Decizia nr. 839/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 28/2007 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 19/2002 privind unele măsuri pentru constituirea și utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului, și pentru vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat"
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 28/2007 31 ianuarie 2007 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 19/2002 privind unele măsuri pentru constitui…
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
Ordonanței Guvernului nr. 28/2007
pentru modificarea
Ordonanței Guvernului nr. 19/2002
privind unele măsuri pentru constituirea și utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului, și pentru vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat", excepție ridicată de Silvana Constantinescu în Dosarul nr. 35.537/3/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 9 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 35.537/3/2007, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței Guvernului nr. 28/2007
pentru modificarea
Ordonanței Guvernului nr. 19/2002
privind unele măsuri pentru constituirea și utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului, și pentru vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat", excepție invocată de Silvana Constantinescu într-o cauză având ca obiect o acțiune în contencios administrativ.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile
Ordonanței Guvernului nr. 28/2007
contravin dispozițiilor
art. 1 alin. (3) ,
art. 16 alin. (1) ,
art. 44 alin. (1) și (2) ,
art. 47 alin. (1)
și
art. 135 alin. (2) din Constituție , deoarece faptul că locuințele închiriate "fac obiect al proprietății private a statului ori că ele se află în administrarea Regiei Autonome «Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat» nu justifică reglementarea vânzării acestora în mod diferit față de locuințele proprietatea statului sau a unor societăți comerciale, care se vând chiriașilor". În jurisprudența Curții Constituționale s-a stabilit că legislația privitoare la vânzarea locuințelor ocupate de chiriași nu încalcă dispozițiile
art. 44 din Constituție , potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege, și nici dispozițiile
art. 47 alin. (1)
și
art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție
referitoare la obligația statului de a asigura creșterea calității vieții și de a lua măsuri de protecție socială. Or, ordonanța criticată este contrară acestor dispoziții constituționale, precum și dispozițiilor
art. 1 alin. (3) din Constituție , întrucât nu conține norme de justiție socială.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul acesteia îl constituie dispozițiile
Ordonanței Guvernului nr. 28/2007
pentru modificarea
Ordonanței Guvernului nr. 19/2002
privind unele măsuri pentru constituirea și utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului, și pentru vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 2 februarie 2007. Curtea urmează să examineze această ordonanță așa cum a fost aprobată prin
Legea nr. 229/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 5 noiembrie 2008.
Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale ale
art. 1 alin. (3)
referitoare la statul român, ale
art. 16 alin. (1) și (2)
referitoare la egalitatea în drepturi, ale
art. 44 alin. (1) și (2)
referitoare la dreptul de proprietate privată, ale
art. 47
referitoare la nivelul de trai, ale
art. 57
referitoare la exercitarea drepturilor și a libertăților și ale
art. 135 alin. (2) lit. f)
referitoare la economia României.
Examinând excepția, Curtea constată că în jurisprudența sa a mai efectuat controlul de constituționalitate asupra unor dispoziții cuprinse în Legea de aprobare a
Ordonanței Guvernului nr. 28/2007 , pronunțând
Decizia nr. 38 din 30 ianuarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 15 februarie 2008.
Prin această decizie, a fost soluționată sesizarea formulată de un număr de 70 de deputați privind neconstituționalitatea
art. 18^1 din Legea nr. 229/2008
privind aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 28/2007 , potrivit căruia deținătorii, persoane fizice sau juridice, care foloseau imobilele prevăzute la
art. 11 din Ordonanța Guvernului nr. 19/2002
și aveau toate taxele aferente folosirii imobilului plătite integral puteau să cumpere acest imobil prin negociere directă.
Articolul 11
alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 19/2002
prevede că "Imobilele, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome «Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat» care au situația juridică clarificată și nu sunt grevate de sarcini, pot fi vândute potrivit prevederilor prezentei ordonanțe", iar
art. 11 alin. (2)
din același act normativ statuează: "în sensul prezentului capitol, prin imobile se înțeleg construcțiile care au altă destinație decât aceea de locuință, precum și terenurile".
Autorii sesizării au apreciat că dispozițiile
art. 18^1 din Legea nr. 229/2008
privind aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 28/2007
sunt contrare dispozițiilor
art. 16 alin. (1) din Constituție , întrucât prin evitarea vânzării la licitație a imobilelor se instituie o măsură discriminatorie față de toate celelalte persoane care, potrivit dreptului comun, au acest drept, creând astfel un regim privilegiat pentru persoanele fizice și juridice de drept privat care foloseau la data apariției
Ordonanței Guvernului nr. 28/2007
aceste imobile.
Cu prilejul examinării criticii de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a statuat, invocând atât practica sa, cât și practica Curții Europene a Drepturilor Omului, că "principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, consacrat de
art. 16 alin. (1) , ce se corelează cu prevederile cuprinse în
art. 14 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu înseamnă că reglementarea trebuie să fie uniformă, așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit, justificat în mod obiectiv și rațional".
Cu același prilej, Curtea, examinând și politica legiuitorului român în domeniul vânzării de locuințe construite de stat, a reținut că "legiuitorul român a reglementat vânzarea-cumpărarea locuințelor construite din fondurile statului, deținute de chiriași, prin norme cu caracter social, fiind exceptate de la aplicarea prevederilor
art. 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 85/1992 , locuințele care depășesc suprafețele maxime prevăzute în actele normative în baza cărora s-au executat locuințele din fondurile statului, precum și locuințele de protocol care au servit sau servesc demnitarilor sau altor persoane alese sau numite în funcții drept locuințe pe durata exercitării funcției, chiar dacă acestea sunt scoase ulterior din evidența locuințelor de protocol, al căror regim juridic a fost stabilit prin
și detaliat prin
Ordonanța Guvernului nr. 19/2002 ".
Din examinarea comparativă a acestor dispoziții, Curtea a concluzionat cu acel prilej că legiuitorul a reglementat în mod distinct regimul juridic al locuințelor de protocol, proprietate publică a statului, față de cel al locuințelor proprietate privată a statului, constatând însă că din această ultimă categorie pot face parte și locuințele de protocol al căror regim juridic de proprietate publică a fost schimbat în cel de proprietate privată prin hotărâri ale Guvernului, așa cum prevăd dispozițiile
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998
privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Așadar, trecerea acestor locuințe din categoria locuințelor de protocol proprietate publică și care nu pot fi înstrăinate în categoria locuințelor proprietate privată a statului și care pot fi înstrăinate nu poate justifica aplicarea regimului juridic al prevederilor anterioare -
și
- întrucât foștii chiriași, cumpărători ai locuințelor construite din fondurile statului, le-au cumpărat în condițiile unor acte normative de aplicabilitate generală, pe când deținătorii locuințelor de protocol, trecute mai apoi din proprietatea publică a statului în proprietatea privată a statului, au dobândit calitatea de chiriași fie ca urmare a alegerii lor într-o demnitate publică sau a numirii în funcții publice, numai pe durata exercitării acestora, fie în baza unui act de folosire a locuințelor la care nu aveau dreptul, legea neprevăzând o altă cale legală de a închiria aceste locuințe.
Prin urmare, posibilitatea de a cumpăra astfel de locuințe prin negociere directă creează, în favoarea deținătorilor lor - demnitari, înalți funcționari publici, ori chiriași fără temei legal - un privilegiu nejustificat, obiectiv și rațional față de celelalte persoane care ar dori să le cumpere, poziția socială a acestor deținători nereclamând o măsură cu caracter social din partea statului.
Față de toate aceste considerente, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile referitoare la "vânzarea prin negociere directă" din art. 13, prevăzut la art. I pct. 3, și dispozițiile cuprinse la art. I pct. 6 referitoare la
art. 18^1 din Legea privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 28/2007
sunt neconstituționale.
În cauza de față, Curtea constată că motivele de neconstituționalitate invocate tind să lipsească de eficiență tocmai
Decizia Curții Constituționale nr. 38 din 30 ianuarie 2008 , prin care prevederile
art. 18^1 din Ordonanța Guvernului nr. 28/2007 , care dădeau posibilitatea vânzării prin negociere directă către chiriași a fostelor locuințe de protocol trecute ulterior din proprietate publică a statului în proprietate privată a acestuia, au fost declarate neconstituționale și eliminate din cuprinsul
Ordonanței Guvernului nr. 28/2007 .
Analizând susținerile autoarei excepției, Curtea constată că aceasta critică
Ordonanța Guvernului nr. 28/2007
tocmai prin prisma faptului că "nu conține norme de justiție socială".
Or, tocmai acest aspect a fost avut în vedere de Curtea Constituțională în pronunțarea
Deciziei nr. 38 din 30 ianuarie 2008 , decizie în care s-a statuat că "poziția socială a demnitarilor și a înalților funcționari publici nu reclamă o măsură cu caracter social din partea statului".
Pentru considerentele exprimate mai sus, Curtea constată că actul normativ criticat este în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
Ordonanței Guvernului nr. 28/2007
pentru modificarea
Ordonanței Guvernului nr. 19/2002
privind unele măsuri pentru constituirea și utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului, și pentru vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat", excepție ridicată de Silvana Constantinescu în Dosarul nr. 35.537/3/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 iunie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.