Decizia nr. 1253/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1), raportate la

art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Hong Yong în Dosarul nr. 2.610/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate,

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 7 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.610/2/2008, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1), raportate la

art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Hong Yong într-o acțiune privind anularea unei decizii de returnare de pe teritoriul României și obligarea Oficiului Român pentru Imigrări la prelungirea dreptului de ședere în România în scop de muncă și la prelungirea autorizației de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textele de lege criticate îngrădesc exercitarea dreptului la muncă, deoarece nu îndeplinesc criteriile de claritate și previzibilitate și nu cuprind precizări cu privire la situația similară cu cea în care acesta se află, în fapt, astfel încât să aibă o indicare precisă a normelor aplicabile în speța sa. În plus, lipsa de reglementare lasă loc arbitrariului și abuzurilor din partea Oficiului Român pentru Imigrări, care are posibilitatea emiterii unor dispoziții de returnare de pe teritoriul României, măsură ce aduce grave prejudicii străinului sub aspectul implicării răspunderii sale juridice din cauza nerespectării obligațiilor specifice raporturilor de muncă cu angajatorul român. Mai susține că "din împrejurările concrete ale cauzei nu rezultă că vătămarea acestui drept fundamental respectă criteriul de proporționalitate consacrat de jurisprudența Curții Europene, adică măsura dispusă să nu fie excesivă față de scopul urmărit, acela al protejării ordinii publice".

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale care reglementează dreptul la muncă, autorul excepției solicitând, în fapt, completarea acestora.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că dispozițiile "art. 11 alin. (1) coroborate cu

art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , republicată, sunt constituționale". Menționează, în acest sens, considerentele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 565/2009 . În plus, se mai arată, pe de o parte, că interpretarea și aplicarea normelor juridice sunt operații ce revin în exclusivitate organelor și autorităților competente în acest sens, iar pe de altă parte, că textele de lege criticate indică într-un mod suficient de clar elementele și condițiile necesare pentru acordarea dreptului solicitat, nerespectarea acestora având, de asemenea, o consecință legală previzibilă, ce rezultă în mod clar din ansamblul prevederilor ordonanței de urgență.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 11 alin. (1), raportate la

art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, acestea având următorul conținut:

- Art. 11. - Dispoziții generale privind șederea străinilor: "(1) Străinii aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere.";

- Art. 56. - Prelungirea dreptului de ședere temporară în scop de muncă: "(1) Străinilor intrați în România în scopul angajării în muncă li se prelungește dreptul de ședere temporară, dacă: a) sunt titulari ai unei autorizații de muncă valabile;".

În opinia autorului excepției, textele de lege menționate contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii civile, art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul părților la un proces echitabil și ale art. 41 alin. (1) potrivit cărora dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. De asemenea, este invocat și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care reglementează dreptul la un proces echitabil.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost examinate în cadrul controlului de constituționalitate.

Astfel, prin

Decizia nr. 565 din 14 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 3 iunie 2009, Curtea Constituțională a examinat dispozițiile

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, prin raportare la prevederile art. 41 alin. (1) din Constituție, statuând, pentru argumentele acolo arătate, că acestea nu contravin dreptului la muncă. Dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. a) din același act normativ au fost examinate cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 277 din 26 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 24 martie 2009, ocazie cu care Curtea a reținut, pentru motivele acolo expuse, că aceste prevederi nu contravin normelor art. 15 alin. (2), art. 21 alin. (3) și ale art. 41 alin. (1) din Constituție și nici art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate și în prezenta cauză. Cu același prilej, Curtea a mai arătat că textul de lege analizat "oferă suficiente repere și elemente pentru ca persoana căreia i se adresează să înțeleagă condițiile în funcție de care i se poate acorda dreptul solicitat și să își dirijeze, în consecință, comportamentul".

Având în vedere faptul că, față de aspectele deja analizate în jurisprudența anterior menționată, nu au intervenit elemente noi, care să determine modificarea acesteia, Curtea Constituțională constată că, pentru identitate de rațiune, aceeași soluție, de respingere a excepției, se impune și în această cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1), raportate la

art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Hong Yong în Dosarul nr. 2.610/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 octombrie 2009.