Decizia nr. 1232/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 din titlul XIII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și ale

art. 13 din Legea nr. 44/1994

privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, excepție ridicată de Elena Cerce în Dosarul nr. 1.731/3/2009 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal răspunde autoarea excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curții că autoarea excepției a depus o cerere prin care precizează că înțelege să nu mai susțină critica referitoare la neconstituționalitatea prevederilor

art. 13 din Legea nr. 44/1994 , iar în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 , solicită admiterea acesteia.

În ședința publică, autoarea excepției își menține cererea de renunțare la judecarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 13 din Legea nr. 44/1994 .

Reprezentantul Ministerului Public arată că soluționarea excepției de neconstituționalitate este de ordine publică, astfel că autorul nu poate renunța la aceasta.

Curtea, deliberând, respinge cererea autoarei excepției privind renunțarea la soluționarea acesteia, întrucât, potrivit

art. 55 din Legea nr. 47/1992 , în fața Curții Constituționale nu sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la stingerea procesului.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autoarei excepției. Aceasta solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 , pentru argumentele prezentate în notele scrise aflate la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 , arătând că se impune menținerea jurisprudenței existente cu privire la aceste prevederi legale, și de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 din Legea nr. 44/1994 , întrucât se critică modalitatea de aplicare a acestora.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.731/3/2009, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 din titlul XIII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și ale

art. 13 din Legea nr. 44/1994

privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamanta Elena Cerce într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de emitere a unui titlu de proprietate.

În motivarea excepției autoarea acesteia arată că prevederile

art. 5 din titlul XIII al Legii nr. 247/2005

îi "răpesc dreptul la apel", fiind nemulțumită de eliminarea unui grad de jurisdicție în procesele funciare. Referitor la prevederile

art. 13 din Legea nr. 44/1994 , solicită Curții Constituționale să stabilească dacă acestea sunt obligatorii sau au doar caracter de recomandare.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac și că accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. De asemenea, precizează că instanța de contencios constituțional nu își poate asuma rolul de a crea, abroga sau modifica o normă juridică.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autoarei excepției și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 5 din titlul XIII - "Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, care are următorul cuprins:

- Art. 5: "(1) Hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului. Hotărârile definitive și irevocabile susceptibile de înscriere în cartea funciară sunt comunicate din oficiu de către instanța de judecată birourilor de carte funciară.

(2) Prin derogare de la art. 264 din Codul de procedură civilă, motivarea hotărârilor pronunțate în cadrul proceselor funciare trebuie făcută în maxim 7 zile de la pronunțare.

(3) Punerea în executare a hotărârilor judecătorești pronunțate în procesele funciare este scutită de la plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar. Creditorul va achita până la 20% din cheltuielile de executare silită, inclusiv onorariul executorului judecătoresc, urmând ca diferența să fie obținută de executorul judecătoresc direct de la debitor, odată cu avansul achitat."

Din modul de formulare al excepției rezultă, însă, că autoarea critică doar constituționalitatea prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi, asupra acestora urmând să exercite Curtea controlul de constituționalitate.

De asemenea, constituie obiect al excepției și prevederile

art. 13 din Legea nr. 44/1994

privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 28 octombrie 2002, cu modificările și completările ulterioare, care au următoarea redactare:

- Art. 13: "(1) Veteranii de război, cărora le-au fost acordate ordine și medalii pentru faptele de arme săvârșite pe câmpul de luptă, beneficiază de următoarele drepturi, dacă nu le-au primit prin alte legi de împroprietărire de la data decorării până în prezent și dovedesc cu acte legale dreptul solicitat:

a) cei decorați cu Ordinul Mihai Viteazul sau Ordinul Virtutea Aeronautică cu spade, clasa Cavaler:

- împroprietărirea cu un lot de 5 ha teren agricol, din rezerva creată conform

Legii fondului funciar nr. 18/1991

în localitatea de domiciliu sau un loc de casă de 500 mp în municipiul, orașul sau comuna în care domiciliază decoratul;

- cei decorați cu Ordinul Mihai Viteazul, de o rentă lunară echivalentă cu solda de bază a unui sublocotenent, compusă din solda de grad și solda de funcție la minim;

- cei decorați cu Ordinul Virtutea Aeronautică cu spade, clasa Cavaler, de o rentă lunară echivalentă cu solda de grad a unui sublocotenent;

b) cei decorați cu Ordinul Steaua României cu spade și panglică de Virtute Militară sau cu Ordinul Steaua României cu spade, Ordinul Virtutea Aeronautică cu spade, Ordinul Coroana României cu spade și panglică de Virtute Militară sau Ordinul Coroana României cu spade, Ordinul Crucea Regina Maria, Medalia Virtutea Militară de Război, Medalia Virtutea Maritimă, Medalia Virtutea Aeronautică sau Medalia Aeronautică, Medalia Serviciul Credincios cu spade, Medalia Bărbăție și Credință cu spade, Crucea Serviciul Credincios cu spade, Crucea Meritul Sanitar, precum și Medalia Virtutea Ostășească, numai dacă aceasta a fost conferită pentru fapte de arme săvârșite pe câmpurile de luptă ale primului sau celui de-al doilea război mondial ori pentru servicii deosebite aduse armatei în timp de război, în conformitate cu prevederile art. 1;

- împroprietărirea cu 500 mp pentru loc de casă în municipiul, orașul sau comuna în care domiciliază sau, dacă acest lucru nu este posibil, cu 1 ha teren arabil în extravilan.

(2) Cei decorați cu ordinele sau medaliile prevăzute la lit. b) beneficiază de o rentă lunară echivalentă cu 75% din solda de grad a unui sublocotenent.

(3) Veteranii de război care, din cauza deficitului de teren în localitățile unde domiciliază sau în alte localități, nu au putut fi împroprietăriți conform legii vor fi despăgubiți cu o sumă ce reprezintă contravaloarea terenului la care erau îndreptățiți conform legii.

(4) Cuantumul despăgubirilor se suportă din bugetul de stat și se actualizează anual prin hotărâre a Guvernului."

Autoarea excepției de neconstituționalitate nu precizează care sunt dispozițiile din Constituție cărora le contravin textele de lege criticate.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autoarea prezentei excepții critică prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII - "Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare" al

Legii nr. 247/2005 , întrucât oferă doar posibilitatea exercitării căii de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de instanțele judecătorești în procesele funciare, iar nu și pe cea a apelului.

Cu privire la această critică, instanța de contencios constituțional constată că nicio dispoziție din Legea fundamentală nu prevede obligativitatea instituirii unor căi de atac împotriva hotărârilor judecătorești, ci numai dreptul oricărei persoane de a se adresa instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. În jurisprudența sa constantă, Curtea a statuat că procesul echitabil nu presupune în mod imperios existența mai multor grade de jurisdicție și nici exercitarea acestor căi de atac de către toate părțile din proces, aceasta fiind și viziunea Curții Europene a Drepturilor Omului asupra acestui concept.

De altfel, prevederile

art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005

au mai fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea respingând ca neîntemeiată excepția. În acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 21 din 8 ianuarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 27 ianuarie 2009, sau

Decizia nr. 416 din 10 aprilie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 1 mai 2008, prin care Curtea a reținut că Legea fundamentală statuează principial, în art. 129, că, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", iar potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

În ceea ce privește dispozițiile

art. 13 din Legea nr. 44/1994 , Curtea constată că nu poate da curs cererii formulate de autoarea excepției în sensul de a stabili dacă aceste prevederi de lege "sunt obligatorii sau au doar caracter de recomandare". Curtea observă că dispozițiile de lege vizate cuprind o enumerare a drepturilor de care pot beneficia, în anumite condiții, veteranii de război cărora le-au fost acordate ordine și medalii pentru faptele de arme săvârșite pe câmpul de luptă, detaliindu-le în funcție de tipul decorației. Curtea Constituțională nu are competența de a stabili dacă, și în ce măsură, o prevedere legală urmează să fie aplicată în soluționarea unui anumit proces. Activitatea de interpretare și aplicare a legii la spețe individual determinate este proprie instanțelor de judecată, competența exclusivă fiindu-le atribuită prin chiar Legea fundamentală, care stabilește, la art. 126 alin. (1), că "justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești stabilite prin lege". Așadar, Curtea Constituțională nu poate să facă o apreciere cu privire la obligativitatea aplicării textului de lege în cauză, întrucât, dacă ar proceda astfel, ar nesocoti atât independența judecătorilor, consacrată de art. 124 alin. (3) din Constituție, cât și principiul separației puterilor în stat, statuat în art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Elena Cerce în Dosarul nr. 1.731/3/2009 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

II. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 13 din Legea nr. 44/1994

privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 octombrie 2009.