Decizia nr. 1305/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 22 alin. (3) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , excepție ridicată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bihor în Dosarul nr. 4.353/325/2008 al Judecătoriei Timișoara.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 4.353/325/2008, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 22 alin. (3) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 . Excepția a fost ridicată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bihor cu prilejul soluționării unei cauze civile având ca obiect obligația de a face.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile

art. 22 alin. (3) din Legea nr. 54/2003 , care instituie pentru unitățile în care sunt constituite organizații sindicale care au dobândit reprezentativitate obligația de a pune la dispoziția acestora spațiile corespunzătoare funcționării lor și de a asigura dotările necesare desfășurării activității prevăzute de lege, încalcă dreptul de proprietate publică al unităților care au în administrare bunuri proprietate publică. În acest sens, arată că dreptul de administrare asupra unor astfel de bunuri "este modalitatea juridică de exercitare, în planul dreptului civil, a însuși dreptului de proprietate publică", iar proprietatea publică este inalienabilă, ea putând fi doar dată în administrare, concesionată sau închiriată.

Judecătoria Timișoara consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, limitarea dreptului de proprietate fiind impusă de necesitatea garantării exercitării efective a dreptului de asociere liberă a cetățenilor în sindicate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului, invocând jurisprudența Curții Constituționale prin

deciziile nr. 50/2004 , nr. 475/2007 și nr. 1.180/2008, consideră că textul de lege criticat este constituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 22 alin. (3) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003, dispoziții potrivit cărora "Unitățile în care sunt constituite organizații sindicale care au dobândit reprezentativitatea, în condițiile legii, sunt obligate să pună, cu titlu gratuit, la dispoziția organizațiilor sindicale, spațiile corespunzătoare funcționării acestora și să asigure dotările necesare desfășurării activității prevăzute de lege."

Autorul excepției consideră că acest text de lege este contrar prevederilor art. 136 alin. (2) din Constituție referitor la garantarea și ocrotirea proprietății publice.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile

art. 22 alin. (3) din Legea nr. 54/2003

nu fac distincție în ceea ce privește natura bunurilor ce trebuie puse la dispoziția sindicatelor de către unități, respectiv dacă aceste bunuri sunt proprietate publică ori privată.

În ceea ce privește bunurile proprietate privată, Curtea, prin

Decizia nr. 50 din 12 februarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 26 februarie 2004, și

Decizia nr. 1.180 din 6 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 8 decembrie 2008, a reținut că restrângerea adusă acestui drept este conformă prevederilor constituționale și este justificată de nevoia de a garanta efectivitatea exercitării dreptului de asociere liberă a cetățenilor în sindicate, prevăzut de art. 40 alin. (1) din Constituție.

În ceea ce privește proprietatea publică, Curtea constată că argumentele autorului excepției pleacă de la premisa potrivit căreia obligația impusă de

art. 22 alin. (3) din Legea nr. 54/2003

aduce atingere însuși caracterului inalienabil al proprietății publice. Or, textul de lege criticat nu obligă la înstrăinarea bunurilor, ci doar la restrângerea folosinței acestora de către cel căruia i-au fost date în administrare, în anumite condiții justificate de necesitatea protejării unui drept fundamental. Astfel, restrângerea are în vedere conținutul dreptului de administrare, fără a afecta atributele dreptului de proprietate publică. În acest context, trebuie menționat că dreptul de administrare nu este absolut, condițiile exercitării fiind stabilite prin actul de dare în administrare și, în același timp, limitate de cadrul legal existent. De asemenea, trebuie amintit faptul că prima rațiune a bunurilor proprietate publică este aceea de a servi uzului sau interesului public, iar contractul de administrare, deși reprezintă o modalitate de a asigura o mai bună și eficientă exploatare a acestor bunuri, îmbinând interesul public cu cel privat, nu trebuie să se îndepărteze de la acest prim obiectiv.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 22 alin. (3) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , excepție ridicată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bihor în Dosarul nr. 4.353/325/2008 al Judecătoriei Timișoara.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2009.