Decizia nr. 1170/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 57 alin. (5) teza finală din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , excepție ridicată de Victor Chirilă în Dosarul nr. 7.170/99/2008 al Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.311D/2009, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Constantin Adăscăliței în Dosarul nr. 7.169/99/2008 al aceleiași instanțe.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, văzând identitatea de obiect al celor două cauze, din oficiu, pune în discuție problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a cauzelor.

Curtea, în temeiul

art. 14

și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.311D/2009 la Dosarul nr. 957D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, indicând în acest sens

Decizia nr. 487/2009

a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 6 martie 2009 și din 10 martie 2009, pronunțate în dosarele nr. 7.170/99/2008 și nr. 7.169/99/2008, Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 57 alin. (5) teza finală din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 .

Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate de Victor Chirilă și, respectiv, de Constantin Adăscăliței, în cauze privind soluționarea unor recursuri formulate împotriva unor sentințe civile având ca obiect litigiu de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate având un conținut asemănător, autorii acesteia susțin că textul legal criticat, potrivit căruia primarul și viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege, încalcă principiul egalității cetățenilor în drepturi. Astfel,

art. 16 alin. (3) din Codul muncii

prevede că "munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului vechime în muncă". Activitatea în cadrul unei funcții de demnitate publică, ca urmare a alegerii unei persoane în această funcție, este asimilată unei munci desfășurate sub imperiul unui contract de muncă, prin dispoziții speciale în acest sens, cum sunt cele ale

art. 57 alin. (6) din Legea nr. 215/2001

și ale

art. 39 din Legea nr. 393/2004 , potrivit cărora durata exercitării mandatului de primar și viceprimar constituie vechime în muncă. Totodată, conform

art. 155 din Codul muncii

și

art. 41 alin. (3) lit. d) din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 , vechimea în muncă duce automat la acordarea unui spor la salariu cuprins între 5 și 25%, astfel că, și sub acest aspect, textul criticat este discriminatoriu. Aceasta deoarece, deși munca prestată de persoanele alese într-o funcție de demnitate publică este echivalată legal cu munca efectuată în temeiul unui contract de muncă, iar perioada exercitării mandatului constituie vechime în muncă, totuși persoanele care ocupă aceste funcții nu beneficiază de sporul pentru vechime în muncă.

Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, exprimându-și opinia în Dosarul nr. 957D/2009, apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, "în măsura în care activitatea desfășurată în temeiul unui mandat eligibil a unei funcții eligibile legiuitorul însuși o echivalează unei munci asimilate codului muncii și o recunoaște apoi ca vechime în muncă". Având în vedere dispozițiile

art. 39 din Legea nr. 393/2004 , pentru egalitate de tratament, "ar fi trebuit ca dispozițiile criticate să se coreleze cu cele din

Legea nr. 215/2001

în sensul inserării unei dispoziții privind acordarea sporului de vechime în muncă". Interdicția prevăzută de art. 57 alin. (5) din lege "reprezintă în fapt o încălcare a dreptului celui ales de a se bucura de beneficiul material cuvenit ca răsplată pentru stăruința lui în muncă, drept recunoscut tuturor celorlalți cetățeni, conform Codului muncii, dar care este refuzat celui ce ocupă o funcție publică eligibilă.

Aceeași instanță de judecată, dar în alt complet de judecată, exprimându-și opinia în Dosarul nr. 1.311D/2009, apreciază că dispozițiile

art. 57 alin. (5) teza finală din Legea administrației publice locale nr. 215/2001

nu contravin prevederilor

art. 16 alin. (1) din Constituție . Primarul și viceprimarul au atribuții și proceduri de lucru diferite de cele ale persoanelor care prestează muncă în temeiul unui contract de muncă, astfel că nu poate fi primită susținerea potrivit căreia aceștia s-ar afla într-o situație comparabilă cu cea a personalului care beneficiază de spor de vechime în muncă în baza contractului de muncă.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dispozițiile

art. 57 alin. (5) teza finală din Legea nr. 215/2001

se aplică tuturor celor vizați de ipoteza normei, în spiritul egalității de tratament juridic pentru situații identice, impus de

art. 16 alin. (1) din Constituție . Primarii și viceprimarii se află într-o situație rațional și obiectiv diferită față de alte categorii de salariați, ce rezidă din calitatea de funcție de demnitate publică a mandatului primarului și a viceprimarului, care împiedică aplicarea prin asimilare a regulilor contractului individual de muncă, prevăzute de Codul muncii. Totodată, legiuitorul este în drept să stabilească conținutul, condițiile și limitele drepturilor salariale, putând, de asemenea, ca, în considerarea unor situații speciale, să instituie reglementări specifice, în deplin acord cu principiul constituțional al egalității în drepturi.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 57 alin. (5) teza finală din Legea administrației publice locale nr. 215/2001

sunt neconstituționale, fiind contrare principiului egalității, statuat de

art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală . Se arată că, dintre sporurile acordate prin lege personalului care își desfășoară activitatea în administrația publică, sporul pentru condiții vătămătoare, sporul pentru condiții grele de muncă, sporul pentru condiții periculoase și sporul pentru activitatea desfășurată în condiții de încordare psihică foarte ridicată nu au legătură cu salariul primit pentru prestarea muncii, ci se acordă pentru protejarea sănătății și securității tuturor salariaților, iar tratamentul juridic diferențiat stabilit de legiuitor în cazul unor persoane care își desfășoară munca în aceleași condiții încalcă principiul egalității în drepturi și nediscriminării, neavând o motivare obiectivă și rațională. În plus,

art. 39 din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali recunoaște vechimea în muncă pentru perioada exercitării mandatului de primar și viceprimar.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 57 alin. (5) teza finală din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, având următoarea redactare: "(5) (...) Primarul și viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege."

Autorii excepției de neconstituționalitate invocă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, referitoare la principiul egalității în drepturi.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că asupra unor critici de neconstituționalitate asemănătoare s-a pronunțat prin

Decizia nr. 487 din 2 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 2 iunie 2009. Cu acea ocazie, Curtea a reținut că, "potrivit prevederilor

[art. 16 alin. (3)] din Codul muncii

(...), vechimea în muncă reprezintă perioada în care o persoană a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă. De asemenea, atât

Codul muncii , cât și alte legi stabilesc și alte perioade ce sunt luate în calcul la stabilirea vechimii în muncă. Deținerea unei anumite vechimi în muncă deschide posibilitatea obținerii anumitor drepturi specifice raporturilor de muncă, așa cum este dreptul de a ocupa anumite funcții ori dreptul de a fi avansat. De asemenea, vechimea în muncă, acordată potrivit dispozițiilor legale, este avută în vedere și la acordarea unor drepturi bănești, așa cum este sporul pentru vechimea în muncă. Cele două noțiuni însă nu se confundă".

Totodată, Curtea apreciază că sunt relevante cele statuate prin

Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, în care s-a arătat că "sporurile, premiile și alte stimulente, acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 57 alin. (5) teza finală din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , excepție ridicată de Victor Chirilă și, respectiv, de Constantin Adăscăliței în dosarele nr. 7.170/99/2008 și nr. 7.169/99/2008 ale Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 septembrie 2009.