Decizia nr. 205/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938

pentru unificarea dispozițiilor referitoare la cărțile funciare, excepție ridicată de Viorica Barko în Dosarul nr. 1.727/R/2001 al Curții de Apel Brașov.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând ca dispozițiile atacate nu contravin prevederilor constituționale, întrucât în istoria statului român au mai existat norme legale aplicabile pe o anumită parte a teritoriului național, fără ca prin aceasta să fie afectat caracterul unitar al statului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 6 decembrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 1.727/R/2001, Curtea de Apel Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938

pentru unificarea dispozițiilor referitoare la cărțile funciare, excepție ridicată de Viorica Barko într-un proces civil având ca obiect constatarea dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca textul de lege criticat nu se mai aplica, având în vedere adoptarea legii cadastrului și a publicității imobiliare. În opinia sa posibilitatea existenței în România, ca stat unitar, a unor dispoziții legale aplicabile exclusiv în anumite zone teritoriale, în timp ce în celelalte zone se aplică, în aceeași materie, alte prevederi legale, contravine dispozițiilor art. 1 alin. (1) și ale art. 16 alin. (1) din Constituție.

Curtea de Apel Brașov apreciază ca excepția ridicată este neîntemeiată, arătând ca dispoziția legală atacată este constituțională, fiind consecința perpetuarii temporare a sistemului anterior de publicitate imobiliară bazat pe cărțile funciare. Se arata ca

Legea nr. 7/1996

condiționeaza abrogarea

Decretului-lege nr. 115/1938

de finalizarea lucrărilor cadastrale și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întregul teritoriu administrativ al unui județ. Or, în județul Brașov lucrările cadastrale încă nu s-au finalizat.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul considera ca excepția este neîntemeiată, precizând ca în România au existat și mai exista norme legale aplicabile doar pe o anumită parte a teritoriului național, ca de exemplu Legea LX/1881 privitoare la executarea silită imobiliară în Transilvania,

Legea nr. 84/1992

privind regimul zonelor libere,

Legea nr. 151/1998

privind dezvoltarea regionala în România, iar aceasta situație nu afectează caracterul unitar al statului. Se arata în continuare ca textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât instituie același tratament juridic pentru anumite categorii de cetățeni aflați în situații identice.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Textul

art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938

pentru unificarea dispozițiilor referitoare la cărțile funciare, care face obiectul excepției de neconstituționalitate, este următorul: "Cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 de ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat.

De asemenea, va putea cere înscrierea dreptului sau, cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 de ani, socotiți de la înscrierea în cartea funciară."

Autorul excepției susține ca posibilitatea existenței în România, ca stat unitar, a unor dispoziții legale aplicabile exclusiv în anumite zone teritoriale, în timp ce în celelalte zone se aplică, în aceeași materie, alte prevederi legale, contravine dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil", și ale art. 16 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".

Examinând criticile de neconstituționalitate, Curtea constata ca sunt neintemeiate pentru considerentele ce urmează.

În istoria statului unitar român au existat și mai exista norme legale aplicabile doar pe o anumită parte a teritoriului național.

Existenta unor acte normative aplicabile numai în anumite zone ale tarii nu este de natura sa afecteze caracterul unitar al statului, ci pune numai problema aplicării în spațiu a respectivelor acte. Unificarea legislației, realizată prin extinderea legilor din Vechiul Regat pe întregul cuprins al tarii, a înlăturat conflictele interprovinciale de legi.

Legea nr. 7/1996

pune capăt unei asemenea situații, și anume aplicării unor reglementări legale diferite, pe de o parte, în Transilvania, iar pe de altă parte, în Vechiul Regat, în ceea ce privește publicitatea imobiliară, realizată prin sistemul de carte funciară și, respectiv, prin registrele de transcripțiuni și inscriptiuni. Ca efect al aplicării

Legii nr. 7/1996

este în curs de realizare unificarea legislativă a regimului de publicitate imobiliară; acest regim urmează să se aplice pe întregul teritoriu, dar, datorită complexității condițiilor tehnice, nu dintr-o dată, ci treptat. Esențial în aceasta materie este faptul ca, în ceea ce privește coexistenta în spațiu a doua ori chiar a mai multe reglementări legale, exista o singura autoritate legiuitoare de la care emana acestea, nefiind vorba despre un conflict de suveranitate - care privește dreptul internațional public - și nici despre existenta unor reglementări multiple într-un stat federal.

Decretul-lege nr. 115/1938 , care consacra principiul efectului constitutiv de drept real al înscrierii în cartea funciară, se mai aplica temporar, urmând să își înceteze aplicabilitatea, potrivit dispozițiilor

art. 72 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , după definitivarea lucrărilor cadastrale și a registrelor de publicitate imobiliară la nivelul întregii tari.

De altfel, cu privire la problemele de principiu ridicate de excepția de neconstituționalitate ce face obiectul prezentului dosar Curtea Constituțională s-a pronunțat în același sens prin Decizia nr. 176 din 16 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 14 februarie 2000.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate privind încălcarea art. 16 din Constituție, Curtea constata ca aceasta nu poate fi primită.

Aplicarea concomitenta a celor două reglementări, cărțile funciare și registrele de transcripțiuni și inscriptiuni, nu demonstreaza existenta unei discriminări între cetățeni. Aceasta întrucât coexistenta temporară a unor reglementări ce reflecta rezultatul unei evolutii istorice se aplică în mod egal tuturor cetățenilor, iar nu în funcție de persoana uneia sau a celeilalte părți într-un act juridic prin care se transmit drepturi reale imobiliare, determinant fiind doar locul situarii imobilului. De altfel, chiar dacă s-ar fi aplicat criteriul domiciliului dobânditorului, tot n-ar fi putut fi vorba despre o discriminare, dat fiind ca acest criteriu i-ar fi avut în vedere în mod egal pe toți cei care dobândesc drepturi reale imobiliare. Or, Curtea Constituțională a stabilit, cu titlu de principiu, ca egalitatea în drepturi a cetățenilor nu este cu nimic afectată atunci când legea se aplică diferit unor subiecte de drepturi și obligații aflate în situații diferite.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938

pentru unificarea dispozițiilor referitoare la cărțile funciare, excepție ridicată de Viorica Barko în Dosarul nr. 1.727/R/2001 al Curții de Apel Brașov.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 iulie 2002.