Decizia nr. 1175/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Dan Ioan în Dosarul nr. 5.699/97/2008 al Tribunalului Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Arată în acest sens că dispozițiile

art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății nu încalcă accesul liber la justiție, dreptul la ocrotirea sănătății și nici principiul așezării juste a sarcinilor fiscale, acestea stabilind modalitatea de calcul al contribuției lunare bănești a asiguraților la fondul de asigurări de sănătate, fără a avea legătură cu normele constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 17 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 5.699/97/2008, Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor " art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, raportat la dispozițiile

art. 34 alin. (1) și (3)

și

art. 56 alin. (2) din Constituția României ".

Excepția a fost ridicată de Dan Ioan într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în anulare a unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile

art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006

încalcă dispozițiile

art. 34 alin. (1) și (3)

și ale

art. 56 alin. (2) din Constituție , deoarece obligă persoana care realizează venituri atât din contract de muncă, cât și ca persoană fizică autorizată să plătească lunar contribuția la fondul de asigurări sociale de sănătate și pentru veniturile realizate în această ultimă calitate, ceea ce echivalează cu o dublă taxare. Atât timp cât aceeași persoană plătește contribuția respectivă în calitate de salariat, textul legal criticat este neconstituțional, având în vedere că "ea nu va primi de la statul român îngrijiri medicale duble". Totodată, norma juridică atacată cuprinde o serie de neconcordanțe și contradicții, care înfrâng principiile clarității și previzibilității legii, contrar principiului accesului liber la justiție, consacrat de

art. 21 din Constituție .

Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece autorul acesteia propune, de fapt, o altă interpretare a textului de lege criticat.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată în raport cu prevederile

art. 21 din Constituție , deoarece dispozițiile legale criticate sunt suficient de clare și precise încât destinatarul lor să își poată adapta comportamentul la condițiile cerute de lege și să înțeleagă consecințele nerespectării ei. În raport cu

art. 34 alin. (1) și (3)

și

art. 56 alin. (2) din Constituție , Guvernul consideră că excepția este inadmisibilă, astfel cum, prin

Decizia nr. 469/2006 , Curtea Constituțională a respins o excepție similară.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că dispozițiile

art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 , modificată și completată, sunt constituționale, indicând în acest sens considerentele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 539/2006 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 54 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 484 din 30 iunie 2008. Textul de lege criticat are următoarea redactare: "(3) În cazul persoanelor care realizează în același timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a)-e), alin. (21) și la art. 213 alin. (2) lit. h), contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri."

Autorul excepției de neconstituționalitate invocă prevederile constituționale ale

art. 21

- Accesul liber la justiție,

art. 34 alin. (1) și (3)

referitoare la dreptul la ocrotirea sănătății și ale

art. 56 alin. (2)

conform cărora "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale".

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată, deoarece critici de neconstituționalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză au mai fost analizate de Curtea Constituțională, prin prisma acelorași texte fundamentale invocate și în prezenta cauză. Cu privire la modalitatea de calcul al contribuției lunare la fondul de asigurări sociale de sănătate, considerată ca fiind injustă prin raportare la veniturile obținute, Curtea a reținut, prin

Decizia nr. 539 din 27 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 1 august 2006, că "este firesc ca valoarea contribuției să difere de la persoană la persoană, în funcție de cuantumul veniturilor realizate. Această diferență este rezonabilă și justificată de situația obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari față de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum și de principiul solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurărilor sociale de sănătate". De asemenea, Curtea a reținut, cu același prilej, că "principiul constituțional al așezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferențierea contribuției persoanelor care realizează venituri mai mari. De altfel, cota de contribuție, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv, astfel că diferența valorică a contribuției este determinată de nivelul diferit al venitului".

Având în vedere că, față de natura criticilor de neconstituționalitate examinate prin decizia menționată, nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea soluției de respingere a excepției de neconstituționalitate, pronunțată în baza argumentelor mai sus arătate, Curtea constată că aceeași soluție se impune și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d ) și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Dan Ioan în Dosarul nr. 5.699/97/2008 al Tribunalului Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 septembrie 2009.