Decizia nr. 406/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 207 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Asociația Familială Petcu Anton din Tulcea în Dosarul nr. 2.914/327/2008 al Tribunalului Tulcea - Secția civilă, comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 2.914/327/2008, Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 207 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Asociația Familială Petcu Anton din Tulcea într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației împotriva unui act administrativ fiscal.

În motivarea excepției se arată că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care este aplicabilă sancțiunea decăderii din dreptul de a contesta actul administrativ fiscal la organul fiscal competent în situația în care contestația este depusă direct la instanța de judecată și astfel se depășește termenul de 30 de zile în care se poate formula contestație la organul competent. Se apreciază că într-o asemenea ipoteză trebuie să se aplice principiul efectului util, iar contestația depusă să fie trimisă, în vederea soluționării sale, la autoritatea emitentă. Se mai susține că o asemenea contestație trebuie interpretată în sensul de a produce efecte, și nu în sensul de a nu produce niciunul. Se consideră că sancțiunea decăderii este una prea drastică. În caz contrar, se ajunge la situația ca o contestație formulată în termen la o instanță judecătorească să fie respinsă, întrucât nu a fost depusă la organul competent, iar actul administrativ fiscal devine definitiv.

Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, invocând în acest sens considerente care au stat la baza unor decizii ale Curții Constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 207 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care au următorul cuprins:

"(1) Contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii."

Autorul excepției susține că dispozițiile criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

Prin

Decizia nr. 927 din 18 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007,

Decizia nr. 382 din 17 aprilie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2007, și

Decizia nr. 687 din 12 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 25 iulie 2008, s-a stabilit că dispozițiile art. 205 alin. (1) din Codul de procedură fiscală prevăd un drept al contribuabilului de a contesta temeinicia unui act administrativ fiscal, de cele mai multe ori sub aspectul existenței și întinderii obligației fiscale. Curtea a reținut că parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicțional nu îngrădește dreptul de acces liber la justiție, atât timp cât decizia organului administrativ poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluțiile și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea reține că sancțiunea decăderii de la exercitarea dreptului de a contesta actul administrativ fiscal este una firească. Decăderea este o sancțiune de drept procesual pentru lipsa de diligență a celui care nu își exercită la timp dreptul de contestare sau și-a exercitat dreptul cu nerespectarea prevederilor legale. Prin urmare, raportată la neexercitarea dreptului de contestare prevăzut de art. 205 și următoarele din Codul de procedură fiscală sancțiunea decăderii este una proporțională, disuasivă și justă. În aceste condiții, nu se poate reține încălcarea art. 21 din Constituție.

Obiter dictum, se constată că această contestație nu poate fi calificată ca o simplă petiție în sensul prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 27/2002

privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, astfel încât instanței de judecată nu îi incumbă obligația de a face aplicarea ordonanței amintite, în sensul de a trimite la organul competent petiția greșit îndreptată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 207 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Asociația Familială Petcu Anton din Tulcea în Dosarul nr. 2.914/327/2008 al Tribunalului Tulcea - Secția civilă, comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 martie 2009.