Decizia nr. 651/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 85/1992 22 iulie 1992 (prevederi anume) privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statulu…
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 7 din Legea nr. 85/1992
privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, excepție ridicată de Societatea Comercială "A.C.I. Bistrița" - S.A. din Bistrița în Dosarul nr. 498/190/2008 al Judecătoriei Bistrița.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 5 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 498/190/2008, Judecătoria Bistrița a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 7 din Legea nr. 85/1992
privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "A.C.I. Bistrița" - S.A. din Bistrița într-o cauză ce are ca obiect soluționarea acțiunii civile privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției susține că textele de lege criticate contravin atât dispozițiilor art. 20, art. 21 alin. (3), art. 44, 45, 53 și art. 135 alin. (1) din Constituție, cât și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adițional la Convenție, rezervându-și dreptul de a expune în extenso criticile de neconstituționalitate în ședința publică în fața Curții Constituționale.
Judecătoria Bistrița consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudența Curții Constituționale în această materie.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la
deciziile Curții Constituționale nr. 278/2003 , nr. 252/2004, nr. 201/2005, nr. 564/2007, nr. 1.024/2007, nr. 113/2008, nr. 368/2008 și nr. 814/2008.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile
art. 7 din Legea nr. 85/1992
sunt constituționale și face referire la
deciziile Curții Constituționale nr. 278/2003
și nr. 223/2004.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 7 din Legea nr. 85/1992
privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 29 iulie 1992 și republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 260 din 15 septembrie 1994 și în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, potrivit cărora: "Locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile
și ale prezentei legi.
De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condițiile prevederilor alin. 1 și cu respectarea dispozițiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere și locuințele care înainte de 6 martie 1945 au aparținut regiilor autonome, instituțiilor și societăților cu capital de stat, mixt sau privat, care și-au încetat existența după această dată sau, după caz, au devenit, prin reorganizare, unități economice sau bugetare de stat.
Locuințele care înainte de 6 martie 1945 au aparținut societăților cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condițiile de evaluare, de achitare integrală sau în rate a prețului și de exceptare de la vânzare, prevăzute în
Evaluarea și vânzarea locuințelor prevăzute la alin. 1 și 2 și la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condițiile
și ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienții de uzură din
Decretul nr. 93/1977 , la un preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe țară la data cumpărării, față de cel existent la data intrării în vigoare a
Articolul 1
alin. 2 se aplică în mod corespunzător.
Beneficiază de prevederile alin. 1 și chiriașii care nu sunt angajații unităților proprietare.
Locuințele de intervenție, în sensul prezentei legi, sunt cele destinate cazării personalului unităților economice sau bugetare care, prin contractul de muncă, îndeplinește activități sau funcții ce necesită prezența, permanentă sau în caz de urgență, în cadrul unităților. Aceste locuințe nu se vând.
Unitățile economice sau bugetare pot să dețină și să construiască din fonduri proprii locuințe de serviciu, destinate închirierii salariaților acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncă. Modul de administrare și eventuala înstrăinare a acestor locuințe se vor stabili de consiliile de administrație, respectiv de conducerile unităților.
Locuințele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical, didactic, altor specialiști sau personalului Ministerului de Interne, nu se vând."
Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 20 relative la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, ale art. 44 privind garantarea dreptului de proprietate privată, ale art. 45 referitoare la libertatea economică, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 135 alin. (1) privind economia României. Totodată, consideră că sunt încălcate și dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil și ale art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adițional la Convenție, privind garantarea proprietății.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că asupra constituționalității dispozițiilor criticate s-a mai pronunțat, de exemplu, prin
deciziile nr. 814 din 3 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 30 iulie 2008, nr. 113 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2008, și nr. 564 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2007, constatând netemeinicia criticilor formulate.
Curtea a statuat că
art. 7 din Legea nr. 85/1992
consacră o normă de justiție socială, întrucât dă posibilitatea chiriașilor să cumpere locuințele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. Pe această bază s-a apreciat că dispozițiile criticate sunt nu numai conforme literei și spiritului art. 44 din Constituție, ci și legitime din punct de vedere economic, social și moral. Curtea reține că, deși în proprietatea societăților comerciale sau a regiilor autonome au intrat și locuințele construite din fondurile proprii în condițiile contractului de privatizare, legiferarea, ulterior adoptării Constituției, a posibilității ca fiecare chiriaș al unei asemenea locuințe să devină proprietar nu poate fi privită decât ca o limitare legală a dreptului de proprietate al persoanelor juridice respective. Pentru aceleași considerente nu se poate reține nici contrarietatea prevederilor criticate raportat la dispozițiile art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În cazul privatizării unităților din ale căror fonduri a fost construită locuința ce a făcut obiectul vânzării, obligația de vânzare către chiriași, prevăzută de dispozițiile
Legii nr. 85/1992 , este, astfel cum a statuat Curtea Constituțională, o obligație în rem, instituită în considerarea obiectului (locuința construită din fondurile unității economice sau bugetare), iar nu o obligație în personam, reglementată în considerarea subiectului, societatea comercială ce a luat naștere pe calea privatizării.
Curtea a constatat că textele de lege criticate nu prevăd o expropriere și nici o naționalizare sau orice altă măsură de trecere silită a locuințelor în proprietatea publică a statului. În același mod, Curtea reține că
art. 7 din Legea nr. 85/1992
nu instituie o confiscare, ci o transmitere în proprietatea deținătorilor de locuințe, foști chiriași ai acestora, a locuințelor și a terenurilor aferente acestor locuințe dobândite prin cumpărare de la unitățile economice sau bugetare de stat.
De asemenea, Curtea nu a reținut nici contrarietatea textului de lege criticat în raport cu dispozițiile art. 45 din Constituție referitoare la libertatea economică, de vreme ce posibilitatea chiriașilor de a cumpăra locuințele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic a fost reglementată, prin textul de lege criticat, înainte de încheierea contractului de privatizare.
Atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 53 din Constituție, Curtea reține că acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale, restrângere care nu a fost constatată.
Totodată, nu poate fi reținută nici invocarea dispozițiilor constituționale ale art. 135 alin. (1) referitoare la principiile economiei de piață, de vreme ce prevederile
art. 7 din Legea nr. 85/1992
sunt o concretizare a obligației statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții, potrivit art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție.
În fine, autorul excepției a indicat ca temei constituțional al sesizării atât dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, cât și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând această susținere, Curtea constată că este neîntemeiată, de vreme ce autorul excepției a beneficiat de toate garanțiile procesuale în cauza în care excepția de neconstituționalitate a fost ridicată, prin formularea întâmpinării la cererea de chemare în judecată a reclamanților și administrarea probelor necesare soluționării cauzei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 7 din Legea nr. 85/1992
privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, excepție ridicată de Societatea Comercială "A.C.I. Bistrița" - S.A. din Bistrița în Dosarul nr. 498/190/2008 al Judecătoriei Bistrița.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 aprilie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu _________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.