Decizia nr. 1054/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 27, 28 și 29 din Decretul-lege nr. 115/1938

pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, excepție ridicată de Maria Totelecan în Dosarul nr. 2.497/325/2008 al Tribunalului Timiș - Secția civilă, de Dumitru Sandu și Teodora Sandu în Dosarul nr. 16.062/325/2007 al Tribunalului Timiș - Secția civilă și de Florian Precup în Dosarul nr. 11.492/271/2006 al Curții de Apel Oradea - Secția civilă mixtă.

La apelul nominal răspunde autorul excepției Maria Totelecan, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Din oficiu, Curtea pune în dezbatere problema conexării dosarelor nr. 717D/2009, nr. 719D/2009 și nr. 862D/2009 înregistrate pe rolul său, având în vedere că obiectul excepțiilor de neconstituționalitate este asemănător.

Autorul excepției prezent este de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexării dosarelor.

Reținând identitatea de obiect, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 719D/2009 și nr. 862D/2009 la Dosarul nr. 717D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, partea prezentă solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.497/325/2008, Tribunalul Timiș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938

pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare.

Prin Încheierea din 16 decembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 16.062/325/2007, Tribunalul Timiș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 27, art. 28 și

art. 29 din Decretul-lege nr. 115/1938

pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare.

Prin Încheierea din 24 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 11.492/271/2006, Curtea de Apel Oradea - Secția civilă mixtă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 27 și

art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938

pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare.

Excepțiile au fost ridicate de Maria Totelecan, de Dumitru Sandu și Teodora Sandu și de Florian Precup în cauze ce au ca obiect acțiuni în uzucapiune.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, similară în cele 3 dosare conexate, autorii acesteia susțin că

art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938

impune drept condiție a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune o posesie a bunului de 20 de ani "după moartea proprietarului înscris în cartea funciară". Arată astfel că prin aplicarea prevederilor

Decretului-lege nr. 115/1938

în privința dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară se creează o discriminare pentru cetățenii din zonele în care există implementat sistemul de carte funciară și cărora li se aplică prevederile acestui act normativ, față de cetățenii din celelalte zone ale țării care pot dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune dacă exercită o posesie utilă pe o perioadă de 10-20 de ani, respectiv 30 de ani, fără a fi relevantă situația fostului proprietar, respectiv dacă este decedat sau nu. Susțin că posibilitatea cetățenilor români din Transilvania de a dobândi un drept de proprietate prin uzucapiune este limitată raportat la cetățenii din celelalte provincii istorice ale României. Totodată, arată că dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară nu se poate face asupra bunurilor statului. Consideră că prevederile de lege criticate sunt contrare și dispozițiilor constituționale referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată. Invocă Hotărârea J.A.Pye (Oxford) Ltd contra Marii Britanii, din 30 august 2007, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut faptul că instituția uzucapiunii nu încalcă dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Tribunalul Timiș - Secția civilă, exprimându-și opinia, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile criticate se aplică diferit unor subiecte de drept aflate în situații diferite, în funcție de locul situării imobilului, iar nu în funcție de persoana vreuneia dintre părți. Condițiile speciale cerute de legiuitor în regiunile de carte funciară, pentru a deveni incidentă uzucapiunea, ca mod originar de dobândire a proprietății, bazată, în principal, pe faptul posesiei generatoare de efecte juridice, au fost determinate tocmai de împrejurarea că, prin cartea funciară, ca sistem real de publicitate bazat pe identitatea topografică a imobilelor, era asigurată funcția de publicitate și opozabilitate, alături de efectul constitutiv de drepturi al înscrierilor, ceea ce, intrând în contradicție cu cerința posesiei utile, de a poseda imobilul sub nume de proprietar, a reclamat instituirea de condiții speciale, cerute de lege, pentru a uzucapa în regiunile unde funcționa acest sistem de publicitate imobiliară. Consideră că nu se încalcă nici dispozițiile art. 44 din Constituție, de vreme ce garantarea dreptului de proprietate privată operează în raporturile pe verticală și este, din punct de vedere substanțial public sau privat, un scut protector împotriva eventualelor abuzuri din partea autorităților publice. Totodată, arată că problema incidenței în teritoriul pe care este situat imobilul în litigiu a unor reglementări dintr-o lege sau alta se rezolvă prin aplicarea principiilor vizând aplicarea legii în timp și spațiu.

Curtea de Apel Oradea - Secția civilă mixtă apreciază ca fondată excepția de neconstituționalitate. Arată că limitarea posibilității dobândirii dreptului de proprietate prin prescripție achizitivă, pentru cetățenii cărora li se aplică prevederile

Decretului-lege nr. 115/1938 , raportat la situația celor cărora li se aplică dispozițiile Codului civil, reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 16 din Constituție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate din

Decretul-lege nr. 115/1938

sunt constituționale. În acest sens, reține ceea ce a statuat Curtea Constituțională în

deciziile nr. 653/2008

și nr. 23/2009, și anume faptul că aceste prevederi sunt norme prin care legiuitorul a stabilit un regim diferit în materia publicității bunurilor imobile, pe criteriul apartenenței la spațiul care a fost guvernat de un sistem legislativ diferit față de cel românesc, și, de asemenea, că prin

art. 69 alin. (2) din Legea nr. 7/1996

s-a prevăzut că numai la finalizarea lucrărilor cadastrale și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întregul teritoriu administrativ al unui județ își încetează aplicabilitatea

Decretul-lege nr. 115/1938 , iar în conformitate cu dispozițiile alin. (3) al aceluiași articol, doar ca urmare a definitivării cadastrului la nivelul întregii țări se abrogă acest decret. Consideră că prevederile criticate nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16, art. 20 alin. (1) și (2) și art. 44 alin. (1) și (2).

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 27 ,

art. 28

și

art. 29 din Decretul-lege nr. 115/1938

pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938, având următorul conținut:

- Art. 27: "În cazul când s-au înscris, fără cauză legitimă, drepturi reale, care pot fi dobândite în temeiul uzucapiunii, ele vor rămâne valabil dobândite dacă titularul dreptului le-a posedat cu bună-credință, potrivit legii, timp de 10 ani.";

- Art. 28: "(1) Cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat.

(2) De asemenea, va putea cere înscrierea dreptului său, cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, socotiți de la înscrierea în cartea funciară a declarațiunii de renunțare la proprietate.";

- Art. 29: "Regulile privitoare la prescripție se vor aplica prin asemănare la socotirea termenelor de uzucapiune, precum și la întreruperea și suspendarea ei."

Autorii excepției invocă dispozițiile constituționale ale art. 16 privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, ale art. 20 alin. (1) și (2) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 44 alin. (1) și (2) privind garantarea dreptului de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele: