Decizia nr. 607/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) coroborat cu

art. 81 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Yu Shengqiu în Dosarul nr. 3.992/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții Constituționale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, indicând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 5 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3.992/2/2008, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) coroborat cu

art. 81 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Yu Shengqiu într-o cauză de contencios administrativ privind soluționarea unei plângeri formulate împotriva unei decizii de returnare de pe teritoriul României.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate încalcă, pe de o parte, dreptul de proprietate al străinilor beneficiari ai unui drept de ședere temporară acordat în scopul desfășurării de activități comerciale și că, pe de altă parte, sunt lipsite de claritate și precizie, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în sensul că autorul excepției nu a avut o indicare precisă asupra normelor aplicabile în situația sa. Astfel, din motive neimputabile lui, acesta a înregistrat doar o simplă întârziere în demararea procedurii pentru prelungirea dreptului de ședere, iar Oficiul Român pentru Imigrări l-a sancționat nu cu amendă, cum se aștepta, ci cu emiterea unei decizii de returnare de pe teritoriul României, pe motivul șederii devenite ilegale. Textele de lege criticate nu respectă nici principiul proporționalității și încurajează autoritatea competentă să emită decizii arbitrare, prin aceea că nu precizează motivele pentru care este posibilă depășirea perioadei aprobate de ședere. Prin aplicarea măsurii de returnare, în astfel de condiții, se aduc grave prejudicii proprietății cetățeanului străin, acesta realizând investiții importante și activități producătoare de beneficii în perioada șederii sale în România.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile legale criticate nu contravin normelor constituționale și convenționale invocate.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere că textele de lege criticate nu pun în discuție existența dreptului de proprietate invocat și nici nu nesocotesc exigențele specifice normelor juridice privind calitatea legii, stabilite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 11 alin. (1) coroborat cu

art. 81 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România sunt constituționale. Limitele și conținutul dreptului de proprietate sunt, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție, stabilite prin lege, iar legiuitorul este competent să reglementeze cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare ale altor subiecte de drept, în egală măsură ocrotite. Totodată, textele de lege criticate indică într-un mod suficient de clar elementele și condițiile necesare pentru acordarea dreptului solicitat, nerespectarea acestora având, de asemenea, o consecință previzibilă, ce rezultă clar din ansamblul prevederilor ordonanței.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 11 alin. (1) coroborat cu

art. 81 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, având următorul conținut:

- Art. 11: - Dispoziții generale privind șederea străinilor: "(1) Străinii aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere.";

- Art. 81: - Îndepărtarea străinilor de pe teritoriul României:

"(1) Împotriva străinilor care au intrat ilegal, a căror ședere pe teritoriul României a devenit ilegală, a căror viză sau drept de ședere a fost anulat sau revocat, a acelora cărora li s-a refuzat prelungirea dreptului de ședere temporară, a acelora cărora le-a încetat dreptul de ședere permanentă, precum și a foștilor solicitanți de azil Oficiul Român pentru Imigrări poate dispune măsura returnării de pe teritoriul României."

Autorul excepției invocă încălcarea prevederilor art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, coroborat cu dispozițiile art. 1 alin. (1) din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, texte referitoare la protecția proprietății.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că dispozițiile

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România stabilesc regula generală potrivit căreia străinii aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere, regulă ce exprimă condiția legalității șederii străinilor în țara noastră. Dispozițiile art. 81 alin. (1) reglementează posibilitatea Oficiului Român pentru Imigrări de a dispune măsura îndepărtării de pe teritoriul României a străinilor care nu se află sau nu se mai află în stare de legalitate în țara noastră, reprezentând, așadar, consecința concretă a încălcării regulii generale stabilite la art. 11 alin. (1).

Or, Curtea a arătat prin

Decizia nr. 848 din 9 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 14 noiembrie 2007, că cerința legalității prevăzută de art. 11 alin. (1) din ordonanța criticată este o condiție pe deplin justificată de rațiuni de control al fenomenului migraționist și care trebuie privită din prisma prevederilor art. 4 alin. (4) din aceeași ordonanță și ale art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, norme referitoare la obligația respectării legilor, inclusiv de către străini. Mai mult, cu același prilej Curtea a reținut că normele constituționale și convenționale invocate, referitoare la protecția proprietății private, nu sunt incidente în cauză.

Totodată, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 898 din 16 septembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 14 octombrie 2008, Curtea a reținut că nici prevederile

art. 81 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

nu pun în discuție dreptul de proprietate privată și nici garanțiile sale specifice, consacrate de art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție și de art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și că, prin conținutul lor normativ, dispozițiile examinate sunt suficient de clare și precise încât destinatarul lor să își poată adapta comportamentul condițiilor cerut de lege și să înțeleagă consecințele nerespectării ei.

Curtea constată că în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței amintite, astfel că atât soluția, cât și considerentele care au fundamentat-o își mențin valabilitatea.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) coroborat cu

art. 81 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Yu Shengqiu în Dosarul nr. 3.992/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 aprilie 2009.