare materială, legea amintită având un unic articol. În realitate obiectul excepției, așa cum rezultă din redarea în extenso de către autorul excepției a dispozițiilor
art. 2 alin. (1), se regăsește în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001
privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 septembrie 2001, așa cum a fost modificată prin articolul unic punctul 1 din
pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 112/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 9 mai 2002, și are următorul conținut:
-
Articolul 2
alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001 : "Fapta cetățeanului român sau a persoanei fără cetățenie domiciliate pe teritoriul României, care racolează, îndrumă sau călăuzește una ori mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin sau care organizează una ori mai multe dintre aceste activități ilegale, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.";
- Art. 91^2 alin. 1 și 5 din Codul de procedură penală: "Procurorul procedează personal la interceptările și înregistrările prevăzute în art. 911 sau poate dispune ca acestea să fie efectuate de organul de cercetare penală. Persoanele care sunt chemate să dea concurs tehnic la interceptări și înregistrări sunt obligate să păstreze secretul operațiunii efectuate, încălcarea acestei obligații fiind pedepsită potrivit Codului penal. [...]
Convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate pot fi folosite și în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații concludente și utile privitoare la pregătirea sau săvârșirea unei alte infracțiuni dintre cele prevăzute la art. 91^1 alin. 1 și 2."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 91^2 alin. 1 și 5 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării
Deciziei nr. 709 din 17 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 29 iulie 2008, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^2 alin. 1, 4 și 5 din Codul de procedură penală.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Cât privește dispozițiile
art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001 , Curtea constată următoarele:
Statul român, în considerarea atributelor sale, astfel cum sunt acestea definite de textele constituționale invocate de autorul excepției, este interesat în apărarea ordinii de drept și deci în combaterea infracțiunilor săvârșite atât pe teritoriul său, cât și în afara acestuia. Măsurile legislative constând în sancționarea cetățenilor români sau a persoanelor fără cetățenie domiciliate pe teritoriul României, care săvârșesc fapte de trecere ilegală a frontierei unui stat străin, dau expresie acestei preocupări, fiind determinate, așa cum rezultă din conținutul Notei de fundamentare care a însoțit
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001 , de necesitatea reglementării mai stricte a domeniului vizat, datorită "securizării frontierelor" și a "combaterii migrației ilegale".
Constituția României, reglementând libera circulație, prevede în art. 25 alin. (1) că "Dreptul la liberă circulație, în țară și în străinătate, este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept". Rezultă că dreptul la liberă circulație vizează libertatea de mișcare a cetățeanului, textul constituțional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, și anume libera circulație pe teritoriul României și libera circulație în afara teritoriului țării. Libera circulație însă nu poate fi absolută; ea trebuie să se desfășoare în cadrul limitelor impuse de îndeplinirea și respectarea unor condiții prevăzute de lege, cum sunt și cele referitoare la persoana care racolează, îndrumă ori călăuzește una sau mai multe persoane cu scopul trecerii frontierei unui stat străin.
Aceasta, deoarece textele de lege criticate, în deplin acord cu dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală, nu aduc atingere vreunui drept, iar reglementarea cadrului în care se realizează trecerea frontierei, respectiv a frontierei unui stat străin, constituie o restrângere a exercițiului liberei circulații, justificată de necesitatea apărării securității naționale, a ordinii publice, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor.
Celelalte dispoziții constituționale nu au incidență în cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001
privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România, precum și a dispozițiilor art. 91^2 alin. 1 și 5 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Aurel Ioan Rus în Dosarul nr. 2.374/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 martie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent-șef delegat, Afrodita Laura Tutunaru __________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.