Decizia nr. 780/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a) și pct. 6, art. 8, art. 31 și art. 47 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 85/2006 5 aprilie 2006 (prevederi anume) privind procedura insolvenței
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a) și pct. 6,
art. 8, 31 și 47 din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Textila Sinmatex" - S.A. din Pucioasa în Dosarul nr. 7.669/120/2007 al Tribunalului Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal - Judecătorul sindic.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 13 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 7.669/120/2007, Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal - Judecătorul-sindic a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a) și pct. 6,
art. 8, 31 și 47 din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenței. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Textila Sinmatex" - S.A. din Pucioasa în cadrul procedurii insolvenței.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele de lege criticate creează posibilitatea introducerii fără restricții a unor cereri de deschidere a procedurii insolvenței, ceea ce determină instabilitatea economică și eliminarea de pe piață a unor comercianți. De asemenea, consideră că se încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât prin instituirea unor prezumții de insolvență se creează o situație nefavorabilă debitorului care ar trebui să probeze inexistența stării de insolvență. Totodată,
art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006
reprezintă un temei de drept suplimentar, nejustificat, pus la îndemâna creditorului pentru valorificarea drepturilor sale, deși acesta mai are la dispoziție și alte instrumente juridice pentru valorificarea pretențiilor sale, așa cum sunt
Ordonanța Guvernului nr. 5/2001
și prevederile Codului civil. În plus, competențele atribuite judecătorului-sindic au ca rezultat crearea unei instanțe extraordinare, iar existența unei singure căi de atac și interdicția ca instanța de recurs să suspende executarea hotărârii judecătorului-sindic derogă de la normele dreptului comun și încalcă accesul liber la justiție. În sfârșit, arată că dispozițiile
art. 47 din Legea nr. 85/2006
sunt neconstituționale, deoarece prin restrângerea exercițiului dreptului debitorului de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile, cât și prin indisponibilizarea acestora se încalcă principiul libertății comerțului și inviolabilitatea proprietății private.
Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal - Judecătorul-sindic nu a comunicat opinia sa asupra excepției de neconstituționalitate, deși aceasta i-a fost solicitată prin Adresa nr. 3.631 din 5 martie 2009 a Curții Constituționale.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, sens în care invocă considerentele reținute de Curtea Constituțională în jurisprudența sa în materie.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3 pct. 1 lit. a) și pct. 6,
art. 8, 31 și 47 din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările ulterioare.
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
- Art. 3 pct. 1 lit. a) și pct. 6: "1.insolvență este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile:
a) insolvență este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori; [...]
6. prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile;";
- Art. 8: "(1) Curtea de apel va fi instanța de recurs pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11.
(2) Termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.
(3) Recursul va fi judecat de completuri specializate, în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel. Citarea părților în recurs se face potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă. În vederea soluționării recursului, se trimit la curtea de apel, în copie certificată de grefierul-șef al tribunalului, numai actele care interesează soluționarea căii de atac, selectate de judecătorul-sindic. În cazul în care instanța de recurs consideră necesare și alte acte din dosarul de fond, va pune în vedere părților interesate să le depună în copie certificată.
(4) Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, hotărârile judecătorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanța de recurs.
(5) Prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul judecării recursului împotriva următoarelor hotărâri ale judecătorului-sindic:
a) sentința de respingere a contestației debitorului, introdusă în temeiul art. 33 alin. (4);
b) sentința prin care se decide intrarea în procedura simplificată;
c) sentința prin care se decide intrarea în faliment, pronunțată în condițiile art. 107;
d) sentința de soluționare a contestației la planul de distribuire a fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe, introdusă în temeiul art. 122 alin. (3).
(6) Pentru toate cererile de recurs formulate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul-sindic în cadrul procedurii se constituie un singur dosar.
(7) Prin derogare de la
art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în situația în care dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă au făcut obiectul cel puțin al unei decizii pronunțate de Curtea Constituțională.";
- Art. 31: "(1) Orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:
a) cuantumul și temeiul creanței;
b) existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;
c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;
d) declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare.
(2) Creditorul va anexa documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții.
(3) Dacă între momentul înregistrării cererii de către un creditor și cel al judecării acestei cereri sunt formulate cereri de către alți creditori împotriva aceluiași debitor, tribunalul va verifica, din oficiu, la data înregistrării, existența dosarului pe rol, va dispune conexarea acestora și va stabili îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creanțelor, în raport cu valoarea însumată a creanțelor tuturor creditorilor care au formulat cereri și cu respectarea valorii-prag prevăzute de prezenta lege.
(4) Dacă există o cerere de deschidere a procedurii insolvenței formulată de către debitor și una sau mai multe cereri formulate de creditori, nesoluționate încă, toate cererile de deschidere a procedurii se conexează la cererea formulată de debitor.
(5) Dacă s-a deschis o procedură într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu același obiect, vor fi conexate la același dosar."
Articolul 47
: "(1) Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare - constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea -, dacă acesta nu și-a declarat, în condițiile art. 28 alin. (1) lit. h) sau, după caz, art. 33 alin. (6), intenția de reorganizare.
(2) Cu excepția cazurilor prevăzute expres de lege, prevederile alin. (1) sunt aplicabile și bunurilor pe care debitorul le-ar dobândi ulterior deschiderii procedurii.
(3) Judecătorul-sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului odată cu desemnarea unui administrator judiciar, indicând totodată și condiția de exercitare a conducerii debitorului de către acesta.
(4) Dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se dispune începerea falimentului.
(5) Creditorii, comitetul creditorilor ori administratorul judiciar pot oricând adresa judecătorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, având ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilității de realizare a unui plan rațional de activitate.
(6) Judecătorul-sindic va examina, în termen de 15 zile, cererea prevăzută la alin. (5), într-o ședință la care vor fi citați administratorul judiciar, comitetul creditorilor și administratorul special.
(7) De la data intrării în faliment, debitorul va putea desfășura doar activitățile ce sunt necesare derulării operațiunilor lichidării."
Autorul excepției consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituție: art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor și a îndatoririlor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) și (2) referitoare la garantarea dreptului de proprietate și ocrotirea proprietății private, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 126 privind instanțele judecătorești, art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protejarea concurenței loiale și crearea condițiilor favorabile pentru valorificarea tuturor factorilor de producție și art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietății private.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate în raport cu aceleași prevederi constituționale și critici identice celor formulate în prezenta cauză.
Astfel, prin
Decizia nr. 805 din 9 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 995 din 13 decembrie 2006, Curtea a respins criticile de neconstituționalitate privind încălcarea libertății economice și a dreptului de proprietate, pentru considerentele acolo menționate.
În același mod a procedat Curtea, prin considerentele Deciziei nr. 1.138 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, și în ceea ce privește criticile de neconstituționalitate raportate la prevederile art. 16 și 21 din Constituție.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluțiile și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
În ceea ce privește dispozițiile art. 15 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că acestea, prin conținutul lor, nu au incidență în cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a) și pct. 6, art. 8, art. 31 și
art. 47 din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Textila Sinmatex" -S.A. din Pucioasa în Dosarul nr. 7.669/120/2007 al Tribunalului Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal - Judecătorul sindic.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 mai 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.