Decizia nr. 32/1998

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Societatea Comercială "7 Icre Prodaliment" - S.R.L. împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 270 din 19 iunie 1997 *).

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3 februarie 1998, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 10 februarie 1998.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Judecătoria Cluj-Napoca prin Încheierea din 25 octombrie 1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

privind întărirea disciplinei financiar-valutare, ridicată de Societatea Comercială "7 Icre Prodaliment" - S.R.L. în Dosarul nr. 7.329/1996.

Prin Decizia nr. 270 din 19 iunie 1997 Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate. Pentru a pronunța aceasta soluție s-a reținut ca, potrivit art. 41 alin. (8) din Constituție, bunurile folosite pentru săvârșirea unei contravenții pot fi confiscate în condițiile legii.

Împotriva

Deciziei nr. 270 din 19 iunie 1997

a declarat recurs, în termen legal, Societatea Comercială "7 Icre Prodaliment" - S.R.L., pentru următoarele motive:

- confiscarea nu se poate aplica celui care a efectuat plata, întrucât suma plătită nu se mai afla în patrimoniul sau, ci al celui care a încasat-o. În caz contrar, confiscarea încalcă prevederile art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție, privind garantarea și ocrotirea legală a dreptului de proprietate, ale alin. (7) al aceluiași articol, privind prezumția dobândirii licite a bunurilor proprietatea unei persoane, precum și ale alin. (8) din același articol, care dispune ca bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii;

- Ordonanța Guvernului nr. 26/1997 a modificat sancțiunile prevăzute pentru săvârșirea contravenției respective, eliminand măsura confiscării, ceea ce ar insemna ca "Guvernul și-a dat seama de neconstituționalitatea măsurii respective".

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

este lipsită de obiect ca urmare a modificării acestui articol prin Ordonanța Guvernului nr. 26/1997.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile legale atacate ca neconstituționale, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine:

Primul motiv de recurs este neîntemeiat și urmează a fi respins.

Recurenta susține ca

art. 6 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

este neconstitutional, întrucât măsura confiscării sumei de bani, plătită în numerar de către o persoană juridică altei persoane juridice, peste plafonul legal zilnic, nu poate fi aplicată celui care face plata, ci ar trebui suportată de cel care a încasat-o.

Aceasta sustinere nu se justifica, deoarece, cat timp cel care a încasat suma respectiva s-a încadrat în plafonul legal zilnic, nu a săvârșit contravenția și deci nu poate fi sancționat nici prin aplicarea amenzii, nici prin confiscarea sumei încasate. Prin ipoteza, contravenția fiind săvârșită doar de plătitor, sancțiunea confiscării prevăzută la

art. 6 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

poate fi aplicată numai acestuia. În caz contrar, ar insemna ca măsura confiscării să fie suportată de o persoană, în speta, de primitor, pentru contravenția săvârșită de altă persoană, în cazul de fața, de plătitor, ceea ce este contrar prevederilor art. 41 alin. (8) din Constituție, potrivit cărora "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii".

Cel de-al doilea motiv de recurs, potrivit căruia modificarea textului criticat prin Ordonanța Guvernului nr. 26 din 22 august 1997 demonstreaza neconstituționalitatea acestuia este întemeiat și urmează a fi admis, dar nu sub aspectul invocat de recurenta. Modificarea dispozițiilor

art. 6 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

prin Ordonanța Guvernului nr. 26/1997, în sensul eliminării măsurii confiscării, nu este consecința neconstitutionalitatii textului înainte de modificare, ci a schimbării politicii legislative de sancționare a depășirii plafonului legal al plăților în numerar. Ca urmare însă a modificării dispoziției legale ce face obiectul excepției, în prezent aceasta a rămas fără obiect. Potrivit practicii constante a Curții, controlul constituționalității legii se exercită numai asupra unei dispoziții legale în vigoare.

Rezultă ca motivul de recurs privind modificarea

art. 6 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

urmează a fi admis, Decizia nr. 270 din 19 iunie 1997, desfiintata, și, pe fond, excepția de neconstituționalitate, respinsă.

Pentru motivele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 și ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul declarat de Societatea Comercială "7 Icre Prodaliment" - S.R.L. împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 270 din 19 iunie 1997 , pe care o desființează și, pe fond, respinge excepția de neconstituționalitate a

art. 6 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 1998.

---------

prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu