Decizia nr. 386/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (1), art. 81 alin. (1) și

art. 84 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Gurses Abdurrahman în Dosarul nr. 7.094/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrări, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, arătând, în esență, că textele de lege criticate aduc atingere dreptului de proprietate asupra investițiilor pe care le-a realizat în România.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând cele reținute de Curtea Constituțională în

Decizia nr. 607 din 28 aprilie 2009

și precizând că autorul acesteia reclamă, în principal, probleme referitoare la aplicarea legii în cazul său particular.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 7.094/2/2009, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (1), art. 81 alin. (1) și

art. 84 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Gurses Abdurrahman într-o cauză având ca obiect anularea deciziei de returnare a acestuia de pe teritoriul României.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale

art. 81 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

sunt lipsite de precizie și claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în înțelesul dat de practica jurisprudențială a Curții Europene a Drepturilor Omului. Din acest motiv, Oficiul Român pentru Imigrări a avut posibilitatea ca, pe baza unor criterii aleatorii și arbitrare, să emită împotriva sa o decizie de returnare. Arată că, în aceste condiții, este pus în situația de a suporta prejudicii materiale majore și de a pierde investițiile realizate în România, ceea ce ar conduce la falimentarea societății comerciale la care este asociat unic. Precizează că toate acestea se constituie într-o vătămare gravă a dreptului de proprietate. În ceea ce privește dispozițiile

art. 84 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , susține că acestea contravin art. 16 și art. 21 din Constituție, întrucât nu permit exercitarea niciunei căi de atac împotriva hotărârii pronunțate de instanță.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 11 alin. (1), art. 81 alin. (1) și

art. 84 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Textele criticate au următorul conținut:

- Art. 11 alin. (1): "(1) Străinii aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere."

- Art. 81 alin. (1): "(1) Împotriva străinilor care au intrat ilegal, a căror ședere pe teritoriul României a devenit ilegală, a căror viză sau drept de ședere a fost anulat sau revocat, a acelora cărora li s-a refuzat prelungirea dreptului de ședere temporară, a acelora cărora Ie-a încetat dreptul de ședere permanentă, precum și a foștilor solicitanți de azil Oficiul Român pentru Imigrări poate dispune măsura returnării de pe teritoriul României."

- Art. 84 alin. (1): "(1) Decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel București, în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru Imigrări, sau la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a emis decizia de returnare. Instanța soluționează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanței este irevocabilă."

Din motivarea scrisă a excepției, precum și din susținerile orale ale autorului acesteia, Curtea constată că sunt criticate doar dispozițiile art. 11 alin. (1), art. 81 alin. (1) și art. 84 alin. (1) teza finală, asupra cărora, potrivit jurisprudenței sale, urmează să se pronunțe prin prezenta decizie. În opinia autorului excepției, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 16 care consacră principiul egalității în drepturi, art. 21 privind dreptul la un proces echitabil și art. 44 alin. (1) și (2) referitoare la garantarea și la protecția egală prin lege a proprietății private. De asemenea, invocă și prevederile art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la protecția și garantarea proprietății private.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat cu privire la dispozițiile de lege ce formează obiectul acesteia, din perspectiva unor critici similare. Prin

Decizia nr. 607 din 28 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 17 iunie 2009, Curtea a observat că dispozițiile

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

stabilesc regula generală potrivit căreia străinii aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere, regulă ce exprimă condiția legalității șederii străinilor în țara noastră, iar dispozițiile art. 81 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență reglementează posibilitatea Oficiului Român pentru Imigrări de a dispune măsura îndepărtării de pe teritoriul României a străinilor care nu se află sau nu se mai află în stare de legalitate în țara noastră, reprezentând, așadar, consecința concretă a încălcării regulii generale stabilite la

art. 11 alin. (1). Totodată, prin Decizia nr. 848 din 9 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 14 noiembrie 2007, Curtea a precizat că cerința legalității prevăzută de art. 11 alin. (1) din ordonanța criticată este o condiție pe deplin justificată de rațiuni de control al fenomenului migraționist și care trebuie privită prin prisma prevederilor art. 4 alin. (4) din aceeași ordonanță și ale art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, referitoare la obligația respectării legilor, inclusiv de către străini, normele constituționale și convenționale invocate, referitoare la protecția proprietății private, nefiind incidente în cauză.

De asemenea, prin mai multe decizii, Curtea a constatat constituționalitatea prevederilor

art. 84 alin. (1) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 . În acest sens, spre exemplu, prin

Decizia nr. 1.222 din 5 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 19 noiembrie 2010, Curtea a reținut, în acord cu jurisprudența anterioară, că textul criticat oferă străinului interesat posibilitatea de a contesta în justiție legalitatea și temeinicia deciziei de returnare emise de Oficiul Român pentru Imigrări, cererea sa urmând să fie examinată de o instanță judecătorească independentă și imparțială, caracterul definitiv și irevocabil al hotărârilor pronunțate cu privire la contestațiile formulate împotriva acestor decizii fiind justificat de necesitatea soluționării lor cu celeritate. De altfel, accesul liber la justiție nu presupune accesul la toate structurile judecătorești și la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, dreptul la două grade de jurisdicție fiind garantat, prin art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, exclusiv în materie penală, nicidecum administrativă. Totodată, Curtea a observat că prevederile

art. 84 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

au vocația de a se aplică în mod egal tuturor celor care intră sub incidența acestora, fără privilegii și fără discriminări.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (1), art. 81 alin. (1) și

art. 84 alin. (1) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Gurses Abdurrahman în Dosarul nr. 7.094/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 martie 2011.