Decizia nr. 585/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin. (2) și (6), precum și ale

art. 285 alin. (2) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Municipiul Zalău, prin primar, în Dosarul nr. 1.187/33/2008 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.187/33/2008, Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin. (2) și (6), precum și ale

art. 285 alin. (2) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii,excepție ridicată de Municipiul Zalău, prin primar, într-o cauză având ca obiect anularea unei decizii a Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că dispozițiile criticate, reglementând aspecte care țin de sfera contenciosului administrativ și de organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești, nu puteau fi adoptate printr-o ordonanță de urgență, care ulterior a fost aprobată printr-o lege ordinară. Se apreciază că în domeniile de reglementare menționate legiuitorul poate interveni numai pe calea adoptării unei legi organice, și nu prin ordonanțe de urgență sau legi ordinare. Se mai arată că, soluționându-se în procedură de recurs plângerea formulată împotriva actului Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, în fața instanței de judecată nu se mai pot aduce probe noi, cu excepția înscrisurilor, ceea ce este de natură să lezeze dreptul la apărare garantat prin art. 24 din Constituție. În consecință, se apreciază că accesul la justiție este mai mult formal. Totodată, se mai solicită Curții Constituționale să se pronunțe asupra faptului dacă autoritatea contractantă are dreptul de a alege între procedura administrativ-jurisdicțională și cea judiciară; în cazul în care nu are acest drept de a opta, se încalcă prevederile art. 24 din Constituție.

Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 283 alin. (2) și (6), precum și ale

art. 285 alin. (2) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată prin

Legea nr. 337/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006, cu modificările și completările ulterioare. În urma modificărilor legislative operate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2009 , alin. (6) al art. 283 a devenit alin. (3), cu menținerea soluției legislative criticate, iar art. 285 alin. (2) a fost modificat, fără a se afecta însă substanța criticii de neconstituționalitate. În aceste condiții, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 283 alin. (2) și (3), precum și

art. 285 alin. (2) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 , având următorul cuprins:

- Art. 283 alin. (2): "Plângerea [împotriva deciziilor Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor - sn.] va fi soluționată în complet format din 3 judecători.

(3) Plângerea se soluționează, potrivit dispozițiilor art. 304^1 din Codul de procedură civilă. Prevederile secțiunii a 9-a se aplică în mod corespunzător.";

- Art. 285 alin. (2): "Instanța, sesizată cu o plângere împotriva unei decizii a Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, prin care acesta a soluționat contestația pe excepție, admițând plângerea, va desființa decizia respectivă și va reține cauza spre judecare pe fond cu luarea în considerare a motivelor care au determinat desființarea decizie.[...]

(5) Hotărârea pronunțată de instanță este definitivă și irevocabilă."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 52 alin. (2) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 73 alin. (3) lit. k) și l) privind domeniile de reglementare a legilor organice și ale art. 115 alin. (1) privind delegarea legislativă.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate extrinsecă a textelor legale, Curtea reține, în primul rând, faptul că art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituție nu are incidență în cauză. Prevederile

art. 283 și 285 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

nu reglementează în sine contenciosul administrativ, ci stabilesc instanțele competente să soluționeze plângerile împotriva deciziilor Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor și procedura de judecată ce urmează a se aplică: completul de 3 judecători specializat în domeniul achizițiilor publice și/sau concurenței, asimilarea plângerii căii de atac a recursului, caracterul urgent al soluționării cauzei etc., aspecte ce nu atrag aplicarea dispozițiilor art. 73 alin. (3) din Constituție.

Nici prevederile art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție nu au incidență în cauză, întrucât obiectul lor de reglementare îl constituie în acest caz organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi, în niciun caz procedura de judecată ce urmează a se aplică în concret acestor cauze. Astfel, art. 126 alin. (1) din Constituție prevede că procedura de judecată se reglementează prin lege, ceea ce înseamnă că reglementarea în cauză trebuie să fie o lege ordinară, adoptată în condițiile

art. 76 alin. (2) din Constituție, exigență îndeplinită de Legea nr. 337/2006

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006 .

Totodată, Curtea constată că dispozițiile art. 115 alin. (1) din Constituție nu au incidență în cauză, acestea referindu-se la ordonanțele emise în baza unei legi de abilitare, și nu la ordonanțele de urgență.

În ceea ce privește aspectele de constituționalitate intrinsecă ridicate de autorul excepției, Curtea reține că s-a mai pronunțat cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor

art. 21 din Constituție. Astfel, prin Decizia nr. 318 din 13 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 23 aprilie 2008, a constatat constituționalitatea textelor criticate în raport cu critici similare, statuând că, deși semnificația art. 21 alin. (2) din Constituție constă în aceea că nu se poate exclude de la exercițiul drepturilor procesuale nicio categorie sau grup social, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități particulare de exercitare a drepturilor procedurale. Stabilirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine art. 21 din Constituție, atât timp cât, potrivit celor prevăzute de

art. 283 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 , părților interesate le este asigurată posibilitatea de a formula plângere împotriva deciziei pronunțate de consiliu la curtea de apel, secția de contencios-administrativ și fiscal pe raza căreia se află sediul autorității contractante.

Mai mult, stabilirea procedurii de soluționare a plângerii împotriva deciziei pronunțate de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, potrivit dispozițiilor art. 304^1 din Codul de procedură civilă, reprezintă expresia aplicării dispozițiilor constituționale ale art. 126 alin. (2) și art. 129.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Distinct de considerentele deciziei invocate mai sus, Curtea reține că în toate situațiile decizia Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor este supusă controlului judecătoresc atât din punctul de vedere al legalității, cât și din punctul de vedere al temeiniciei acesteia. Chiar și în ipoteza

art. 285 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 , astfel cum a fost modificată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2009 , instanța, admițând plângerea, desființează decizia Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor și reține cauza spre soluționare în fond, cu luarea în considerare a motivelor invocate, ceea ce presupune că pricina a fost lămurită, astfel încât accesul liber la justiție este unul efectiv, și nu iluzoriu.

Astfel fiind, nici dreptul la apărare al autorului excepției nu este încălcat din moment ce beneficiază de toate garanțiile procesuale disponibile în stadiul procesual în care se află.

În condițiile în care textele legale criticate nu îngrădesc exercitarea vreunui drept sau libertăți fundamentale, rezultă că art. 53 din Constituție nu are incidență în cauză. Totodată, Curtea reține că nici prevederile art. 52 alin. (2) din Constituție nu au incidență în cauză, întrucât textele efectiv criticate reglementează procedura de judecată, și nu modalitatea în care persoana vătămată de o autoritate publică își va realiza dreptul.

Cu privire la solicitarea adresată Curții Constituționale de a se pronunța asupra faptului dacă autoritatea contractantă are dreptul de a alege între procedura administrativ-jurisdicțională și cea judiciară, Curtea reține că stabilirea unei asemenea chestiuni nu intră în competența sa, numai instanțele judecătorești fiind competente să interpreteze și să aplice textul legal în cauză. De altfel, se observă că rațiunea instituirii căilor administrativ-jurisdicționale este aceea de a se repara un eventual prejudiciu cauzat unei persoane de către o autoritate publică. Or, în speță, autoritatea contractantă este chiar o autoritate publică al cărui act este supus contestării și ar fi de neconceput ca aceasta să își conteste propriul actul (decizia de atribuire a lucrărilor sau de descalificare a unui participant etc.) în fața Consiliului. Alta este situația în care autoritatea contractantă ar fi nemulțumită de decizia Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, caz în care acesta are deschisă calea plângerii la curtea de apel competentă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin. (2) și (3), precum și ale

art. 285 alin. (2) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de municipiul Zalău, prin primar, în Dosarul nr. 1.187/33/2008 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 aprilie 2009.