Decizia nr. 1120/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 286^1 din Legea nr. 297/2004

privind piața de capital, excepție ridicată de Cătălin Constantin Chelu în Dosarul nr. 7.662/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, considerând că dispozițiile criticate, prin instituirea obligației de înstrăinare a acțiunilor care depășesc limita de deținere, afectează însăși substanța dreptului de proprietate al persoanei deținătoare. Legislația Uniunii Europene prevede că măsură de protecție a investitorilor obligativitatea efectuării ofertei publice obligatorii în cazul atingerii unui anumit nivel de deținere. Astfel, art. 5 din Directiva 2004/25 instituie recomandarea ca persoana care dorește preluarea unei companii să fie obligată să efectueze oferta publică adresată tuturor acționarilor și pentru toate deținerile acestora, recomandare introdusă și în

Legea nr. 297/2004 , care este aplicabilă și în cazul societăților de investiții financiare. Or,

art. 286^1 din Legea nr. 297/2004

nu respectă aceste cerințe și nici nu prevede o indemnizație pentru pierderea suferită de către investitori.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 7.662/2/2008, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 286^1 din Legea nr. 297/2004

privind piața de capital, excepție ridicată de Cătălin Constantin Chelu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate instituie o limitare a dreptului de proprietate ce operează asupra tuturor atributelor sale, existența pragului de deținere de 1% afectând deopotrivă dreptul de folosință, dreptul de a culege fructele și dreptul de dispoziție al titularului. Totodată, dreptul de dispoziție asupra acțiunilor și libertatea de a contracta sunt puternic afectate de alin. (4) al art. 286^1 , prin stabilirea unei limite a dreptului de proprietate privată asupra acțiunilor unei societăți comerciale care contravine art. 44 alin. (1) din Constituție, nicio rațiune de oportunitate sau de asigurare a protecției anumitor investitori neputând justifica această încălcare. Astfel, dreptul de dispoziție își găsește o dublă limitare în dispozițiile legale criticate: pe de o parte, există interdicția de a exercita dreptul de dispoziție prin achiziționarea de acțiuni ale societăților de investiții peste limita prevăzută de lege, și, pe de altă parte, se instituie obligația de a vinde acele acțiuni care depășesc pragul de deținere de 1%, în termen de 3 luni de la depășirea acestui nivel de deținere.

De asemenea, susține că legislația Uniunii Europene prevede că măsură de protecție a investitorilor obligativitatea efectuării ofertei publice obligatorii în cazul atingerii unui anumit nivel de deținere. Astfel, art. 5 din Directiva 2004/25 instituie recomandarea ca persoana care dorește preluarea unei companii să fie obligată să efectueze oferta publică adresată tuturor acționarilor și pentru toate deținerile acestora, recomandare introdusă și în

Legea nr. 297/2004 , care este aplicabilă și în cazul societăților de investiții financiare.

Prevederile de lege criticate contravin și dispozițiilor art. 45 din Constituție, încălcând libertatea economică a acționarilor societăților de investiții financiare, prin limitarea accesului la desfășurarea unei activități cu caracter comercial.

În concluzie, susține că nu pot fi incidente dispozițiile art. 53 din Constituție, deoarece restrângerea dreptului de proprietate și a libertății economice nu se încadrează în niciuna din ipotezele prevăzute de acest text constituțional.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază excepția ca fiind neîntemeiată. Limitarea dreptului este proporțională cu scopul urmărit, și anume asigurarea respectării legii, pe de o parte, și împiedicarea preluării ostile, folosirea unor strategii netransparente și păstrarea caracterului de organisme de plasament colectiv al S.I.F.-urilor, pe de altă parte. Nu se poate reține că dispozițiile criticate încalcă voința acționarilor, deoarece reclamantul, împreună cu un număr limitat de acționari, nu reprezintă întregul acționariat al S.I.F.-urilor.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 286^1 din Legea nr. 297/2004

privind piața de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004, dispoziții introduse prin

Ordonanța Guvernului nr. 41/2005

privind reglementarea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 28 iulie 2005, și modificate prin art. unic pct. 8 din Legea nr. 97/2006 pentru aprobarea acestei ordonanțe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 2 mai 2006.

În prezent, textul de lege criticat are următoarea redactare:

"(1) Orice persoană poate dobândi cu orice titlu sau poate deține, singură ori împreună cu persoanele cu care acționează în mod concertat, acțiuni emise de către societățile de investiții financiare rezultate din transformarea fondurilor proprietății private, dar nu mai mult de 1% din capitalul social al societăților de investiții financiare.

(2) Exercițiul dreptului de vot este suspendat pentru acțiunile deținute de acționarii care depășesc limitele prevăzute la alin. (1).

(3) Persoanele menționate la alin. (1) au obligația ca la atingerea pragului de 1% să informeze în maximum 3 zile lucrătoare societatea de investiții financiare, C.N.V.M. și piața reglementată pe care sunt tranzacționate respectivele acțiuni.

(4) În termen de 3 luni de la data depășirii limitei de 1% din capitalul social al societăților de investiții financiare, acționarii aflați în această situație sunt obligați să vândă acțiunile care depășesc limita de deținere.

(5) C.N.V.M. va emite reglementări pentru aplicarea prezentului articol."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că au fost încălcate dispozițiile constituționale cuprinse în art. 44 privind garantarea proprietății private, art. 45 referitoare la libertatea economică și în art. 53 privitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că asupra constituționalității dispozițiilor criticate s-a pronunțat recent prin Decizia nr. 1.068 din 14 iulie 2009, încă nepublicată.

Cu acel prilej, Curtea a constatat următoarele:

Potrivit dispozițiilor de lege criticate, orice persoană poate dobândi cu orice titlu sau poate deține, singură ori împreună cu persoanele cu care acționează în mod concertat, acțiuni emise de către societățile de investiții financiare rezultate din transformarea Fondurilor Proprietății Private, dar nu mai mult de 1% din capitalul social al societăților de investiții financiare. Acest prag maxim de deținere de acțiuni ale unei societăți de investiții financiare a fost introdus de către legiuitor din rațiuni ce țin de interesul public deosebit acordat acțiunilor emise de societățile de investiții financiare, societăți care - potrivit

art. 1 din Legea nr. 133/1996

pentru transformarea Fondurilor Proprietății Private în societăți de investiții financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 1 noiembrie 1996 - provin din fostele Fonduri ale Proprietății Private și funcționează ca societăți comerciale pe acțiuni.

Curtea constată că societățile de investiții financiare nu pot fi considerate simple societăți comerciale pe acțiuni, astfel cum le califică în mod eronat autorul excepției de neconstituționalitate, întrucât au fost constituite prin voința legiuitorului, din transformarea Fondurilor Proprietății Private, acționarii nefiind animați de affectio societatis, au un obiect de activitate strict prevăzut de lege, sunt organisme de plasament colectiv care emit acțiuni nominative și le distribuie cetățenilor care au optat pentru schimbul titlurilor de privatizare la Fondurile Proprietății Private, iar majorarea capitalului lor social se poate realiza numai prin oferta publică de acțiuni.

Pe de altă parte, Curtea constată că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, atât conținutul, cât și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, putând institui anumite limite pentru apărarea intereselor sociale și economice generale sau pentru apărarea drepturilor altor persoane. În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, care, prin

Decizia nr. 515/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 28 iunie 2007, respingând excepția de neconstituționalitate a altor dispoziții din Legea privind piața de capital, a stabilit că, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, legiuitorul are competența de a stabili limitele dreptului de proprietate, iar, în considerarea acestei competențe, anumite prevederi din

Legea nr. 297/2004 , constatate ca fiind constituționale, au instituit limite ale dreptului de dispoziție în privința acțiunilor deținute la o societate comercială.

Având în vedere toate aceste considerente, Curtea constată că impunerea prin lege a unui prag maxim de deținere de acțiuni la societățile de investiții financiare rezultate din transformarea fondurilor proprietății private nu este de natură să contravină prevederilor art. 44 din Constituție.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor alin. (4) al art. 286^1 din Legea privind piața de capital, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată, deoarece obligația de a vinde acțiunile ce depășesc pragul de 1% din capitalul social al unei societăți de investiții financiare, prag impus de lege, reprezintă o sancțiune a nerespectării unei dispoziții legale și nicidecum o nesocotire a dreptului de proprietate privată, garantat prin dispozițiile art. 44 din Legea fundamentală.

Referitor la dispozițiile art. 45 din Constituție, invocate de autorul excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit normei constituționale, este garantată exercitarea "în condițiile legii" a accesului liber al persoanelor la o activitate economică, iar textul alin. (4) al

art. 286^1 din Legea nr. 297/2004

nu face decât să sancționeze nerespectarea unor astfel de cerințe legale. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertății economice, statul având obligația să impună reguli de disciplină economică, iar legiuitorul având competența să stabilească sancțiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 286^1 din Legea nr. 297/2004

privind piața de capital, excepție ridicată de Cătălin Constantin Chelu în Dosarul nr. 7.662/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 septembrie 2009.