Decizia nr. 1632/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, excepție ridicată de Parohia Reformată Zalău-Centru în Dosarul nr. 3.170/84/2008 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 noiembrie 2009, în prezența reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la 26 noiembrie 2009 și apoi la 3 decembrie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.170/84/2008, Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România. Excepția a fost ridicată într-o cauză de contencios administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, de vreme ce reglementează o discriminare nejustificată, nelegală și inechitabilă între proprietarii imobilelor preluate abuziv, înstrăinate anterior anului 1989 și proprietarii imobilelor preluate abuziv, înstrăinate după data de 22 decembrie 1989. Arată că, deși în ambele cazuri imobilele au fost preluate abuziv, pentru imobilele înstrăinate anterior anului 1989 nu se acordă nici măcar despăgubiri. Totodată, susține că se aduce atingere și dispozițiilor constituționale ale art. 44, proprietatea privată nefiind garantată și ocrotită în mod egal de lege.

Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile criticate contravin dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Constituție, care garantează și ocrotesc în mod egal proprietatea privată, indiferent de titular.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Totodată, consideră că autorul excepției critică, de fapt, o lacună de reglementare, aspect care excedează controlului Curții Constituționale.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituționale, acestea aplicându-se tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Totodată, arată că sunt în deplină concordanță cu dispozițiile art. 44 alin. (1) din Constituție și ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, apreciind că legiuitorul a emis actul normativ criticat tocmai în aplicarea dispozițiilor constituționale invocate. De asemenea, consideră că motivele de neconstituționalitate privesc o omisiune legislativă, aspect care excedează competenței instanței de contencios constituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins: "În cazul în care imobilele ce fac obiectul prezentei ordonanțe de urgență au fost înstrăinate legal după data de 22 decembrie 1989, titularii cererilor de retrocedare pot opta pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent potrivit art. 5 alin. (5)."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată. Totodată, invocă și încălcarea dispozițiilor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la respectarea bunurilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 837 din 26 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 21 iulie 2009, s-a reținut constituționalitatea prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 , în întregime, nefiind încălcate dispozițiile art. 16 și 44 din Constituție.

În acest sens, Curtea a reținut că, prin

Decizia Plenului Curții nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, s-a statuat că "principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite".

Totodată, Curtea a constatat că nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia actul normativ criticat contravine dispozițiilor art. 44 din Constituție, de vreme ce scopul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

a fost acela de a retroceda foștilor proprietari imobilele ce au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Prin urmare, legiuitorul a emis

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000

tocmai în aplicarea dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Constituție referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată și ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind protecția proprietății.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, excepție ridicată de Parohia Reformată Zalău-Centru în Dosarul nr. 3.170/84/2008 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 decembrie 2009.

PREȘEDINTELE

CURȚII CONSTITUȚIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

*

OPINIE SEPARATĂ

Consider că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România este întemeiată și trebuia admisă, pentru următoarele considerente:

Scopul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

a fost acela de a retroceda foștilor proprietari imobilele ce au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Prin urmare, legiuitorul a emis actul normativ criticat în aplicarea dispozițiilor art. 44 din Constituție referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată și ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind protecția proprietății.

Însă,

art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000

reglementează dreptul de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent potrivit

legii speciale - respectiv Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, titlul VII, Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - numai titularilor cererilor de retrocedare având ca obiect imobile ce au fost înstrăinate legal după data de 22 decembrie 1989.

Prin urmare, titularii cererilor de retrocedare având ca obiect imobile ce au fost înstrăinate legal anterior datei de 22 decembrie 1989 nu pot solicita măsuri reparatorii în echivalent, deși imobilele a căror retrocedare o solicită au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Așadar, legiuitorul a exclus de la măsurile reparatorii în echivalent această categorie de persoane, cu toate că aceasta se află în aceeași situație juridică cu cea care, potrivit textului criticat, beneficiază de asemenea despăgubiri ca urmare a preluării abuzive, cu sau fără titlu, a imobilelor ce fac obiectul cererilor de retrocedare.

În aceste condiții, considerăm că

art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000

îi discriminează [art. 16 alin. (1) din Constituția României] pe titularii cererilor de retrocedare având ca obiect imobile ce au fost înstrăinate legal ulterior datei de 22 decembrie 1989 în raport cu titularii cererilor de retrocedare având ca obiect imobile ce au fost înstrăinate legal după data de 22 decembrie 1989, încălcând și dispozițiile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție, conform cărora "Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular".

Totodată, având în vedere art. 20 alin. (1) din Constituție, dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (2) trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu prevederile art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."

Principiul constituțional al ocrotirii în mod egal a proprietății private trebuie respectat în privința oricăror drepturi patrimoniale, a oricăror "bunuri", astfel încât, considerăm că acordarea măsurilor reparatorii în echivalent al titularilor cererilor de retrocedare având ca obiect imobile ce au fost înstrăinate legal anterior datei de 22 decembrie 1989 trebuie reglementat în aceeași măsură cu dreptul la măsuri reparatorii pentru titularii cererilor de retrocedare având ca obiect imobile ce au fost înstrăinate legal după data de 22 decembrie 1989.

De altfel, cu privire la dreptul la despăgubiri, în jurisprudența sa (de exemplu,

Decizia nr. 70/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 10 mai 2001), Curtea Constituțională a statuat că un drept de creanță se bucură de aceeași protecție ca și dreptul de proprietate. În sprijinul acestei teze a fost invocată practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care, în cazul "Pressos Compania Naviera - S.A. și alții împotriva Belgiei", 1995, a decis că "dreptul la despăgubiri se naște odată cu producerea prejudiciului. Un drept de creanță de această natură constituie un «bun» și deci reprezintă un «drept de proprietate» în înțelesul avut în vedere de art. 1 alin. 1 teza întâi din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană".

Așa fiind, socotim că numai prin acordarea dreptului la măsuri reparatorii în echivalent și titularilor cererilor de retrocedare având ca obiect imobile ce au fost înstrăinate legal anterior datei de 22 decembrie 1989 se respectă dreptul de proprietate al persoanei îndreptățite, drept garantat de art. 44 din Constituție.

În aceste condiții, apreciem că excepția având ca obiect prevederile

art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000

trebuia admisă, prevederile de lege criticate fiind neconstituționale în măsura în care nu se respectă și dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent al titularilor cererilor de retrocedare având ca obiect imobile ce au fost înstrăinate legal anterior datei de 22 decembrie 1989.